Îndreptare eroare materială. Sentința nr. 3825/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3825/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 3825/2015
Acesta nu este document finalizat
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 16 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. P.
Grefier M. U.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3825
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanții T. D., T. G. și pe pârâta ., având ca obiect acțiune în constatare nulitate absolută clauze contractuale; obligația de a face - restituire sumă -Lg.193/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanții personal și asistați de avocat S. R., avocat G. pentru pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța, din oficiu verificându-și competența constată că este competentă teritorial, material și general conform dispozițiilor art. 131 Noul cod procedură civilă să judece prezenta acțiune.
Instanța, în ceea ce privește estimarea duratei procesului, conform dispozițiilor art. art. 238 din codul de procedură civilă Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, apreciază ca durată estimativă un an.
Instanța procedează la legitimarea reclamanților, respectiv numitul T. G. prezintă CI . nr._ și CNP_ și numita T. D. – CI . nr._ și CNP_.
Reclamanții, răspund pe rând la punctele de interogatoriu formulate de către pârâta . lor fiind consemnate și atașate la dosar, după citire și semnare.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apărătorul reclamanților, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată și a precizat în acțiune.
Reprezentantul convențional al pârâtei, având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei.
Instanța reține cauza spre competentă soluționare.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la numărul de mai sus și prin precizări, reclamanții T. D. și T. G. au chemat în judecată pe pârâta S.C. V. R. S.A., solicitând să se constate nulitatea absolută a următoarelor clauze contractuale incluse în convenția de credit nr._/02.07.2007 și din Actul adițional la convenția de credit și să se dispună eliminarea acestora, respectiv:
- Art. 5 lit. a) din Condiții Speciale ale Convenției - Comision de risc "0,1% aplicat la soldul creditului plătibil lunar în zile de scadență, pe toată perioada de derulare a Convenției de credit";
- Art. 3.5 din Condiții Generale ale Convenției - Comision de risc: "Pentru punerea la dispoziție a creditului, împrumutatul datorează Băncii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, care se plătește lunar, pe toata perioada creditului; modul de calcul și scadenta/scadentele plații acestuia se stabilesc în Condițiile Speciale";
- Art. 3 pct. 5 lit. b) din Actul adițional la convenția de credit - Comision de administrare credit - "de 0,1 % pe lună, aplicat la soldul creditului, datorat și plătibil de către împrumutat Băncii, lunar pe toată durata creditului, la data de scadență stabilită la pct. 6 "Rambursări și Plăți" din Condițiile Speciale ale Convenției"
- Art. 7.1 lit. d) din Condițiile Generale ale Convenției - Obligațiile părților - împrumutații „să asigure bunurile mobile/imobile, aduse în garanție conform Condițiilor Speciale, la o societate de asigurări agreată de Banca și să cesioneze în favoarea Băncii contractele de asigurare (Polițele);
- Art. 8.1 lit. c) și d) din Condiții Generale ale Convenției - Scadența anticipată: în cazul apariției unei situații neprevăzute care, în opinia Băncii, face să devină improbabil ca împrumutatul să-și poată îndeplini obligațiile asumate conform Convenției" (lit. c) și „în cazul apariției unei situații neprevăzute conform căreia, în opinia Băncii, creditul acordat nu mai este garantat corespunzător" (lit. d), Banca are dreptul să declare soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat împreună cu dobânda acumulată și toate celelalte costuri datorate Băncii conform Convenției;
- Art. 10 din Condițiile Generale ale Convenției – Costuri suplimentare -„Referitor la convenție pot apărea, la data semnării sau ulterior, modificări de interpretare ale oricărei legi, prevederi sau regulament aplicabile (…) care permit băncii ca ¸¸în termen de 15 zile de la data la care a fost notificat în scris de către Bancă, Împrumutatul va plăti acesteia sumele suplimentare, astfel încât să compenseze banca pentru creșterile costurilor, sau altor rambursări".
Să se constate că, până la data formulării acțiunii au achitat suma de 1828,85 CHF (02.07.2007 – 19.08.2010) reprezentând comision de risc și suma de 1894,85 CHF (20.09.-19.06.2014) reprezentând comision de administrare, în baza unei clauze lovite de nulitate absolută și, ca atare să se constate că această plată este nedatorată.
Să se dispună restituirea sumelor de 1828,85 CHF și 1894,85 CHF, în lei la data plății efective, precum și a sumelor viitoare achitate cu acest titlu, până la eliminarea efectivă a acestei clauze.
Obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, conform prevederilor O.G. nr. 9/2000, calculată la valoarea debitului indicat prin cerere, de la data introducerii acțiunii, până la plata integrală a debitului.
Au solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și a onorariului de avocat.
Au arătat că, în fapt, la data de 02.07.2007, reclamanții au încheiat cu pârâta convenția de credit nr._, valoarea împrumutului fiind de 50.000 CHF, cu rambursare lunară, în termen de 300 de luni.
Executarea obligației de rambursare a creditului, dobânzilor și comisioanelor aferente, a fost garantată prin constituirea, de către reclamanții, în favoarea băncii, a unei ipoteci de rang I asupra imobilului apartament situat în Iași, .. 79, .. A, . Cartea Funciarănr.17.081a localității Iași sub nr. cadastral1745/1/IV/3 aflat în proprietatea lor.
