Partaj judiciar. Sentința nr. 9568/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9568/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 04-08-2015 în dosarul nr. 9568/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 04 August 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE Z. L. F. M.
GREFIER Z. N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9568/2015
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant B. T. și pe pârât B. C., pârât B. C., având ca obiect partaj judiciar partaj succesoral.
Dezbaterile asupra excepției de necompetență teritorială a Judecătoriei Iași, ridicată de instanță din oficiu au avut loc în ședința publică din data de 28.07.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru termenul de astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra excepției de necompetență, instanța reține următoarele:
I. Susținerile părților
1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Răducăneni la data de 12.05.2014, cu numărul menționat mai sus (în antet), reclamantul B. T. a solicitat în contradictoriu cu pârâții B. C. și B. C. partajul averii succesorale rămase după defuncta B. I., și implicit stabilirea masei bunurilor de împărțit, a cotelor ce se cuvin copărtașilor, lichirarea stării de indiviziune, prin individualizarea, atribuirea și predarea efectivă a bunurilor ce se cuvin fiecărui copărtaș.
În motivare, a arătat că defuncta menționată a decedat la data de 21.03.2013, lăsând mai multe bunuri imobile.
În dovedire, a propus probele cu înscrisuri, interogatorii, martori, expertize.
A anexat înscrisuri: acte de stare civilă, certificate eliberate de autorități, titlu de proprietate, adeverințe, tranzacție etc..
2. Pârâta B. C. a depus întâmpinare la 10.09.2014 (f.58 - ds.Jud.Răducăneni), prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând și excepția lipsei calității procesuale active, pe motiv că reclamantul trebuie să demonstreze că este descendentul lui B. C. și B. I., dar și excepția lipsei de interes.
Nu a anexat înscrisuri, dar a depus acte la termenul din 13.11.2014.
3. Reclamantul B. T. a depus răspuns la întâmpinare în data de 06.10.2014 (f.69), prin care solicitat respingerea excepțiilor respective.
4. Pârâtul B. C. a depus note prin procurator C. M. E..
II. Aspecte procesuale
Prin încheierea din 12.06.2014, a fost admisă în parte cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamant și a eșalonat obligația de plată a sumei de 6265 lei în 12 rate lunare de câte 523 lei fiecare (f.38-39).
Reclamantului i-a fost admisă cererea de reexaminare ulterior, prin încheierea din data de 03.07.2014, datoria fiind eșalonată în 35 de rate lunare.
Prin încheierea din 13.11.2014, instanța a pretins înscrisuri de la părți (f.82).
Prin încheierea din 11.12.2014, instanța a suspendat judecarea cauzei (f.88).
Prin încheierea din 26.03.2015, instanța a repus cauza pe rol (f.107).
Prin încheierea din 23.04.2015, instanța a încuviințat amânarea judecării cauzei și a cerut părților să se prezinte pentru interpelări (f.115).
La termenul din 07.05.2015, a fost administrată proba cu interogatoriile numitei C. M. E., răspunsurile fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei (f.122-123).
Prin încheierea din data respectivă, instanța a încuviințat probele așa cum au fost cerute: interogatoriu și doi martori (f.124-125).
Prin sentința civilă nr.223/28.05.2014, Judecătoria Răducăneni a declinat competența către Judecătoria Iași, admițând excepția ridicată de avocatul pârâților și și motivând prin trimitere la art.118 alin.1 pct.2, art.129 alin.2 și 3, art.132 alin.2 și 3 C.pr.civ. și la faptul că ultimul domiciliu al defunctei este în circumscripția Judecătoriei Iași.
Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.06.2015, cu numărul mai sus menționat, în antet.
III. Analiza excepției
Conform art.118 alin.1 C.pr.civ., în materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia.
Acesta este textul de lege în temeiul căruia Judecătoria Răducăneni a declinat competența, admițând excepția de ordine publică a necompetenței teritoriale.
Potrivit art.130 alin.2, însă, necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
După cum rezultă din dosarul Judecătoriei Răducăneni, acest termen a fost la 13.11.2014, când instanța a pretins înscrisuri de la părți (f.82). Practic, excepția a fost invocată de pârâți și admisă de instanță la al șaselea termen, după ce au fost încuviințate și chiar administrate probe.
