Contestaţie la executare. Sentința nr. 9753/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9753/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 27-08-2015 în dosarul nr. 9753/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 9753/2015
Ședința publică de la 27 August 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE V. C. V.
Grefier C. M. R.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestator I. A. G. ( fostă N.) și pe intimat C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI IAȘI, având ca obiect contestație la executare
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședință publică din data de 20.08.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta încheiere, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi când în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.02.2015, contestatoarea I. A. G. a chemat în judecată pe intimata CNADNR SA – CESTRIN prin Direcția de Drumuri și Poduri Iași, solicitând să se dispună anularea executării insasi si a tuturor formelor de executare, anularea încheierii de încuviințare a executării silite din 16 februarie 2015 din cadrul dosarului de executare nr. 120/2015, anularea somației din 18 februarie 2015, anularea încheierii privind stabilirea cuantumului cheltuielilor de executare silită în dosarul nr. 120/2015. Totodată a solicitat restituirea taxei de timbru conform prevederilor art. 45 alin. 1 lit f din OUG 80/2013.
În motivare, în esență, contestatoarea a arătat că executarea silită este nelegală întrucât toate acte de executare au fost emise pe numele anterior casatoriei contestatoarei dar și la o adresă de domiciliu care nu corespunde realității atât în fapt cât și în evidențele oficiale încă din anul 2014.
Precizează contestatoarea, faptul că executarea silită demarată are la bază un proces verbal de contravenție, prin care aceasta a cfost sancționată pentru conducerea autoturismului în data de 12 decembrie 2010 prin localitatea Românești, jud. Prahova fără a deține rovinietă valabilă. Pentru această faptă, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 250 lei precum și obligația de a achita tariful de despăgubire de 28 euro.
Susține contestatoarea faptul că ulterior rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 3440 din 6 martie 2012 a achitat amenda contravențională apreciind că față de noile modificări ale OG 15/2002 care abrograu prevederile referitoare la suportarea tarifului de despăgubire aceasta nu mai datorează respectiva sumă.
În ceea ce privește încheierea de încuviințare a executării silite cțt și a celei de stabilire a cheltuielilor de executare, arată contestatoarea, faptul că nu a fost indicat numele și domiciliul actual al acesteia, ceea ce conduce potrivit disp. art. 666 alineat 2 și art. 656 alineat 2 rap. La art. 566 alineat 1 lit.d NCPC la nulitatea expresă a actelor de executare.
În continuare, arată contestatoarea faptul că încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare ar trebui cenzurate având în vedere faptul căcheltuielile de executare au fost stabilite într-un cuantum de trei ori mai mare decât debitul.
În drept a invocat dispozițiile art.711 NCPC.
In probațiune a solicitat înscrisuri(f.5-17) .
Contestația la executare este legal timbrată dovada fiind atașată la fila 12 din dosar.
La data de 15.04.2015 intimata, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței să respingă contestația la executare întrucât titlul care stă la baza demarării procedurii de executare silită este legal și temeinic întocmit.
În motivare, intimata a arătat că obiectul dosarului de executare nr. 120/2015 al B. C. C. R., îl reprezintă executarea silită a obligațiilor înscrise în titlul executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/10.06.2011 menținut prin sentința civilă nr. 3440/06.03.2012, respectiv tariful de despăgubire în sumă de 28 euro.
În ceea ce privește aplicarea legii contravenționale mai favorabile, intimata apreciază că sintagma * tarif de despăgubire@ are semnificația juridică a unei sume stabilite în scopul reparării unui prejudiciu material, scop care este cu totul distinct de cel al unei sancțiuni contravenționale.
Susține intimata că în considerentele expuse în cuprinsul deciziei nr. 385/2013 pronunțată de Curtea Constituțională, în exercitarea controlului de constituționalitate cu privire la art. II din legea nr. 144/2012 nu pot fi un argument suficient pentru a reține că tariful de despăgubire reprezintă o sancțiune contravențională, f ăcnd astfel inapcabil principiul retroactivității leii contravenționale mai favorabile, neeavând niciun efect asupra executării voluntare sau silite a tarifelor stabilite prin rocesele verbale de contravenție încheiate cu privire la fapte săvârșite anterior intrării în vigoare a acestei legi.
În drept a invocat prevederile OG 2/2001, og 15/2002, LEGEA 144/2012 art. 205 C.pr.civ. si judecarea cauzei si in lipsa.
În probațiune a solicitat înscrisuri.
La solicitarea instanței la data de 24.05.2015 executorul judecătoresc a înaintat dosarul de executare silită nr. 120/2015 al B. C. C. R..
Analizând actele și lucrările dosarului,instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._/10.06.2011 emis de CNADNR SA prin DRDP București contestatoarea a fost sancționata pentru săvârșirea contravenției prev. de art.8 alin. 1 din OG 15/2002 și a fost obligat să achite suma de 28 euro reprezentând tarif de despăgubire și 250 lei amendă contravențională(f.90).
La data de 14.02.2015, creditoarea intimată CNADNR SA prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI IAȘI a depus B. C. C. R. cerere de executare silită a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de contravenție . nr._/10.06.2011 în vederea recuperării creanței în cuantum de 28 euro reprezentând tarif de despăgubire.(f.89)
Ca urmare a cererii creditoarei, pe rolul B. C. C. R. a fost format dosarul de executare nr.120/2015.
La data de 16.02.2015 prin încheierea pronunțată s-a admis cererea de încuviințare a executării silite în baza titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de contravenție . nr._/10.06.2011 1 (f.51).
