Pretenţii. Sentința nr. 9353/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9353/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 10-07-2015 în dosarul nr. 9353/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 10 iulie 2015
Instanța constituită din:
Președinte - V. V. C.
Grefier – C. D. C.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9353/2015
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta E. K. ROMANIA SRL în contradictoriu cu pârâtul M. V., având ca obiect pretenții .
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 25.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 10.07.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 06.05.2014, sub nr._, reclamanta E. K. ROMANIA SRL a chemat în judecată pe pârâtul M. V. solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâtul la plata sumei de 185,42 lei contravaloare servicii de telecomunicatii integrate, penalitati de intirziere de 185,42 lei calculate de la data de 30.07.2011, a dobinzii legale in cuantum de 24,76 lei calculate de la data de 29.03.2014 si 1328,88 lei taxa de reziliere.
A solicitat reclamanta și cheltuieli de judecată.
În fapt motivează reclamanta că intre Orange Romania SA si pârât s-a incheiat un contract de abonament la servicii de telecomunicatii integrate nr._/20.10.2010, având ca obiect obligația sa de a presta servicii de telefonie mobilă si trafic de date de tip GPRS, precum și obligația corelativă a debitorului de a achita contravaloarea acestor servicii într-un anumit termen de la facturarea lor. De asemenea, în baza art. 1.9 al.4 din contractul semnat de părți, in situația întârzierilor la plata se percep penalități pentru fiecare zi de întârziere. Reclamanta a prestat serviciile pentru care s-a obligat contractual, emițând facturile depuse la dosar, care însă nu au fost achitate de către pârât. Pentru serviciile prestate și neachitate la termen, s-au calculat penalități conform contractului pina la concurenta debitului principal iar ulterior s-au calcult dobinzi legale conform ulterior conform OG 13/2011. Se mai arata ca dreptul de creanta al Orange Romania SA fata de debitor a fost cesionat catre E. K. Romania SRL .
În drept au fost invocate art. 969,1073, 1084 Cod Civilși art. 1025 din NCPC.
Cererea a fost legal timbrata.
În susținerea pretențiilor a depus creditoarea înscrisuri în copii xerox.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a învederat faptul că este de acord în parte cu acțiunea promovată de către reclamantă doar în ceea ce privește debitul principal. În ceea ce privesc penalitățile de întârziere pârâtul a solicitat respingerea acestora ca nefiind probate, instanța neputând astfel verifica corectitudinea acestora. Mai arată pârâtul, în continuare, faptul că în ceea ce privește dobândă legală, acest capăt de cerere este neîntemeiat întrucât potrivit disp. art. 1.9 alin.4 există o clauză penală, astfel încât instanța nu mai poate acorda și dobânda legală, această clauză fiind lovită de nulitate absolută.
Precizează pârâtul faptul că în privința taxei de reziliere în valoare de 1325,88 lei, potrivit Legii nr. 161/2010 aceasta este o clauză abuzivă, consumatorul nu poate fi obligat la plata unor sume disproporționat de mari, în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant, pagube care nu au fost probate de către reclamantă.
Susține pârâtul că dreptul consumatorului la denunțarea contractului nu poate fi anulat sau condiționat de nicio clauză contractulaă sau înțelegere între părți, în cazurile prevăzute de lege, aceasta fiind considerată nulă de drept.
Apreciind că cererii de față nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 1025 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, fiind transpusă acțiunea pe dreptul comun.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat în fapt următoarele:
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de la plata sumei de 185,42 lei contravaloare servicii de telecomunicatii integrate, penalitati de intirziere de 185,42 lei calculate de la data de 30.07.2011, a dobinzii legale in cuantum de 24,76 lei calculate de la data de 29.03.2014 si 1328,88 lei taxa de reziliere.
Potrivit contractului_/20.10.2010, între reclamanta S.C. Orange ROMÂNIA S.A., în calitate de agent și pârâtul M. V., în calitate de client, s-a încheiat o convenție având ca obiect furnizarea serviciului de comunicații electronice, a cărei contravaloare a fost facturată de către reclamantă potrivit facturilorJAE_/JAE_/JAE01907484/16.07.2011, atașate la dosar (filele 16-18), iar clientul, potrivit art.5 din contract (condițiile generale), și-a asumat obligația de a achita plata contravalorii facturii reprezentând serviciul pentru furnizarea serviciului de comunicații electronice în termen de 14 zile de la expirarea perioadei lunare de facturare în situația în care factura nu ajunge la acesta.
Astfel, după cum atestă facturile fiscale aflate la filele 16-18din dosarul cauzei, reclamanta a furnizat pârâtului servicii de comunicații electronice, iar contravaloarea serviciilor furnizate a fost facturată cu facturile fiscale respective, care nu au fost achitate de către pârât, deși potrivit art.5 din contract (condițiile generale) acesta era obligat să achite contravaloarea serviciului de care a beneficiat în termenul de scadență de 14 zile de la expirarea perioadei lunare de facturare în situația în care factura nu ajunge la acesta.
Având în vedere că pârâtul a făcut dovada achitării debitului principal, instanța va respinge acest capăt de cerere ca rămas fără obiect.
Conform prevederilor art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71 / 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287 / 2009 privind Codul civil „ contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat, în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”. Deoarece contactul a fost încheiat ulterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil, tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa se va circumscrie prevederilor noului cod civil intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011.
