Contestaţie la executare. Sentința nr. 9384/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9384/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 13-07-2015 în dosarul nr. 9384/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9384/2015
Ședința publică de la 13 Iulie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. E.
Grefier C. A.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestator I. M. - G., contestator I. C. - G. și pe intimat S. S.A.R.L., PRIN MANDATAR ., având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică in data de 29.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru 06.07.2015, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub numărul_ din 10.04.2015, contestatorii I. M. G. și I. C. G. au formulat în contradictoriu cu intimata . mandatar ., contestație la executare, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării silite în dosarul execuțional 839/2015 al B. D. și Asociații; anularea executării silite însăși ce face obiectul dosarului de executare, anularea tuturor actelor de executare; anularea somației nr. 839/2015 din data de 30.03.2015; încheierea nr. 839/2015 din 30.03.2015 privind stabilirea cheltuielilor de executare și încheierea nr. 839/30.03.2015; restituirea taxei judiciare de timbru la rămânerea definitivă a sentinței și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, contestatorii au arătat, în esență, că suspendarea executării se impune motivat de faptul că aparența de nelegalitate a actelor de executare este susținută de aceea că s-a pus în executare o creanță mai veche de trei ani. Urgența măsurii constă în aceea că în urma acestei executări silite sunt supuși riscului de a nu mai putea suporta datoriile curente și nici întreținerea corespunzătoare a celor doi minori.
Pe fondul cauzei, au arătat că prin contractul de credit din 29.03.2007 încheiat de ei cu Volksbank România SA, au obținut un credit în valoare de 8000 euro, credit care la data de 07.07.2011 a fost declarat scadent anticipat. Ulterior, creanța a fost cesionată către . data de 05.10.2011.
Contestatorii au mai arătat că executarea silită și toate actele de executare sunt nelegale întrucât au fost îndeplinite în baza unui titlu executoriu ce conține o creanță prescrisă, că termenul de prescripție a început să curgă de la data scadenței anticipate a creditului în luna iulie 2011 și s-a împlinit în luna iulie 2014, iar creditorul a formulat cererea de executare silită în luna martie 2015.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art. 711 și următoarele Cod procedură civilă.
În dovedirea susținerilor formulate prin cererea de chemare în judecată, contestatorii au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei, în copie certificată, notificare a declarării scadenței anticipate, notificare cesiune de creanțe, dovadă de comunicare, somație, încheiere privind stabilirea cheltuielilor de executare, încheierea nr. 1172/CS pronunțată la data de 18.02.2015 de Judecătoria Iași în dosarul nr._, convenția de credit nr._/_, plan de rambursare, contract de credit nr._/10.08.2011, contract de garanție reală imobiliară, facturi fiscale.
În raport de valoarea sumei contestate, taxa judiciară de timbru a fost stabilită în cuantum de 1.000 lei pentru contestația la executare și 50 lei pentru cererea de suspendare a executării silite, conform prevederilor art. 10 din OUG nr. 80/2013.
Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare, prin care pe cale de excepție a invocat excepția netimbrării contestației la executare, precum și excepția tardivității formulării contestației la executare.
Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea acțiunii arătând că în data de 28.09.2011 a fost încheiat contractul de cesiune de creanțe între Volksbank România, în calitate de cedent și cea dintâi, în calitate de cesionar, printre creanțele neperformante cedate fiind inclusă și cea a contestatorilor.
S-a învederat că debitorilor li s-a comunicat cesiunea de creanță, în orice caz, aceasta devenindu-le opozabilă prin înregistrarea în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
Ca urmare a nerespectării obligațiilor contractuale de către contestatori, contractul de credit a fost declarat scadent anticipat, iar înainte de începerea executării silite aceștia au fost contactați telefonic, iar la adresa de domiciliu li s-au transmis mai multe notificări; intimata susținând că le-a oferit acestora consiliere și chiar posibilitatea eșalonării debitului în rate lunare cu valoare mică, însă debitorii au continuat tergiversarea procedurilor.
Intimata susține că deține în contra contestatorilor o creanță certă, lichidă și exigibilă. Arată că a încercat în nenumărate rânduri recuperarea creanței pe cale amiabilă, prin intermediul contactării telefonice, astfel că în temeiul art. 2532 cod civil termenul de prescripție a fost suspendat. Mai mult de atât, termenul de prescripție a fost întrerupt conform dispozițiilor art. 2538 Cod Civil, prin recunoașterea datoriei. Pentru aceste motive, solicită respingerea contestației la executare.
În drept, a invocat prevederile art. 205 și următoarele Cod procedură civilă, art. 120 din OUG 99/2006.
În dovedire a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și orice alte probe ar rezulta din dezbateri, depunând în copie, certificată conform cu originalul următoarele: contract de cesiune de creanțe, notificare cesiune de creanță și dovada de comunicare, extras Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, împuternicire, certificat de înregistrare mențiuni, certificat de înregistrare.