La data de 17.09.2010 pârâta i-a invitat pentru semnarea actului adițional, transmis în copie, cu mențiunea "Draft" - semnat spre neschimbare", invocând asigurarea conformității cu dispozițiile O.U.G. nr. 50/2010.
Au primit, de asemenea, adresa nr._/_, prin care la pct. A, li se aducea la cunoștință modificarea condițiilor contractuale, la lit. f), fiind specificat faptul că, comisionul de risc "se va redenumi "comision de administrare credit", urmând a fi datorat în continuare, pe toată durata convenției, în aceeași valoare procentuală."
Privitor la clauza prevăzută la art. 5 lit. a) din Condiții Speciale ale Convenției, respectiv Art. 3.5 din Condiții Speciale ale Convenției și Art. 3 pct. 5 lit. b din Actul adițional la convenția de credit, o consideră abuzivă pentru următoarele motive:
Potrivit Art. 5 lit. a) din Condiții Speciale ale Convenției de credit nr._/02.07.2007, reclamanții împrumutați datorează Băncii un comision de risc de "0,1% aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zile de scadență, pe toată perioada de derulare a Convenției de credit";
Potrivit Art. 3.5 din Condiții Generale ale Convenției - Comision de risc: "Pentru punerea la dispoziție a creditului, împrumutatul datorează Băncii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, care se plătește lunar, pe toata perioada creditului; modul de calcul și scadența/scadențele plății acestuia se stabilesc în Condițiile Speciale".
Potrivit Art. 3 pct. 5 lit. b din Actul adițional la convenția de credit - Comision de administrare credit - "de 0,1 % pe lună, aplicat la soldul creditului, datorat și plătibil de către împrumutat Băncii, lunar pe toată durata creditului, la data de scadență stabilită la pct. 6 "Rambursări și Plăți" din Condițiile Speciale ale Convenției".
Conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, „o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților".
A.. 2 al aceluiași articol prevede că o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractile standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
De asemenea, în temeiul literei i) din anexă Lege 193/2000, „este considerată clauză abuzivă clauza care obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant".
Această ipoteză o regăsim aplicabilă și în prezenta situație, în condițiile în care rata lunară a comisionului de risc este sensibil mai mică decât debitul lunar principal, se apropie ca valoare și de dobânda aferentă ratei rate, iar în favoarea băncii s-a constituit o ipoteca de rang I asupra unui imobil evaluat de bancă, în limita acestei evaluări.
Coroborând cele două prevederi, se observă modul abuziv în care acestea au fost formulate, condiționarea, mai presus de orice altă obligație, a acordării creditului de plata lunară a acestui comision de risc, ulterior redenumit sub sintagma comision de administrare, ceea ce înseamnă că, în această privință, clienții băncii, respectiv reclamanții, nu își pot exprima sub nici o formă voința, părerea în legătură cu termenii contractuali sau cu orice modificare ce ar putea interveni pe parcursul derulării acestei ereditari; și mai mult de atât, banca nesocotește complet garanția reala imobiliara constituită de reclamanți în favoarea băncii, precum și polița de asigurare pentru acoperirea tuturor riscurilor încheiată cu o societate de asigurări agreată de pârâtă. Așadar, neputându-și exprima voința, consimțământul reclamanților apare viciat, acestuia fiindu-i impus un contract standard, preformulat, valabil pentru toți clienții băncii, singura diferență reprezentând-o doar particularitățile fiecărui client în parte.
Faptul că acest comision de risc/de administrare reprezintă o sumă ce este impusă a fi plătită doar în beneficiul băncii și nu acoperă nimic din rata creditului, este dovedit și de planul de rambursare ce cuprinde o rubrică pentru: dată scadență, sold credit, principal, dobândă, anuitate, comision risc. Practic rata lunară o reprezintă anuitatea (rata principală + dobânda de 5,77 % anual), comisionul de risc, redenumit ulterior de administrare, fiind încasat abuziv.
Pe cale de consecință, au considerat că inserarea clauzelor privind obligația achitării unui comision de risc/ de administrarea este de natură a genera un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, motiv pentru care au solicitat înlăturarea acestei clauze din contract ca urmare a efectelor nulității absolute.
De asemenea, prevederile art. 7.1 lit. d din Condițiile Generale ale Convenției - Obligațiile părților - împrumutații „să asigure bunurile mobile/imobile, aduse în garanție conform Condițiilor Speciale, la o societate de asigurări agreată de Banca și să cesioneze în favoarea Băncii contractele de asigurare (Polițele)", le consideră a fi abuzive pentru următoarele motive:
Această clauză nu a fost negociată între comerciant și consumator, fiind inserată în contractul standard preformulat.
Deoarece scopul final al poliței de asigurare este acela de a asigura imobilul - apartament în limita evaluării acestuia, firma asigurătoare trebuie să fie obligate la libera alegere a consumatorului și nu impusă de către bancă.
Termenul folosit de „societate de asigurări agreată de Bancă" este de fapt o încercarea de a ocoli termenul de „societate de asigurări impusă"decatre bancă.
Cu toate acestea, reclamanții au achitat anual polița de asigurare transmisă de către bancă, banca impunând ca firmă de asigurare Generali România Asigurare Reasigurare SA.