Prin încheierea privind cheltuielile de executare din data de 18.02.2014 s-a prevăzut că valoarea cheltuielilor de executare este în cuantum de 385,64 lei (f.53).
La aceeasi data executorul judecătoresc a emis înștiințarea prin care i s-a adus la cunoștință contestatoarei că s-a declanșat urmărirea silită împotriva sa în temeiul titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de contravenție mai sus menționat (f. 78) si i-a fost pus în vederea contestatorului să achite in termen de 1 zi suma 28 euro reprezentând contravaloare debit conform titlului executoriu și 385,64 lei reprezentând cheltuieli de executare silită.
În drept, potrivit art.711-712 din Codul de procedură civilă, „Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. (…) Dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă. În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.”
În conformitate cu art.662 rap. la art.632 C.pr.civ., executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Conform art. 31 alin. 1 din OG 2/2001 împotriva procesului verbal de constatare și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Instanța retine ca este fondata contestația la executare, urmând a o admite si a anule executarea insasi si actele de executare efectuate in dosarul nr.120/2015 al B. B. C. C. R. pentru următoarele considerente:
Referitor la primul motiv al contestatiei, instanța reține că potrivit art. 12 din O.G. nr. 2/2001, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ, iar dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai gravă, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia.
În prezenta cauză, instanța constată faptul că, potrivit art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, astfel cum era în vigoare la data încheierii proceselor-verbale de constatare a contravenției ce constituie titlurile executorii in temeiul cărora a fost demarată executarea, contravenientul avea obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4. Prin Legea nr. 144/2012, a fost abrogat acest alineat, împreună cu toate prevederile care făceau referire la tariful de despăgubire, la art. II al acestui act normativ menționându-se că tarifele de despăgubire prevăzute de O.G. nr. 15/2002, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Referitor la natura tarifului de despăgubire, instanța reține că potrivit reglementării din O.G. nr. 15/2002 astfel cum era în vigoare anterior modificării prin Legea nr. 144/2012, tariful de despăgubire era aparent reglementat ca o despăgubire acordată CNADNR SA pentru folosirea fără achitarea rovinietei a drumurilor naționale. Cu toate acestea, acest tarif de despăgubire avea natura juridică a unei sancțiuni complementare, caracterul sancționator rezultând și din expunerea de motive a Legii nr. 144/2012, unde se apreciază că tariful de despăgubire reprezenta contravaloarea rovinietei pentru 12 luni pentru tipul de autovehicul în cauză.
În această situație în care tariful de despăgubire se aplica automat, fără a fi evaluat prejudiciul concret cauzat CNADNR SA prin neplata rovinietei și se aplica ori de câte ori autovehiculul era surprins circulând pe drumurile publice fără rovinietă valabilă, indiferent de tarifele anterior aplicate prin alte procese-verbale, instanța reține că tariful de despăgubire are natura juridică a unei sancțiuni.
Mai mult decât atât, instanța constată faptul că, potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, în cuprinsul legii fundamentale nefăcându-se distincția între sancțiunile stabilite prin legea contravențională sau despăgubirile stabilite prin acestea.
In ceea ce priveste susținerea intimatei in sensul că Legea nr. 144/2012 se aplică numai faptelor săvârșite după data la care a intrat in vigoare, instanța apreciază că aceasta este neintemeiată intrucât principala caracteristică a unei legii contraventionale mai favorabile este retroactivitatea ceea ce înseamnă că dispozițiile sale se aplică și in situatia in care contravențiile au fost comise inainte de . iar .-a realizat intre momentul comiterii faptei și cel al executării sancțiunii.
Pentru aceste motive, constatând că tariful de despăgubire are natura juridică a unei sancțiuni complementare care a fost înlăturată prin Legea nr. 144/2002, luând în considerare și prevederile art. 12 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, instanța va constata că a intervenit o lege contravențională mai favorabilă, astfel încât, sancțiunea aplicată de 28 euro prin procesul-verbal menționat anterior, nu se mai execută.
În aceste condiții, instanța observă că, în cauză, nu sunt îndeplinite cerințele impuse prin dispozițiile art. 632 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora „Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu”, situație față de care apreciază ca întemeiată contestația la executare formulată de contestatoare, urmând a dispune admiterea ei și, pe cale de consecință, anularea actelor de executare emise în dosarul de executare silită nr. 120/2015 întocmit de B.E.J.A.C. C. R..
În privința cheltuielilor de judecată, instanța constată că partea contestatoare a făcut dovada avansării, cu acest titlu, a sumei de 42 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.
Instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 45 alin. 1 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și va dispune restituirea către contestatoare, la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, a sumei de 42 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru Văzând și dispozițiile art. 717 alin. 1 raportate la cele ale art. 650 alin. 3 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea I. A. Gherghesanu, domiciliată în Iași, ., . și domicilul procedural ales în București sector 4, ., ., etaj 7, ._ în contradictoriu cu intimata CNADNR DRDP Iași, j_, cui_, cu sediul în Iași,..19 .
Anulează executarea silită însăși în dosarul de executare silită nr. 120/2015 al B. C. C. R...
Face aplicarea dispozițiilor art. 45 alin. 1 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și dispune restituirea către contestator, la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, a sumei de 42 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.
Cu drept de a formula apel în termen de 10 zile de la comunicare Cererea de apel se va depune la Judecătoria Iași .
Pronunțată în ședința publică din data de 27.08.2015.
Președinte, Grefier,
V. V. C. R. C. M.
Red/Dact/VC/RC
4ex/28.08.2015
| ← Reprezentativitate sindicat. Sentința nr. 9750/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5129/2015.... → |
|---|