La dosarul cauzei a fost atașat în copie conformă dosarul de executare nr. 839/2015 a Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D. și Asociații.
Prin încheierea din data de 22.06.2015 instanța a admis în parte cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de contestatori, în sensul reducerii cuantumului acesteia, de la 1.050 lei, la 525 lei (filele 209-210).
La termenul din 29.06.2015 instanța a respins ca neîntemeiate excepția nelegalei timbrări și excepția tardivității formulării acțiunii, excepții invocate de intimată prin întâmpinare, pentru considerentele ce acolo au fost arătate.
La termenul din 29.06.2015, instanța a încuviințat pentru ambele părți, apreciindu-le legale, concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Analizând cu prioritate în acord cu prevederile art. 248, alin. 1 Cod procedură civilă, excepția prescripției dreptului de a solicita executarea silită, excepție invocată de contestatori, excepție de fond, absolută și peremptorie, instanța constată următoarele:
În fapt, între contestatorii I. M. G. și I. C. GEROGE, în calitate de împrumutați, și numita VOLKSBANK ROMÂNIA SA, în calitate de împrumutător, a fost încheiat contractul de credit nr._/29.03.2007, având ca obiect acordarea unui împrumut în valoare de 8000 euro, pe o perioadă de 120 luni, începând cu data de 25.04.2007 și până la data de 24.03.2017, astfel cum rezultă din contractul de credit depus la dosarul cauzei (filele 24-36).
La data de 08.07.2011 cei doi contestatori au primit din partea băncii creditoare notificare de scadență anticipată a creditului (filele 43-46 – dosar de executare), prin care li s-a adus la cunoștință faptul că în urma întârzierilor repetate înregistrate la plata ratelor, la data de 17.05.2011 s-a declarat scadent anticipat creditul acestora, rezultând că datorează băncii suma de 7.471,61 euro.
Prin contractul de cesiune de creanță din data de 29.09.2011, numita Volksbank România SA a cesionat numitei S. S. în calitate de cesionar și Kruk International SRL, în calitate de Administrator de patrimoniu, un portofoliu de creanțe, printre care și creanța împotriva contestatorilor, astfel cum rezultă din extras Arhiva Electronică de Garanții Reale Imobiliare (filele 21-23 – dosar de executare). Totodată, în dosarul de executare s-au atașat notificări adresate contestatorilor cu privire la intervenirea cesiunii de creanță (filele 15-17 – dosar de executare), ce poartă data de 5.10.2011, fără a exista însă și o dovadă de comunicare efectivă a acestora.
Ulterior, prin cererea adresată Judecătoriei Iași la data de 12.02.2015 intimata ., în calitate de reprezentant legal al S. S., a solicitat învestirea cu formulă executorie a contractului de credit nr._ din data de 29.03.2007.
Prin încheierea din 18.02.2015 pronunțată de Judecătoria Iași în dosar nr._ (fila 48 – dosar de executare) a fost admisă în contra contestatorilor cererea de încuviințare a executării silite formulată de intimată.
Ca urmare a solicitării de demarare a procedurii de executare silită în contra contestatorilor în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr._ din data de 29.03.2007, adresată de intimată executorului judecătoresc, la data de 30.03.2015 (fila 1 – dosar de executare), B. D. și Asociații a pronunțat încheierea nr. 839/30.03.2015 (fila 49 – dosar de executare), prin care a admis cererea intimatei și a dispus deschiderea dosarului de executare nr. 839/2015, în contra contestatorilor.
În drept, instanța constată faptul că prezenta cerere are ca temei un contract încheiat în anul 2007, anterior intrării în vigoare a noului Cod civil. Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a noului cod, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. Având în vedere cele de mai sus, instanța constată că legea aplicabilă prezentei cereri este reprezentată de Codul civil și legislația în vigoare la data încheierii contractului, astfel că va face aplicarea acestora.
Totodată, potrivit art. 6, alin. 4 din Noul cod civil, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi, sunt în întregime suspuse dispozițiilor legale care le-au instituit, litigiul fiind supus prevederilor Decretului nr. 167/1958 prin raportare la data încheierii contractului de credit.
Potrivit art. 7 din Decretul nr. 167/1958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită. Cu alte cuvinte, legea distinge între prescripția dreptului material la acțiune, ceea ce înseamnă existența posibilității de a apela la forța coercitivă a statului într-un anumit termen pentru a-l obliga pe debitorul obligației la o anumită prestație, și prescripția dreptului de a solicita executarea silită, ceea ce înseamnă existența unui termen stabilit de lege în care creditorul obligației poate solicita punerea în executare a unui titlu executoriu în contra debitorului.