Chiar dacă Judecătoria Iași nu poate contesta faptul că e posibil să fie teoretic competentă, nu poate fi ignorat faptul că se confruntă în speță cu o sesizare nelegală, făcută prin aplicarea vădit eronată a normelor de competență de ordine publică.
Astfel, caracterul de ordine publică al acestei excepții îi permitea instanței, dacă ar fi fost cazul, să o invoce din oficiu, însă nu putea face acest lucru mai târziu de primul termen de judecată cu toate părțile legal citate.
În lipsa unei astfel de analize privind legalitatea declinării, regulile privind modalitatea de soluționare a excepției de necompetență ar deveni superflue, iar instanțele sesizate ar putea abuza de împrejurarea că instanțele la care declină cauzele în mod nelegal sunt competente, din punct de vedere strict teoretic.
Or, o astfel de practică trebuie sancționată nu doar pentru că este neloială, dar și pentru că îi ignoră opțiunea reclamantului pentru a se judeca la o anumită instanță, în condițiile în care momentul până la care excepția putea fi invocată s-a epuizat deja.
Cum declinarea este nelegală, rezultă că și sesizarea Judecătoriei Iași printr-o modalitate derivată este tot nelegală.
Chiar dacă jurisprudența nu constituie izvor de drept, cu unele excepții, ca argument de autoritate se poate face referire la statuarea Înaltei Curți de Casație și Justiție făcută în cuprinsul deciziei civile nr.113 din 21 ianuarie 2013 pronunțate de Secția I Civilă, și anume la partea din motivare potrivit căreia "față de actuala reglementare a Codului de procedură civilă, așa cum acest cod a fost modificat și completat prin Legea nr.202/2010, necompetența materială, deși este de ordine publică, nu mai poate fi însă invocată în orice fază a procesului, ci numai în fața primei instanțe, in limine litis". În mod evident, cele arătate în această decizie se aplică întocmai și în cazul necompetenței teritoriale de ordine publică.
Prezenta soluție este, de asemenea, în spiritul soluției pronunțate de instanța supremă în Decizia nr.2224 din 12 iunie 2014, prin care a sancționat declinarea nelegală de competență făcută de o instanță care a ridicat din oficiu o excepție de necompetență relativă, deși nu avea acest drept, dat fiind caracterul excepției. O soluție identică a pronunțat și Curtea de Apel Iași în dosarul cu nr._, prin sentința civilă nr.46/15.09.2014.
În situația acestor ultime decizii, la fel ca în cazul de față, conflictul de competență a fost soluționat în favoarea unei instanțe care, în principiu, nu era competentă. La baza acestei soluții a stat tocmai interpretarea potrivit căreia imperativul principiului legalității în ceea ce privește respectarea tuturor regulilor procedurale privind competența prevalează față de imperativul ca orice cauză să fie soluționată de instanța competentă. În egală măsură, prin modificările aduse regimului invocării excepției de necompetență prin intermediul legii 202/2010 și, ulterior, al Codului Nou de Procedură Civilă, a fost instituită prevalența necesității soluționării cauzelor cu celeritate față de același al doilea imperativ. Potrivit noii filosofii procedurale, este mai important ca o cauză să fie soluționată cu celeritate decât să fie soluționată de instanța competentă, iar Judecătoria Răducăneni a ignorat acest principiu.
În consecință, instanța va admite excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Iași, ridicată din oficiu, și va declina competența Judecătoriei Răducăneni.
Observând incidența art.133 alin.1 pct.2 C.pr.civ., va constata ivit conflictul negativ de competență și va suspenda judecarea cauzei, urmând să trimită dosarul la Curtea de Apel Iași pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Admite excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Iași, ridicată de instanță din oficiu, și declină competența Judecătoriei Răducăneni.
Constată ivit conflictul negativ de competență și suspendă judecarea cauzei.
Trimite dosarul la Curtea de Apel Iași pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.08.2015.
Președinte Grefier
Z.L.F.M. N.Z.
Red/ Tehnored Z.L.F.M.
5 ex./27.08.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9390/2015. Judecătoria IAŞI | Fond funciar. Sentința nr. 9503/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