Instanța constată că societatea reclamantă, potrivit dispozițiilor art.249 NCPC, a probat existența raporturilor contractuale dintre părți. Ca atare, ținând cont de regula potrivit căreia în materia răspunderii civile contractuale debitorului îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii obligației iar acesta nu a dovedit stingerea ei prin plată sau altă modalitate prevăzută de lege, astfel încât atitudinea acestuia de a nu respecta clauzele asumate la încheierea contractelor cu creditoarea încalcă principiile de drept enunțate de art. 1169 și1516 cod civil, potrivit cărora obligațiile contractuale legal asumate au putere de lege între părțile contractante.
Din considerentele arătate instanța apreciază că în ceea ce privește penalitățile de întârziere, potrivit art. 1.9 al.4 din contract pentru facturile neplătite la termen clientul va plăti penalități de întârziere în cuantum de 0,5% pe zi, până la plata întregii sume. Această prevedere contractuală are semnificația unei clauze penale, însușită de debitor prin semnarea contractului, și în baza prev. art. 1516 C.civ., produce efecte obligatorii între părți. Și sumele reprezentând penalități de întârziere au caracter cert, lichid și exigibil, ele fiind derivate dintr-o creanță care are aceste caracteristici, așa acum s-a arătat anterior și stabilite prin aplicarea unei cote procentuale față de această creanță. În consecință, instanța urmează a obliga pârâtul la plata penalităților de întârziere de 185,42 lei calculate de la data de 30.07.2011, a dobinzii legale in cuantum de 24,76 lei calculate de la data de 29.03.2014.
În ceea ce privește cererea creditoarei privind obligarea debitorului la plata sumei de 1328,88 lei reprezentând contravaloare taxă de reziliere, instanța a reținut că obligativitatea achitării acestei taxe a fost prevăzută de părți pentru situația în care debitorul solicită încetarea contractului înainte de perioada minimă (pct. 10.3 și următoarele din contract). Or, în cazul de față, contractul nu a încetat la cererea debitorului, ci rezilierea a avut loc, astfel cum susține și creditoarea, de plin drept, ca urmare a nerespectării obligației de plată a sumelor datorate de client. Astfel, clauza stipulată la pct. 1.16.2 și următoarele din contract devine aplicabilă doar în situația denunțării unilaterale a contractului înainte de termen de către debitor, situație prevăzută la art. 9.1. din contract și nu în cauza de față.
Referitor la cererea reconvențională formulată de către pârâtul/ reclamanta instanța constată că potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, “o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților”.
Instanța constată și faptul că “o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respective” (art. 4 alin. 2 din Legea nr. 193/2000).
Astfel, pe de o parte, plecând de la definiția clauzei abuzive și de la faptul că în contractul cu operatorul de telefonie mobilă nu există o obligație corelativă în sarcina operatorului de telefonie mobilă de a plăti consumatorului o anumită despăgubire în cazul invers, al rezilierii contractului la inițiativa sau din vina operatorului de telefonie mobilă, se creează evident un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților dintr-un contract de telefonie mobile. Pe de altă parte, este de natura evidenței faptul că o astfel de clauză de natura celei invocate de reprezentanții operatorului de telefonie mobilă nu a fost negociată cu consumatorul, fiind parte a unui contract preformulat/de adeziune. Pe cale de consecință, în contextul arătat, “taxa de reziliere” nu poate fi decât o clauză abuzivă în contractul încheiat de persoana fizică cu operatorul de telefonie mobilă.
Mai mult decât atât, instanța constată că în situația de față, când contractul a încetat la inițiativa creditoarei ca urmare a nerespectării obligației de plată a sumelor datorate de client, ar fi devenit aplicabile prevederile art. 5 din contract care stipulează penalitățile de întârziere.
În consecință, în ceea ce privește clauza reprezentând taxa de reziliere, instanța va constata nulitatea absolută a acesteia prevăzută în contractul de abonament de date mobile nr._ din 20.10.2010.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța va dispune în temeiul disp. art. 453 alin.2 compensarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta E. K. România SRL, J40/_/2002, CUI_, cu sediul în București, sector2, ..10A în contradictoriu cu pârâtul M. V., CNP_, cu domiciliul în Iași, ..9, ., ., jud. Iași
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 185,42lei cu titlu de penalități aferente debitului principal calculat de la data scadenței și până la introducerea cererii respectiv 06.05.2014 a sumei de 24,76 lei reprezentând dobânda legală.
Admite cererea reconvențională formulată de pârâtul –reclamant M. V. formulată în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă E. K. România SRL.
Constată nulitatea absolută a clauzei contractuale reprezentând taxa reziliere prevăzută în contractul de abonament de date mobile seria_ din_, intervenit între M. V., în calitate de beneficiar, și Orange România., în calitate de prestator.
Compensează cheltuielile de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la data comunicării prezentei sentințe, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, 10.07.2015.
Președinte, Grefier,
V. V. C. Pentru grefier aflat în CO,
semnează grefier desemnat cu,
atribuțiile grefierului șef secție civilă,
A. M. B.
Red.:V.V.C.
/4ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8491/2015. Judecătoria IAŞI | Rezoluţiune contract. Sentința nr. 9385/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