Prescripția dreptului de a cere executarea silită este în fapt o sancțiune aplicabilă creditorului, pentru pasivitatea manifestată, în punerea în executare a titlului executoriu deținut în contra debitorului său. Prescripția dreptului de a cere executarea silită nu este o continuare a prescripție dreptului material la acțiune, ci o prescripție nouă de sine stătătoare, ce privește în exclusivitate posibilitatea de a solicita executarea silită a unui titlu ce obligă la a da, a face sau a nu face, corespunzător obiectului obligației.
Conform art. 705 Cod procedură civilă dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripție este de 10 ani. Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită. În cazul hotărârilor judecătorești și arbitrale, termenul de prescripție începe să curgă de la data rămânerii lor definitive.
Potrivit art. 706 Cod procedură civilă, prescripția nu operează de plin drept, ci numai la cererea persoanei interesate. Prescripția stinge dreptul de a obține executarea silită și orice titlu executoriu își pierde puterea executorie. În cazul hotărârilor judecătorești și arbitrale, dacă dreptul de a obține obligarea pârâtului este imprescriptibil sau, după caz, nu s-a prescris, creditorul poate obține un nou titlu executoriu, pe calea unui nou proces, fără a i se putea opune excepția autorității de lucru judecat.
Codul de procedură civilă reglementează și cazurile de suspendare și întrerupere a cursului termenului de prescripție, în cadrul art. 707 și 708. Astfel, cursul prescripției se suspendă: în cazurile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripție a dreptului de a obține obligarea pârâtului; pe timpul cât suspendarea executării silite este prevăzută de lege ori a fost stabilită de instanță sau de alt organ jurisdicțional competent; cât timp debitorul nu are bunuri urmăribile sau care nu au putut fi valorificate ori își sustrage veniturile și bunurile de la urmărire; în alte cazuri prevăzute de lege. După încetarea suspendării, prescripția își reia cursul, socotindu-se și timpul scurs înainte de suspendare. Prescripția nu se suspendă pe timpul cât executarea silită este suspendată la cererea creditorului urmăritor.
De asemenea, cursul prescripției se întrerupe: pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii, în orice alt mod, a datoriei; pe data depunerii cererii de executare, însoțită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent; pe data depunerii cererii de intervenție în cadrul urmăririi silite pornite de alți creditori; pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare; pe data depunerii cererii de reluare a executării;în alte cazuri prevăzute de lege. După întrerupere, începe să curgă un nou termen de prescripție. Prescripția nu este întreruptă dacă executarea silită a fost respinsă, anulată sau dacă sa perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea.
Aplicând aceste dispoziții legale la cauza de față, se constată faptul că potrivit contractului de credit încheiat de contestatori cu banca creditoare, fiecare rată lunară are un termen de scadență diferit, astfel că termenul de prescripție curge de la data scadenței fiecărei rate. Cu toate acestea, în situația în care se ivește scadența anticipată a creditului, ratele ulterioare acestui moment, devin scadente de la data declarării scadenței anticipate a creditului.
Ori, așa cum s-a mai arătat, ca urmare a neplății ratelor la termen, banca a declarat scadent anticipat creditul la data de 17.05.2011, notificând în acest sens contestatorii (filele 43-46 – dosar de executare).
Așadar, de la această dată, de 17.05.2011, creditorul avea, potrivit dispozițiilor legale, un termen de 3 ani, pentru a începe executarea silită a debitorilor, în vederea recuperării creanței.
Cum art. 181, alin. 1, pct. 3 Cod procedură civilă prevede faptul că „atunci când termenul se socotește pe săptămâni, luni sau ani, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an”; față de data de 17.05.2011, constată instanța faptul că termenul de prescripție al dreptului de a cere executarea silită s-a împlinit la data de 17.05.2014.
Pentru a putea apela în continuare la executarea silită a creanței este necesar a se dovedi faptul că a intervenit o cauză de suspendare sau întrerupere a termenului de prescripție a dreptului de executare silită. În cauză însă, nu a fost făcută această probă de către intimată.
Astfel, instanța nu poate reține ca fiind pertinente apărările formulate de intimată conform cărora a intervenit suspendarea termenului de prescripție ca urmare a faptului că s-au derulat negocieri între părți pentru stingerea creanței, constând în contactări telefonice ale debitorilor, deoarece aceste aspecte sunt simple susțineri, fără a fi confirmate de nici un mijloc de probă.
De asemenea, nici faptul că debitorii ar fi recunoscut în mod tacit existența creanței, prin plata parțială a datoriei, achitarea, în tot sau în parte a dobânzilor sau penalităților, solicitarea unui termen de plată sau altele asemenea, nu a fost probat de către intimată. Singurele înscrisuri atașate la dosar în acest sens sunt notificările cu privire la cesiunea creanței, notificări ce poartă data de 5.10.2011 (filele 15-17 – dosar de executare).