Această clauză impusă în mod abuziv conduce la un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților și totodată este contrară cerinței bunei-credințe, motiv pentru care solicită înlăturarea acesteia cu posibilitatea viitoare a consumatorului de a-și alege în mod liber societatea asigurătoare.
Și prevederile dispozițiilor art. 8.1 lit. c) și d) din Condiții Generale ale Convenției — Scadența anticipată: „în cazul apariției unei situații neprevăzute care, în opinia Băncii, face să devină improbabil ca împrumutatul să-și poată îndeplini obligațiile asumate conform Convenției" (lit. c) și „în cazul apariției unei situații neprevăzute conform căreia, în opinia Băncii, creditul acordat nu mai este garantat corespunzător" (lit. d), Banca are dreptul să declare soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat împreună cu dobânda acumulată și toate celelalte costuri datorate Băncii conform Convenției" le consideră a fi abuzive și pentru următoarele motive:
În opinia reclamanților aceste două prevederi permit o marjă de apreciere din partea băncii mult prea mare, aceasta obținând un drept discreționar și exclusiv de a declara creditul scadent anticipat, fără vreo posibilitate de intervenție sau de apărare din partea lor.
De asemenea, două clauze de la lit. c) și lit. d) nu oferă criterii suficiente pentru a asigura previzibilitatea unor asemenea situații, termenii folosiți fiind mult prea generali și abstracți, neexistând nici măcar indicii care să permită aprecierea concretă a unor asemenea împrejurări.
Referitor la prevederile art. 10 din Condițiile Generale ale Convenției - Costuri suplimentare - „Referitor la convenție pot apărea, la data semnării sau ulterior, modificări de interpretare ale oricărei legi, prevederi sau regulament aplicabile (...) care permit băncii ca „în termen de 15 zile de la data la care a fost notificat în scris de către Bancă, Împrumutatul va plăti acesteia sumele suplimentare, astfel încât să compenseze banca pentru creșterile costurilor, sau altor rambursări":
Reclamanții au considerat abuzive prevederile conform cărora costurile suplimentare ale creditului vor fi suportate exclusiv de împrumutați.
În condițiile în care respectivele situații ar privi doar creșterea costurilor băncii pentru motive exterioare convenției propriu-zise încheiate cu reclamanții și neimputabile acestora, riscul ar trebui suportat doar de către bancă.
Astfel, riscul pe care banca ar trebui să îl suporte ca urmare a unor
modificări de acte normative aplicabile activității sale specifice, intrinseci, nu poate fi transferat asupra reclamanților-împrumutați, în totalitate, fără a crea un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în sensul art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000.
Au solicitat cheltuieli de judecată.
Au invocat, Legea nr. 193/2000 și Directiva 93/13/CEE.
Intimata S.C. V. R. S.A., a formulat întâmpinare împotriva cererii de chemare în judecată formulate de către reclamanți, pe care a solicitat să fie respinsă, pentru următoarele motive:
În fapt, reclamanții T. D. și soțul acesteia T. G., au semnat la data de 02.07.2007 convenția de credit nr._, prin care aceștia au obținut de la Bancă, la solicitarea acestora, suma de 50.000 CHF pentru acoperire cheltuieli personale curente, dar și pentru refinanțarea unui credit contractat anterior cu Bancpost.
După o perioadă mai mare de 7 ani de la acordarea creditului, reclamanții cheamă în pe Bancă, solicitând constatarea nulității unor clauze pretins abuzive cuprinse în cadrul convenției de credit. Astfel, reclamanții susțin că ar prezenta caracter abuziv clauzele prevăzute la art. 5.a (din Condițiile Speciale) și 3.5 (din Condițiile generale) din convenția inițiala de credit, 3.5 lit. b din Actul adițional, ari. 7.1 lit. d. 8.1 lit. c) și d) și art. 10 din convenția inițială de credit. De asemenea, reclamanții solicită ca instanța de judecată sa constate ca aceștia au achitat Băncii suma de 1828,85 CHF cu titlu de comision de risc și suma de 1894.85 CHF cu titlu de comision de administrare până la data introducerii acțiunii, solicitând și restituirea acestor sume indicate de reclamanți. Totodată, se solicita obligarea Băncii la plata dobânzii legale de la data introducerii acțiunii ți până la plata integrală a debitului și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
A invocat excepția netimbrării capătului de cerere vizând obligația intimatei la plata sumelor de 1828,85 CHF și 1894,85 CHF.
A arătat că, în fapt, art. 29 alin. 1,lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013 scutește de la plata taxei de timbru doar cauzele privind „protecția consumatorului, atunci când peroanele fizice și asociațiile pentru protecția consumatorilor au calitatea de reclamant împotriva agenților economici care au prejudiciat drepturile și interesele legitime ale consumatorilor".Din economia textului, care absolut identic cu art. 15 lit. j) din Lege nr. 146/1997, rezultă că sunt scutite de la plata taxei timbru cererile prin care se solicita constatarea și anularea clauzelor abuzive, dar în nici un caz și cauzele care au ca obiect despăgubirea persoanelor, cerere distinctă, evaluabila în bani și pe legiuitorul nu a înțeles în nici un mod să o scutească de la plata taxei legale de timbru.
Totodată, intimata a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune.
