Rezoluţiune contract. Sentința nr. 9385/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9385/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 13-07-2015 în dosarul nr. 9385/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 9385/2015
Ședința publică de la 13 Iulie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. E.
Grefier C. A.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . și pe pârât . SRL, pârât . SRL - PUNCT DE LUCRU, având ca obiect rezoluțiune contract restituire sumă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică in data de 29.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 06.07.2015, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când in aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 02.02.2015 reclamanta .. a chemat în judecată pe pârâta . S.R.L., solicitând ca prin hotărârea pe care instanța o va pronunța să dispună rezoluțiunea contractului de prestări servicii nr. 11/5.03.2014; obligarea pârâtei la restituirea sumei de 4.502 lei, achitată în temeiul contractului neexecutat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că a contactat în primăvara anului 2014 pe reprezentanta societății pârâte pentru a încheia cu aceasta un contract de prestări servicii, prin care aceasta din urmă urma să efectueze o . activități specifice obiectului său de activitate, la locația aparținând reclamantei din ., jud. Iași. Părțile au convenit ca pârâta în tot sezonul primăvară-vară-toamnă 2014 să efectueze întreținerea săptămânală a grădinii, cu începere la data de 15.03.2015, prețul inițial fiind de 3.550 lei, achitat integral de reclamantă.
Susține reclamanta că la data de 14.03.2014 pârâta a solicitat o suplimentare a prețului, achitată în aceeași zi de cea dintâi; precum și faptul că, din omisiunea ambelor părți, contractul nu s-a mai încheiat și în formă scrisă.
Arată reclamanta că pârâta nu a prestat niciunul din serviciile la care s-a obligat deși i-a solicitat în repetate rânduri acest lucru, chiar și prin intermediul unor notificări. Astfel, ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către pârâtă, solicită să se dispună
În dovedire, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul pârâtei, declarație de martori, precum și cu înscrisuri, sens în care au fost depuse la dosarul cauzei, în copie conformă cu originalul următoarele: extras ORC, factura fiscală nr._ din data de 5.03.2014, chitanța nr._ din data de 5.03.2014, factura fiscală nr._ din data de 14.03.3014, chitanța nr._ din data de 14.03.2014, somație și dovadă de comunicare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1178, 1270, 1549 și 1554 Cod Civil, precum și art. 192 Cod procedură civilă.
Cererea reclamantei a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 321 lei.
Copii de pe cererea de chemare în judecată și înscrisurile anexate au fost comunicate pârâtei, care a depus întâmpinare solicitând respingerea cererii.
În motivare aceasta a învederat faptul că relațiile contractuale dintre părți s-au stabilit ca urmare a corespondenței purtate prin e-mail. Astfel, după transmiterea ofertelor către reclamantă, aceasta a acceptat încheierea unui contract cu pârâta, cu plata anticipată integrală.
Pârâta a învederat faptul că a efectuat lucrări la grădina societății reclamante constând în sacrificare teren, fertilizare teren, tăiere și toaletare de primăvară a 38 de pomi fructiferi, de altfel, aceste activități aflându-se la baza facturii suplimentare, în cuantum de 952 lei.
În ceea ce privește suma de 3.550 lei, aferentă primei facturi fiscale, susține că în contul acesteia au fost efectiv prestate următoarele servicii: scarificare gazon, fertilizare gazon, 3 tunsuri de gazon, astfel că, din punctul său de vedere, din suma înscrisă în factură au fost prestate activități în valoare de 1.228,6 lei. Pentru diferență nu s-au efectuat servicii deoarece reclamantul s-a răzgândit fără niciun motiv și fără a aduce acest aspect la cunoștința sa.
Pentru aceste motive solicită respingerea cererii reclamantei, precum și obligarea acesteia la continuarea prestării serviciilor până la epuizarea sumei datorate, anume 2.321,4 lei.
În dovedire, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care au fost depuse la dosarul cauzei, în copie conformă cu originalul următoarele: e-mailuri și atașamente.
În drept, cererea nu a fost întemeiată.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar. A fost încuviințată pentru reclamantă și proba constând în interogatoriul pârâtei, acesteia din urmă fiindu-i transmis interogatoriul în scris, conform art. 355 Cod procedură civilă. Pârâta nu a depus la dosarul cauzei răspunsul la interogatoriu.
De asemenea, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba testimonială, fiind audiat în calitate de martor numitul A. M., declarația sa fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
La termenul din data de 18.05.2015 instanța, după punerea în discuția contradictorie a părților, a citat pârâta cu mențiunea de a indica dacă înțelege să formuleze cerere reconvențională, însă, ca urmare a lipsei răspunsului acesteia, a luat act de faptul că în cauză nu s-a formulat cerere reconvențională.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, instanța constată următoarele:
În fapt, între reclamanta . și pârâta G. DE A. SRL s-au purtat negocieri în vederea încheierii unui contract de prestări servicii, având ca obiect întreținere grădină, sens în care părțile și-au transmis o . e-mailuri. Astfel, la data de 17.01.2014 pârâta a transmis un prim mesaj către reclamantă, ce cuprindea o ofertă (filele 27-28) cu activități întreținere grădină, valabil pentru perioada 1 aprilie – 30 septembrie 2014, valoarea acesteia fiind de 4.178,8 lei.