Intimata a depus la dosar două dovezi de comunicare transmise contestatorilor la data de 13.10.2011, respectiv 5.09.2013 (filele 131-132). Referitor la prima dovadă de comunicare, efectuată către contestatoarea I. M. G., este fără dubiu faptul că aceasta privește notificarea cesiunii de creanță din 5.10.2011 (filele 133-134). În ceea ce privește dovada de comunicare din data de 5.09.2013, nu s-a probat ce anume s-a transmis contestatorului I. C. G., instanța putând doar să presupună că este vorba despre notificarea cesiunii de creanță din data de 5.10.2011. Cu toate acestea, cesiunea creanței nu constituie un act de întrerupere a termenului de prescripție, aceste împrejurări fiind expres prevăzute de art. 708 Cod procedură civilă.
Intimata a depus la dosarul cauzei și un înscris adresat contestatoarei (filele 135-136) ce cuprinde informații referitoare la transferul cazului către departamentul juridic, precum și detalii privind efectuarea plății, ce poartă data de 16.06.2014, însă nu există o dovadă de comunicare efectivă a acestor acte către debitoare, astfel că instanța nu le va avea în vedere.
Primul act de executare efectuat de intimată constă în depunerea cererii de executare silită la executorul judecătoresc, la data de 30.03.2015 (fila 1 – dosar de executare), adică după ce termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit.
În concluzie, nefiind făcută dovada incidenței vreunui caz de întrerupere sau suspendare a termenului de prescripție în intervalul 17.05.2011 – 17.05.2014, excepția invocată apare ca întemeiată și urmează a fi admisă ca atare.
Ca urmare a admiterii excepției prescripției dreptului de a obține executarea silită, creditoarea intimată nu va mai putea obține executarea silită a debitorului contestator, cu concursul forței publice, fiind în schimb valabilă executarea benevolă a obligației de către debitor. Având în vedere că executarea silită s-a demarat în baza unui titlu fără forță executorie, instanța urmează a admite contestația la executare și a dispune anularea executării silite însăși și a tuturor actelor aferente, efectuate în dosarul de executare nr. 839/2015 a Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D. și Aociații și a încheierii civile nr. 1172/CS din 18.02.2015 pronunțată de Judecătoria Iași în dosar nr._ .
În ceea ce privește cererea contestatorilor de suspendare a executării silite, având în vedere soluția care urmează a fi dată asupra contestației la executare, aceasta apare ca rămasă fără obiect și urmează a fi respinsă ca atare.
Referitor la cererea contestatorilor de restituire a taxei de timbru la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, aceasta apare ca întemeiată raportat la dispozițiile art. 45, alin. 1, lit. f din OUG 80/2013, potrivit cărora „sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial, sau proporțional, la cererea petiționarului, în următoarele situații: când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă”, astfel că o va admite ca atare.
În ceea ce privește cererea contestatorilor de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat, apare ca întemeiată în condițiile în care sarcina probei le revenea sub aspectul suportării acestor cheltuieli, contestatorii depunând factura fiscală . nr. 1409 din data de 6.04.2015, în cuantum de 2.480 lei și chitanța nr. 627 din data de 6.04.2015 (filele 64-65). Astfel, raportat la dispozițiile art. 452 și 453 Cod procedură civilă, instanța va obliga intimata la plata către contestatori a sumei de 2.480 lei, reprezentând cheltuieli de judecată – onorariu avocat.
În temeiul art. 451 și următoarele Cod procedură civilă, dar și în baza principiului disponibilității, instanța urmează a lua act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului de a solicita executarea silită, excepție invocată de contestatori.
Admite contestația la executare formulată de contestatorii I. M. G. – CNP_, cu domiciliul in IAȘI, ., ., ., J. IAȘI și I. C. G. – CNP_, cu domiciliul in ., ., J. IAȘI, în contradictoriu cu intimata ._, cu sediul in, București, ., ., sector 4
Dispune anularea executării silite însăși și a tuturor actelor aferente, efectuate în dosarul de executare nr. 839/2015 aflat pe rolul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D. și Asociații și a încheierii civile nr. 1172/CS din 18.02.2015 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ .
Respinge ca rămasă fără obiect cererea contestatorilor de suspendare a executării silite.
Dispune restituirea taxei de timbru în cuantum de 525 lei către contestatori, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Obligă intimata la plata către contestatori a sumei de 2.480 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.07.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
C. EȚCUCARMEN A.
Pentru grefier aflat în CO, semnează grefier desemnat cu atribuțiile grefierului
șef de secție civilă, A. M. B.
Red/tehn. C.E. 13.08.2015
C.A. 15 Iulie 2015
5 ex.
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 9385/2015. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 9390/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