A considerat că această excepție este mai mult decât întemeiată din moment ce reclamanții solicită să se constate anularea unor clauze contractuale prevăzute în cadrul convenției de credit, susținând că aceste clauze nu au fost negociate direct cu consumatorul, că au creat un dezechilibru în detrimentul acestora și că aceste clauze nu sunt exprimate într-un limbaj accesibil. Ori, dacă are în vedere susținerile reclamanților, observă că acestea invocă vicierea consimțământului ceea ce poate să atragă doar o nulitate relativă, în cazul în care ar fi reală. Fiind vorba de o nulitate relativă, dreptul material la acțiune se prescrie în termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de Codul civil.
Aflându-se în fața unei nulități relative, a arătat faptul că acțiunea prin care se solicită anularea pretinselor clauze abuzive este prescriptibilă în termenul general de prescripție de 3 ani.
Mai mult decât atât, subliniază faptul că Legea nr. 193/2000 nu reglementează felul nulității aplicabil în cazul unei clauze abuzive, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun în materie, respectiv Codul civil.
În plus, tot dispozițiile Codului civil prevăd faptul că nulitățile se clasifica in funcție de interesului ocrotit, public sau privat, in nulități absolute și nulități relative. Ori, în cauza de interesul ocrotit este unul particular, urmărindu-se protecția intereselor economice ale fiecărui consumator, astfel încât sancțiunea aplicabilă este nulitatea relativă, nulitatea care este supusă prescripției extinctive in termenul general de 3 ani.
Trebuie menționat că dispozițiile legale prevăd că termenul de prescripție curge de la dala la care ¸¸cel îndreptățit a cunoscut cauza anularii", ori, acest termen curge din momentul încheierii contractului, mai exact de la data de 02.07.2007. Având în vedere aceste aspecte, intimata – banca consideră că este mai mult decât evident faptul că dreptul material la acțiune era prescris Ia data introducerii cererii, trecând un termen mult mai mare decât cel prevăzut expres de lege.
Subliniază încă o data faptul că Legea 193/2000 nu prevede faptul că sancțiunea aplicabila în cazul constatării caracterului abuziv al unor clauze ar fi nulitatea absolută și nu instituie un regim derogator de la termenul general de prescripție, astfel încât o acțiune în constatarea presupusului caracter abuziv al clauzei putea fi invocat in termen de 3 ani.
Esențial este și faptul că, dacă legiuitorul intenționa să prevadă imprescriptibilitatea acțiunilor în anularea clauzelor abuzive, ar fi prevăzut aceasta expres. Ori, în Legea nr. 193/2000 nu se regăsește o astfel de prevedere, astfel încât sancțiunea aplicabilă în speță este nulitatea relativă, nulitate prescriptibilă în termenul general de prescripție.
A mai invocat și excepția lipsei coparticipării procesuale active determinată de faptul că deși convenția de credit a fost semnată în calitate de coîmprumutați de soții T., cererea de chemare în judecată este formulată și semnată doar de T. D., aspect inadmisibil, care atrage admiterea excepției invocată de intimată.
Astfel, art. 47 Cod procedură civilă din 1865 ,: ¸¸Mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligațiune comună ori dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză."
În aceste condiții, este vorba de o coparticipare procesuală activă subiectivă și obligatorie, derogatorie de la regula generală potrivit căreia coparticiparea este facultativă, obligativitatea coparticipării reieșind din faptul că toate cele trei persoane menționate în convenție sunt în legătură, având drepturi egale, legătură ce presupune o soluționare unitară a litigiului.
De asemenea, a solicitat și să se admită excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, motivat de faptul că în momentul introducerii acțiunii clauza 5.a. din convenția inițială de credit nu mai exista, convenția suferind modificări în anul 2010, așa cum reiese în mod evident din extrasul de cont depus la dosarul cauzei.
În prezent, raporturile contractuale cu pârâta – intimată sunt reglementate de convenția de credit nr._/02.07.2007, astfel cum a fost aceasta modificată/completată prin actul adițional de implementare a O.U.G. nr. 50/2011, act adițional ce face parte integrantă din convenția de credit și care nu a fost denunțată de către reclamanți printr-o notificare în baza Legii nr. 288/2010.
La momentul intrării în vigoare a O.U.G. nr. 50/2010, în forma sa inițială, reclamanții au fost notificați cu privire la modificarea clauzelor convenției, sens în care li s-a înmânat actul adițional la convenție.
Potrivit actului adițional menționat, comisionul de risc a fost eliminai din convenția de credit, percepându-se de la acel moment doar un comision de administrare, comision ce este expres permis de dispozițiile legale în vigoare. Potrivit art. 40 alin. 3 din O.U.G. nr. 50/2010, în forma inițială, nedenunțarea actelor adiționale, chiar nesemnate de consumator este considerată acceptare tacită.
La momentul aprobării și modificării O.U.G. nr. 50/2010 prin Legea nr. 288/2010, s-a prevăzut ca: ¸Actele adiționale nesemnate de către consumatori, considerate acceptate tacit până la data intrării în vigoare a prezentei legi, își vor produce efecte în conformitate cu termenii în care au fost formulate, cu excepția cazului în care consumatorul sau creditorul notifică cealaltă parte în sens contrar în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi". Or, în condițiile în care reclamanții nu au făcut această notificare, actul adițional își produce efectele pe deplin și astăzi. Astfel, odată cu modificarea convenției inițiale nu mai există nici o clauză care să prevadă perceperea comisionului de risc de către banca – intimată.