La data de 4.03.2014 pârâta revine cu un mesaj către reclamantă ce cuprinde aceeași ofertă (filele 30-32). În ofertă se specifică faptul că se acordă un bonus de 15% din valoare în cazul plății integrale în avans.
Ca urmare a acceptării acestei oferte de către reclamantă, la data de 5.03.2014 pârâta emite factura fiscală nr._ (fila 9), în valoare de 3.550 lei (reprezentând prețul de 4.178,8 lei la care s-a aplicat reducerea de 15%), achitată de reclamantă în aceeași zi, conform chitanței nr._ (fila 9).
Ulterior, ca urmare a efectuării unora din serviciile stabilite de părți, pârâta transmite reclamantei un nou mesaj, punându-i în vedere faptul că prețul contractului se suplimentează cu suma de 952 lei (fila 33), sens în care emite factura fiscală nr._ (fila 10), achitată de reclamantă conform chitanței nr._ (fila 11).
Aspectele de mai sus, referitoare la emiterea ofertei, acceptarea acesteia, încheierea contractului, precum și suplimentarea prețului reprezintă aspecte ce au fost stabilite de instanță prin aceea că nu au fost contestate de părți, dar și prin coroborarea înscrisurilor depuse la dosar și arătate mai sus, dar și a celor declarate de martorul A. M. (fila 44).
În ceea ce privește capătul de cerere privitor la rezoluțiunea contractului, instanța arată următoarele aspecte:
În drept, conform art. 1178 cod civil „contractul se încheie prin simplul acord de voințe al părților dacă legea nu impune o anumită formalitate pentru încheierea sa valabilă”, iar potrivit art. 1182, alin. 1 și 2 Cod Civil „contractul se încheie prin negocierea lui de către părți sau prin acceptarea fără rezerve a unei oferte de a contracta”, „este suficient ca părțile să se pună de acord asupra elementelor esențiale ale contractului, chiar dacă lasă unele elemente secundare spre a fi convenite ulterior ori încredințează determinarea acestora unei alte persoane”.
De asemenea, conform art. 1186, alin. 1 și 2 Cod Civil „contractul se încheie în momentul și în locul în care acceptarea ajunge la ofertant, chiar dacă acesta nu ia cunoștință de ea din motive care nu îi sunt imputabile”; „de asemenea, contractul se consideră încheiat în momentul în care destinatarul ofertei săvârșește un act sau un fapt concludent, fără a-l înștiința pe ofertant, dacă, în temeiul ofertei, al practicilor statornicite între părți, al uzanțelor sau potrivit naturii afacerii, acceptarea se poate face în acest mod”.
Așadar, ținând cont de dispozițiile legale anterior menționate, instanța reține faptul că în urma ofertei transmisă de pârâtă și a acceptării acesteia de către reclamantă, prin plata prețului, cele două părți au încheiat în mod valabil un contract de prestări servicii, având ca obiect întreținere grădină și încheiat pe o perioadă determinată, respectiv 1 aprilie – 30 septembrie 2014. Data întocmirii acestui contract este 5.03.2014, respectiv data la care reclamanta a achitat prețul convenit de părți.
Totodată, instanța consideră necesar a menționa faptul că lipsa întocmirii contractului în formă scrisă nu este de natură a afecta valabilitatea acestuia, în condițiile în care legea nu a impus, sub sancțiunea nulității absolute, o anumită formalitate pentru valabila sa încheiere.
Potrivit art. 1549, alin. 1 Cod Civil „dacă nu cere executarea silită a obligațiilor contractuale, creditorul are dreptul la rezoluțiune sau, după caz, rezilierea contractului, precum și la daune-interese, dacă i se cuvin”.
Așa cum s-a stabilit și în literatura de specialitatea, dar și în practica constantă a instanțelor judecătorești, rezoluțiunea este acea sancțiune care intervine în cazul neexecutării culpabile a obligațiilor izvorâte dintr-un contract sinalagmatic, cu executare uno ictu, constând în desființarea retroactivă a acestuia.