Din cele arătate, reiese fără dubiu faptul că reclamanții solicită constatarea nulității clauzelor pretins abuzive care nu exista în convenția de credit la data introducerii cererii de chemare în judecată și nu există nici în prezent ceea ce o face lipsită de obiect.
A invocat și excepția inadmisibilității determinată de lipsa de interes al reclamanților în ceea ce privește solicitarea acestora de constatare a pretinsului caracter abuziv al clauzelor ce prevăd perceperea comisionului de risc. Astfel, cum s-a arătat, între părțile contractului de credit a intervenit un act adițional implementat tacit și de la acea data, reclamanta și celălalt coîmprumutat nu au mai achitat nici o sumă cu titlu de comision de risc. Având în vedere că din septembrie 2010, convenția încheiată de părți nu mai cuprinde clauza privind plata unui comision de risc, reclamanta nu justifică nici un interes în promovarea acestei acțiuni, aspect ce atrage inadmisibilitatea acțiunii determinată de lipsa de interes al reclamanților.
De asemenea, este lipsită de interes și solicitarea reclamantei de constatare a caracterului abuziv al clauzelor 8.1 lit. c) și d) și 10 având în vedere că aceste clauze nu au activate niciodată și nu se poate susține ca Banca ar fi cauzat un dezechilibru în patrimoniul reclamantei. În ceea ce privește clauza 8.1 lit. c) și d), având în vedere numeroasele situații în care împrumutații ar fi în imposibilitate să-și mai îndeplinească obligațiile, acestea nu pot fi prevăzute expres și limitativ. Urmează ca în cazul în care instituția bancară declară scadența anticipată dintr-o cauză ce creează nu dezechilibru împrumutaților, aceștia să se adreseze instanței, pentru că doar astfel aceștia pot invoca existența unui interes.
Referitor la clauza prevăzuta la art. 10, nici aceasta nu a fot activată în vreun moment în perioada de executare a contractului de credit, ceea ce înseamnă că referitor și la această clauză, reclamanta nu justifică un interes în promovarea acțiunii.
Este de asemenea, lipsită de interes solicitarea reclamanților de constatare a caracterului abuziv al clauzei 7.1 lit. d). Coîmprumutații trebuiau să asigure bunul ipotecat, iar faptul că Banca (intimata) a considerat că este necesar ca aceștia să încheie contractul de asigurare cu o societate agreată este mai mult decât justificat. Este notoriu faptul ca sunt numeroase societăți de asigurare care sunt în imposibilitate să acopere paguba (dauna) suferită de bunul asigurat. Faptul că bunul este asigurai la o societate de asigurări ce prezintă o oarecare siguranța profită în primul rând coîmprumutatilor, aceștia fiind proprietarii bunului asigurat. Ori, nu există interes din pârtea reclamanților privitor la constatarea caracterului abuziv al acestei clauze.
Deși, excepțiile invocate vor fi analizate cu precădere și soluționarea acestora va atrage respingerea acțiunii, făcând de prisos analizarea fondului cauzei, intimata învederează instanței că susținerile reclamanților sunt neîntemeiate.
Pe fondul cauzei, nici una din condițiile expres prevăzute de lege pentru existenta unei clauze abuzive nu este îndeplinita în prezenta cauză.
Dispozițiile art. 4 alin.1 ) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori impun îndeplinirea cumulativa a doua condiții pentru a se putea reține caracterul abuziv al unor clauze contractuale: 1) clauza sa nu fi fost negociată; 2) clauza să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Nu poate fi reținuta susținerea reclamanților cu privire la pretinsul dezechilibru, determinat de următoarele:
Comisioanele și dobânzile formează împreună costul creditului. Ori, creditele acordate de banca intimată erau cele mai ieftine de pe piață, atât timp cât reclamanta și soțul acesteia au solicitat și au obținut de la intimată creditul ce face obiectul prezentei cauze pentru a refinanța un alt credit pe care îl aveau la altă instituție bancară (Bancpost).
Având în vedere aspectele susmenționate, nu se poate susține că ar exista în convenția de credit ce face obiectul prezentei cauze, clauze abuzive sau nenegociate, întrucât, reclamanta și soțul acesteia aveau cunoștințe legate de politica bancară, fiind în acest sens niște consumatori experimentați în relațiile cu băncile, ce aveau în momentul semnării convenției cunoștințe temeinice asupra condițiilor acordării de credite precum și a clauzelor contractuale folosite de Bănci.
De asemenea, de la acordarea creditului și până în prezent nu s-au modificat condițiile de acordare și deci, nu s-a modificat costul creditului. Faptul că de la momentul acordării creditului și până în prezent s-a modificat cursul de schimb CHF/leu nu poate constitui o culpă a Băncii, reclamanta și soțul acesteia asumându-și acest risc în momentul în care au solicitat creditul în CHF și nu în lei. Rezultă că timp de 7 ani această convenție nu a creat nici un dezechilibru și că în fapt, singurul ¸dezechilibru" este cauzat de creșterea cursului de schimb CHF/leu și nicidecum de costul real al creditului (comisioane plus dobânzi) care a rămas același tot timpul.
Riscul de credit nu este acoperit doar prin instituirea garanțiilor ipotecare, întrucât, așa cum s-a dovedit fără putință de tăgadă, și acestea sunt supuse unor diminuări drastice de valoare în anumite condiții economice.
În prezenta cauză, perceperea unui comision de risc este mai mult decât justificată și că riscul pe care Banca a încercat să-l acopere a existat și s-a materializat prin întârzierile pe care le-au înregistrat coîmprumutații la plata creditului încă din 2011, astfel cum reiese din extrasul de cont depus la dosar.
Astfel, banca și-a îndeplinit obligația asumată, remițând suma împrumutată, ceea ce dă naștere dreptului acesteia născut de la data încheierii contractului, de a primi de la reclamanți prețul ce incumbă acestora și care include comisionul de risc în cuantumul stabilit de părți ca element constitutiv al prețului.
¸¸(…) Împrejurarea că reclamanții au introdus prezenta cerere la mai mult de 4 ani de la încheierea contractului, după ce au achitat aproape jumătate din valoarea totală a comisionului de risc, creează un dubiu semnificativ cu privire la susținerile lor privind împrejurările încheierii contractului și atitudinea lor subiectivă la acea dată, care profita pârâtei."
În ceea ce privește pretinsul caracter nenegociat al clauzelor contractuale, intimata solicită instanței să aibă în vedere practica Tribunalului Iași, sens în care face trimitere la Decizia nr. 26/2013 din 8 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul_/245/2011, prin care s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale, motivat de faptul că ¸¸Noțiunea de negociere este strâns legată de cea de dialog. Oferta băncii propusă clienților reclamanți, reprezintă în accepțiunea instanței, începutul dialogului și al unei eventuale negocieri, de la momentul lansării ofertei ținând exclusiv de atitudinea și de interesul clienților de a propune o contraofertă."
Ori, situația reținută de Tribunalul Iași este pe deplin aplicabilă și în speța de față, în sensul că reclamanta nu a dovedit faptul că ar fi făcut o contraofertă față de propunerea inițială a Băncii sau că ar fi dorit negocierea vreunei clauze contractuale.
Astfel, oferta băncii a fost considerată de către reclamantă și de soțul acesteia ca fiind avantajoasă, aceștia neavând nici un fel de obiecție cu privire la clauzele propuse de Bancă și nepropunând modificarea vreunei clauze contractuale.
Referitore la solicitarea de constatare ca abuzive a clauzelor contractuale 5.a), 3.5 din convenția de credit și 3.5. lit. b) din actul adițional la convenția de credit, a subliniat faptul că dispozițiile art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori prevăd că ¸¸evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil."
A solicitat și să se observe că pretinsele clauze abuzive prevăd perceperea comisionului de risc/administrare, care fac parte din prețul contractului. Astfel, în concordanță cu prevederile anterior menționate, instanței de judecată îi este prohibită analizarea clauzelor contractuale ce privesc prețul contractului.
Referitor la clauza ce prevede comisionul de risc s-a pronunțat și Judecătoria Timișoara prin sentința civila 3602/2013 din 18 martie 2013 care susține că: ¸¸La art.4 alin. 6 din lege se prevede că evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază, nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
Acest text de lege transpune în legislației națională dispoziției comunitară, prevăzuta la art. 4 alin. 2 conform căreia - aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau a remunerației pe de o parte, față de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de o parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil.
Clauzele referitoare la dobânzi și comisioane sunt elemente care determină costul total al creditului și împreună cu marja de profit formează prețul contractului, iar aprecierea asupra caracterului abuziv al clauzelor, potrivit normelor de drept naționale și comunitare sus citate, nu poate privi nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației, în raport cu serviciul furnizat, cu condiția ca aceste clauze să fie clar și inteligibil exprimate.
(…) Astfel, potrivit definițiilor cuprinse la art. 3 lit. g din Directiva 2008/48/CE din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE:
¸¸ g) Costul total al creditului pentru consumatori înseamnă toate costurile inclusiv dobânda, comisioanele, taxele și orice alt tip de costuri pe cure trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit și care sunt cunoscute de către creditor, cu excepția taxelor notariale...
i) Dobânda anuală efectiva înseamnă costul total al creditului pentru consumator exprimat ca procent anual clin valoarea totala a creditului...
Riscul de credit este în strânsa legătură cu riscul de diminuare a valorii creanței, riscul contrapartidei, riscul de poziție, riscul de decontare, riscul valutar, riscul de marfă, riscul reputațional și riscul operațional, cum sunt acestea reglementate de art. 126 alin. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului 99/2006 privind instituțiile de credit și adevarea capitalului.
Prin Legea nr. 288/2010 însă a fost eliminată obligația băncilor de a limita comisioanele și la creditele in derulare.
Așadar, comisionul de risc avea rolul de a acoperi prima de risc asociată finanțării unui anumit client de către instituția financiară.
Asa cum am argumentat, el constituie un element al prețului și, în speță, prevederea acestui comision a fost clara și fără echivoc, fiind însușită de consumatori, prin semnarea contractului și a planului de rambursare care face parte integrantă din contract, devenind potrivit art. 969 Cod Civil, lege intre părți".
În ceea ce privește clauza 7.1 lit. d) aceasta nu poate fi considerată abuzivă deoarece aceasta nu a creat nici un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților. Astfel, având în vedere că reclamanta și soțul acesteia au primii un credit ipotecar, era și normal ca Banca – intimata, să se asigure că bunul ipotecat este asigurat.