Ori, în prezenta cauză nu ne aflăm în prezența unui astfel de contract, în condițiile în care ambele părți au arătat că au înțeles să încheie un contract de prestări servicii, având ca obiect întreținerea grădinii. Însuși reclamantul susține că obiectul avut în vedere consta în lucrări de întreținere săptămânală a grădinii, pe tot sezonul primăvară – vară – toamnă 2014; în timp ce pârâta a arătat că perioada de derulare a contractului era 1 aprilie – 30 septembrie 2014; având același obiect anterior menționat. Așadar, consideră instanța că actul juridic încheiat de părți este un contract de prestări servicii, însă nu unul cu executare dintr-o dată, atât timp cât nu s-a prevăzut o singură prestație din partea debitorului; ci unul cu executare succesivă, fiind vorba de mai multe prestații eșalonate în timp.
Mai mult de atât, caracterul de contract cu executare succesivă decurge și din obligația asumată de creditor, respectiv reclamanta din prezenta cauză, întrucât, deși aceasta a achitat prețul integral în avans, aceasta a fost opțiunea sa, tocmai pentru a beneficia de reducerea acordată; însă, așa cum s-a specificat și în ofertă prețul se putea achita lunar sau per intervenție.
Deosebirea aceasta este deosebit de importantă sub aspectul sancțiunii ce intervine în cazul neexecutării culpabile sau pentru executarea necorespunzătoare, care în primul caz va fi rezoluțiunea, deci contractul se desființează retroactiv, pe când în cazul contractelor cu executare succesivă, intervine sancțiunea rezilierii, ce are drept efect desfacerea contractului numai pentru viitor.
În ceea ce privește rezilierea art. 1554, alin. 3 Cod civil stabilește astfel: „contractul reziliat încetează doar pentru viitor”. Așadar, rezultă fără dubiu din textul anterior citat faptul că rezilierea nu poate fi dispusă decât cu privire la un contract ce își produce încă efectele între părți.
În prezenta cauză însă, contractul de prestări servicii al părților, a fost încheiat pentru o perioadă determinată, respectiv 1 aprilie - 30 septembrie 2014; astfel că la acest moment a încetat să își producă efectele, nemaifiind posibilă rezilierea acestuia. Chiar și în situația în care contractul ar continua să își producă efectele, instanța nu ar putea să constate intervenită rezilierea acestuia în condițiile în care a fost investită cu pronunțarea unei hotărâri privitoare la rezoluțiunea contractului; în caz contrar vătămând principiul disponibilității procesului civil.
Pentru toate cele arătate mai sus, constatând că în cauză nu sunt întrunite condițiile pentru a se dispune rezoluțiunea contractului de prestări servicii intervenit între părți, instanța va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la restituirea sumei de 4502 lei, achitată în temeiul contractului neexecutat, se rețin următoarele:
În condițiile în care s-a stabilit deja faptul că între părți a fost încheiat un contract de prestări servicii, iar reclamanta susține că pârâta nu și-a executat obligațiile ce decurg din acesta, solicitând obligarea sa la restituirea sumelor achitate, cererea sa urmează a fi analizată pe temeiul răspunderii civile contractuale.
Neexecutarea voluntară a obligațiilor contractuale de către debitor dă dreptul creditorului de a recurge la executarea silită în natură și la alte mijloace juridice prevăzute de lege pentru a obține prestația care i se datorează sau de constrângere a debitorului în același scop. Răspunderea civilă contractuală rezultă din nerespectarea întocmai a obligațiilor asumate prin contract, prejudiciul fiind consecința neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare.
În drept, art. 1530 Cod Civil prevede următoarele „creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației”.
Instanța constată faptul că reclamanta a dovedit existența unor raporturi contractuale între părți, precum și îndeplinirea propriei sale obligații – aceasta constând în plata prețului, prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv factura fiscală nr._ din data de 5.03.2014, chitanța nr._ din data de 5.03.2014, factura fiscală nr._ din data de 14.03.3014, chitanța nr._ din data de 14.03.2014.
Așadar, ținând cont de cele arătate anterior, constată instanța faptul că suma de 4.502 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise de pârâtă, reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, respectiv existența ei este neîndoielnică, rezultând din chiar înscrisul constatator al creanței, conform art. 662, alin. 2 Cod de procedură civilă, cuantumul acesteia este determinat prin înscrisurile care o constată, acestea fiind opozabile debitorului, conform art. 662, alin. 3 Cod de procedură civilă, iar termenul prevăzut în favoarea sau și în favoarea debitorului s-a împlinit.
Observând faptul că cel care face o propunere înaintea instanței trebuie să o dovedească; în concret, ținând cont de natura cererii, creditorul are obligația de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, în acest caz, revine debitorului sarcina de a dovedi executarea propriilor sale obligații, respectiv stingerea acestora prin plată.
Pârâta G. DE A. SRL a formulat întâmpinare prin care a învederat faptul că
a efectuat lucrări la grădina societății reclamante constând în sacrificare teren, fertilizare teren, tăiere și toaletare de primăvară a 38 de pomi fructiferi, de altfel, aceste activități aflându-se la baza facturii suplimentare, în cuantum de 952 lei.