Asigurarea bunului creează certitudinea că în cazul în care riscul asigurat se produce, împrumutul și dobânzile pol fi rambursate.
Este important ca bunul ipotecat să fie asigurat la o societate agreată de către creditor, având în vedere că sunt numeroase societăți de asigurare cu probleme, care sunt în imposibilitate să acopere paguba (dauna) suferită de bunul asigurat, ceea ce pune creditorul în imposibili late să-și recupereze creditul, deci riscul asigurat se produce.
1. În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri pentru toate părțile ca fiind utilă, pertinentă și concludentă.
(Împuternicire avocațială, chitanțe, convenția de credit nr._/02.07.2007, extrase de cont, recomandate cu confirmare de primire, procesul-verbal nr. 14/05.09.2014, cel din 03.09.2014, tabel, cerere de credit, poliță generală pentru asigurarea completă a locuinței nr._/2007, contract de garanție reală imobiliară nr. 2937/2007 – B.N.P. C. & Asociații.
Au fost intervievați reclamanții.
Părțile nu au dorit efectuarea unei expertize contabile.
La termenul din 02.02.2015, instanța a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii (raport la dispozițiile Legii nr. 193/2000 privind protecția consumatorului), lipsei de interes deoarece s-a considerat că interesul este actual, nulității cererii deoarece în baza Legii nr. 193/2000 și O.U.G. 80/2013 operează scutirea de plata timbrajului pentru constatarea nulității absolute a clauzelor abuzive, sancțiune coîmprumutaților ce atrage dreptul la plata sumelor pretinse de la data constatării acesteia – motiv pentru care a fost respinsă și excepția prescripției dreptului la acțiune și a netimbrării, prevederile art. 194-205 și urm. Noul Cod procedură civilă fiind concludente. Se constată că acțiunea are obiect, reclamanții urmărind readucerea în patrimoniul acestora a unor sume încasate în baza unor clauze abuzive și constatarea nulității absolute a acestora și a altor prevederi contractuale pentru aceleași motive.
Problema contestatorului (lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii) este reparată prin introducerea în termenul legal, ca reclamant (și nu ca intervenient forțat) a soțului Danielei T., respectiv T. G..
Se vor releva la punctul C (pentru claritate) dispozițiile referitoare la respingerea excepțiilor invocate.
Se reține și că accesul în justiție este garantat de Constituție și de normele europene, astfel că acțiunea este admisibilă și în baza acestora. Pe de altă parte, instanța poate invoca și din oficiu nulitatea unor clauze contractuale abuzive, dat fiind interesul general ocrotit prin lege și faptul că sesizarea prealabilă a C.J.P.C. nu este obligatorie, cererile pentru celelalte aspecte contravenționale coexistând cu cele civile.
2. Prezenta acțiune este parțial întemeiată pentru motivele ce vor fi expuse mai jos.
La data de 02.07.2007 s-a încheiat între părți convenția de credit nr._ pentru un credit de 50.000 CHF, comisionul de risc fiind de 0,1 % aplicat la soldul creditului, plătibil lunar, în ziua de 22 a lunii, pe toată perioada de derulare a convenției de credit (art. 5/a – Condiții Speciale).
Conform art. 3.5 pentru punerea la dispoziție a creditului – împrumutatul datorează Băncii un comision de risc aplicat la soldul creditului, care se plătește lunar, pe toată perioada creditului, produse de calcul și scadență/scadențele plății acestuia se stabilesc în Condițiile Speciale.
Pentru aceste prevederi și pentru art. 3 pct. 5 lit. b din actul adițional la convenția de credit – Comision de administrare credit de 0, 1 % pe lună, aplicat la soldul creditului datorat și plătibil de către împrumutat Băncii, lunar, pe toată perioada creditului la data de scadență stabilită pct. 6 ¸¸Rambursări și plăți din Condiții Speciale ale Convenției" trebuie constatată nulitatea absolută fiind încălcate normele imperative ale legii, impunându-se negocierea cu consumatorii care au încheiat contractul cu pârâta prin prisma unor aprecieri subiective și fiind lipsiți de cunoștințe financiare. Conform Legii nr. 193/2000, se constată și o diminuare a patrimoniului debitorilor, care, pe lângă dobânzi sunt obligați să suporte și comisionul de risc (redenumit comision de administrare) ceea ce are semnificația unei exproprieri pentru aceștia și nu pentru o bancă de sume de bani, fără temei de fapt și de drept.
Pe de altă parte, buna-credință în acest caz este înlăturată deoarece există un contract de ipotecă și a plătit de asemenea asigurare în favoarea băncii, iar veniturile și ocupația reclamanților nu creează riscuri suplimentare de rambursare a creditului.
Față de creditul acordat, comisionul de risc/administrare preconizat printr-un procent redus, reprezintă o cotă importantă (suma totală este de 8850,85 CHF).
Pe de altă parte, și banca în calitate de comerciant își asumă obligații (mari pentru acești consumatori – persoane fizice), dar și riscurile inerente acestei activități al cărei scop precizat este obținerea de profit.