În ceea ce privește suma de 3.550 lei, aferentă primei facturi fiscale, susține că în contul acesteia au fost efectiv prestate următoarele servicii: scarificare gazon, fertilizare gazon, 3 tunsuri de gazon, astfel că, din punctul său de vedere, din suma înscrisă în factură au fost prestate activități în valoare de 1.228,6 lei. Pentru diferență nu s-au efectuat servicii deoarece reclamantul s-a răzgândit fără niciun motiv și fără a aduce acest aspect la cunoștința sa.
Cu alte cuvinte, susține că a prestat servicii pentru reclamantă în cuantum de 2.180,6 lei, rămânând o diferență de 2.321,4 lei.
Analizând coroborat mijloacele de probă administrate în cauză, instanța constată că cele invocate de pârâtă sunt susținute, pe de o parte, de unul din mesajele transmise către reclamantă (fila 33), în cadrul căruia aceasta a menționat că în datele de 13 și 14.03.2014 a efectuat următoarele activități: scarificare și fertilizare teren față, tăiere pomi, scarificare și fertilizare teren spate. Este de menționat faptul că acest înscris nu a fost contestat de reclamantă.
Pe de altă parte, chiar martorul propus de reclamantă, numitul A. M., a declarat în fața instanței (fila 44) faptul că reprezentanta societății pârâte s-a prezentat în primăvară, împreună cu doi domni, și a scarificat, tuns și ierbicidat gazonul.
Așadar, din probele administrate reiese fără dubiu faptul că sunt juste afirmațiile pârâtei cu privire la împrejurarea că s-a prezentat la grădina aparținând societății reclamante, unde a procedat la scarificarea terenului, fertilizarea acestuia, dar și la tunsul gazonului. Ori, aceste activități sunt individualizate în cadrul ofertei (fila 32) astfel: 400 lei – scarificare; 390 lei – fertilizare și 100 lei – tuns gazon; prețuri ce nu includ TVA. Însumând aceste sume, cu TVA, reiese faptul că pârâta a efectuat serviciile de întreținere grădină având un cuantum de 1.103,6 lei.
În ceea ce privește diferența de 3.398,4 lei, pârâta susține că nu a prestat aceste servicii din cauza reclamantei, care nu a mai dorit continuarea relațiilor contractuale, fără a o notifica în acest sens. Cu toate acestea, pârâta nu a produs niciun mijloc de probă în susținerea acestor afirmații, deși, așa cum s-a arătat și mai sus, sarcina probei a fost transferată în contul său.
Mai mult de atât, pârâta a refuzat să depună răspunsul la interogatoriu, astfel că în temeiul art. 358 Cod procedură civilă, care prevede că „dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină ori numai ca un început de dovadă în folosul aceluia care a propus interogatoriul”; instanța va considera acest aspect ca un început de dovadă în folosul reclamantei, în sensul că pârâta a refuzat nejustificat continuarea relațiilor contractuale.
Pentru toate cele arătate mai sus, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, instanța urmează a admite în parte capătul de cerere constând în obligarea pârâtei la achitarea către reclamantă a sumei de 3.398,4 lei, reprezentând servicii neefectuate.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxa de timbru în cuantum de 321 lei, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 452 și 453 Cod procedură civilă, conform cărora „partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei”; „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată. Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată”. Ori, în prezenta cauză, deși s-a făcut dovada achitării unei taxe de timbru în cuantum de 321 lei, față de împrejurarea că acțiunea reclamantei a apărut întemeiată doar pentru suma de 3.398,4 lei, consideră instanța că pârâta poate fi obligată la restituirea taxei de timbru doar în raport de această din urmă sumă; adică în cuantum de 242,89 lei. Pentru aceste motive va admite această cerere și va dispune obligarea pârâtei la achitarea către reclamantă a sumei de 242,89 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta . J _, cu sediul procedural ales la Cabinet de avocat „C. U.”, din Iași, ..24, .. D, parter, J. IAȘI în contradictoriu cu pârâta . SRL - J_, cu sediul in Iași , .. 128, .. TR.1, ., J. IAȘI și punct de lucru situat in Iași ., J. IAȘI
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 3.398,4 lei cu titlu de servicii neefectuate.
Respinge capătul de cerere constând în declararea rezoluțiunii contractului de prestări servicii nr. 11/05.03.2014, ca neîntemeiat.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 242,89 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea pentru formularea căii de atac a apelului se depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.07.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
C. EȚCUCARMEN A.
Pentru grefier aflat în CO, semnează grefier desemnat cu atribuțiile grefierului
șef de secție civilă, A. M. B.
Red./tehn. C.E. 13.08.2015
C.A. 15 Iulie 2015
4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9353/2015. Judecătoria IAŞI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9384/2015. Judecătoria... → |
|---|