Dar, atâta timp cât câștigul obținut este contrar cerințelor bunei-credințe, regulilor normale și legale, plățile efectuate de reclamanți în temeiul unor clauze abuzive, astfel prin efectul acțiunii creditoarei de nulitate absolută, au semnificația unor plăți nedatorate și se impune restituirea acestora (în echivalent lei de la data plății, deoarece moneda națională este leul).
Cât privește celelalte clauze invocate de reclamanți ca fiind nule și abuzive, se constată că nu sunt îndeplinite toate cerințele care să conducă la o astfel de concluzie. Apelând la o societate agreată de bancă este benefică și sprijină ambele părți, în scopul producerii riscului asigurat la recuperarea creditului, reclamanții - cărora le revenea sarcina probei, conform principiului actor incumbit probatio nu au dovedit că au apelat la o altă societate de asigurare, care să le ofere o bonitate superioară. Totuși banca a indicat că reclamanții au dorit încheierea poliței cu S.C. Unicredit S.A. și că această propunere a fost acceptată de creditoare.
Pentru clauza de la punctul 8.1. d, se are în vedere că incidențele neprevăzute ce pot interveni în perioada de executare a convenției sunt numeroase (deces, boală, pierderea locului de muncă, căderea pieții, imobilizare și intervenirea unor probleme de sănătate). Clauza face referire la imposibilitatea achitării creditului (Or, probabilitatea este măsura în care posibilitatea se apropie de realitate). Și în acest caz nu se consideră o posibilă îmbogățire a băncii față de consumatori, prejudiciul cauzat acestor fiind nefondat.
Pentru Secțiunea a 10-a se reține de asemenea, în contextul legislativ actual, dar și al evoluției doctrinei și jurisprudenței, că nu pot fi, de asemenea prevăzute limitativ modului de interpretare a legilor și celorlalte acte normative, astfel încât prejudicierea Băncii în raport de credit, nu poate fi prevăzută cu atât mai mult cu cât există situații în care băncile centrale, ca organisme de supraveghere au în unele perioade de timp profituri accentuate.
În aceste condiții, deși art. 969 cod civil conferă forța obligatorie a contract elor legal făcute între părțile contractante este incidentă, din însăși redactarea textului de lege menționat – necesitatea corelării acesteia la lege și la celelalte acte normative în vigoare și aplicabile în materia contractelor bancare, precum și măsurilor contrare Constituției și a normelor europene.
Ocrotirea interesului general prin prisma acestor instrumente include atât părțile convenției, cât și societatea, în ansamblul său.
Față de cele reținute, instanța va admite ca parțial întemeiată prezenta acțiune și va constata nulitatea absolută a clauzelor contractuale din convenția de credit nr._/2007, astfel: art. 5 lit. a din Convenție – Condiții Speciale, art. 3.5. din Condiții Generale – comision de risc și art. 3 pct. 5 lit. b din actul adițional la convenția de credit – comision de administrare credit (art. 969 Cod civil, Legii 193/2000).
Conform art. 1043 vechiul Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâta să plătească reclamanților suma de: 1828,83 CHF în echivalent lei la data plății, reprezentând comision de risc și 1894,95 CHF – reprezentând comision de administrare, în echivalent lei la data plății, dobânda legală aferentă (conform O.G. nr. 13/2011) de la data promovării cererii la cea a plății și 900 lei cheltuieli de judecată (onorariu de avocat, redus conform complexității cauzei).
Pentru comisionul neacordat nu există o dovadă cu privire la plăți. De asemenea, acesta nu a fost prevăzut în contract.
De asemenea, pentru motivele expuse mai sus, instanța va respinge celelalte cereri ale părților (pentru nulitatea celorlalte clauze contractuale, pentru acordarea dobânzii în alt cuantum și pentru obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, deoarece conform art. 451-453 Nou Cod procedură civilă, 1088 și 1535-1537 Cod civil, 993-994 Noul Cod civil, aceștia vor câștiga parțial procesul).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
1. Respinge excepțiile inadmisibilității, lipsei de interes, de obiect, nelegalei timbrări, lipsei calității procesuale active, litispendenței și prescripției dreptului la acțiune pentru sumele mai vechi de 3 ani.
2. Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții – T. D., Iași, .. 79, ., ., jud. Iași, CNP-_ cu dom proc. ales la Cabinet Avocat „ S. R. „ –Iași, .. 2, ., ., prin av. R. S. și T. G., Iași, .. 79, ., ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâta S.C. "V. ROMÂNIA"S.A., București, J_, CUI_, cu sediul în ., . 10, sector 2, București.
Constată nule clauzele 5 lit. a condiții speciale, art. 3 pct. 5 condiții generale, art. 3 pct. 5 lit. b comision administrare.
Obligă pârâta în solidar să plătească reclamanților sumele de 1828,83 CHF sau echivalentul lor la data plății și 1894,95 CHF achitate și nedatorate de reclamanți, dobânda legală aferentă de la data promovării cererii la data plății și 900 lei cheltuieli de judecată.
Respinge celelalte cereri ale reclamanților și pârâtei (conform considerentelor).
Cu apel în 30 zile de la comunicarea/înmânarea prezentei hotărâri și care se depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată azi, 16.03.2015, în ședință publică.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. P.D.19.03.2015/Teh.U.E.
5 ex./07.04.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1600/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1610/2015. Judecătoria... → |
|---|
