Obligaţie de a face. Sentința nr. 7854/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7854/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 44452/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7854/2015
Ședința publică de la 10 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. F. S.
Grefier C. M. S.
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile privind pe reclamanta V. I. în contradictoriu cu pârâta B.R.D. - G. SOCIETE GENERALE S.A., PRIN AGENȚIA A. P. și B.R.D. - G. SOCIETE GENERALE S.A., având ca obiect obligație de a face constatare clauze abuzive-Lg.193/2000.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 14.05.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru azi, când,
INSTANȚA,
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi sub nr._ reclamanta V. I. a solicitat in contradictoriu cu B.R.D- G. SOCIETE GENERALE S.A. prin Agenția A.P., in temeiul Legii 193/2000, Directivei 93/13/CEE, OG. 21/1992, Legii nr.296/2004:
I. declararea ca fiind abuzive a următoarelor clauze inserate unilateral si nenegociat, de banca parata in Contractul dc Credit nr._/02.06.2006:
1. Articolul 7 " Rata Dobânzii" din Condițiile Particulare ale Convenției de Credit nr._/02.06.2006 reprezentând dobanda variabila si inlocuirea termenului " variabila" cu termenul "fixa" pe toata perioada contractului;
2. Punerea la dispoziție a modului de calcul al dobânzii variabile stabilite unilateral de banca la punctul 7;
3. Articolul 8 casuta a doua " Comisioane" din Condițiile Particulare ale Convenției de Credit nr._/02.06.2006 reprezentând comisionului de gestionare al creditului in valoare de 0,20 % si restituirea acestuia, adica 2600 ron ;
4. Articolul 9 punctul 9.1 litera b) " Principalele obligații ale împrumutatului din Condițiile Generale ale Convenției de Credit nr._/02.06.2006
In motivarea cererii se arata ca a contractat in baza Convenției de Credit nr. _/02.06.2006 suma de 13.000 ron. Intrucât la momentul perfectării convenției, a încercat negocierea unora dintre clauzele inserate unilateral de parata, a avut parte de un refuz categoric, banca creditoare prin reprezentantul sau susținând ca toate clauzele ce se regăsesc in convenție sunt singulare neexistând in politica băncii posibilitatea altor oferte. Contractul are o desfasurare ampla si un scris greu lizibil motiv pentru care a insistat sa i se elibereze un exemplar acasa pentru a putea consulta, lucru care le-a fost refuzat categoric.
D. urmare, fara a fi lămuriți cu privire la clauzele contractuale inserate in cuprinsul convenției, deși a cerut lămuriri întrucât la data semnării, li s-au părut extrem de echivoce, confuze, impovaratoare si scrise . de greu lizibil in sensul, cat mai mic posibil, si in limbaj de specialitate bancar greu accesibil noua, a semnat documentul asigurați si rasasigurati fiind de lucrătorul băncii ca este singura varianta oferita de banca iar clauzele contractuale nu se pot negocia de nici un fel
Extrem de important este faptul ca au fost obligați sa suporte din veniturile proprii, costul evaluării garanțiilor ipotecare făcute de un expert A.N.E.V.A.R., impus de Banca si nu agreat de reclamanti, sa achite asigurarea garanțiilor la o firma de asigurări impusa de Banca si nu agreata de ei si sa perfecteze actele notariale la un notar impus de Banca si nu agreat de ei . Invedereaza acest aspect întrucât au dorit sa achite aceste servicii unor persoane agreate de ei cu costuri mult mai mici.Ulterior au aflat ca aceste cheltuieli extrem de mari, puteau fi reduse considerabil, întrucât Banca, in mod ilegal, fara vreun suport legitim, i-a forțat sa achite serviciile mai sus precizate, cu persoane autorizate, alese si agreate de ea, după criterii știute doar de ea si nu a acordat posibilitatea sa perfecteze documentațiile de care era nevoie cu specialiști agreați de ei, cu atât mai mult cu cat aceste servicii erau achitate din banii reclamantilor.
Sustine reclamanta ca potrivitdreptului protecției consumatorilor si a Directivelor in materie a Uniunii Europene, comerciantul trebuie sa îndeplinească o . obligații printre care se regăsesc si:obligația de informare ( un consumator suficient de informat va fi capabil sa-si apare interesele, impunând astfel profesionistul sa asigure o prealabila si exacta informare);obligația de a se abține de la a insera in contractele cu consumatorii clauze abuzive.Clauza abuziva este in accepțiunea art 4 din legea 193/2000. art.78 din legea nr.296/2004 si art.2 pct.16 din OG. 21/1992 acea clauza inserata in contract care, nefiind negociata in detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei credințe un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor. Conform prescripțiilor legale, pentru ca o clauza contractuala sa fie considerata abuziva, este necesar ca:
1. aceasta sa fi fost negociata direct cu consumatorul;
2. aceasta sa creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile
patilor;
3. sa se fi incalcat cerințele bunei credințe.
Cu privire la prima condiție, art.4 din Legea 193/2000 stabilește ca o clauza va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale. Contractul preformulat a fost definit de ordinul Autoritatii Naționale pentru Protecția Consumatorilor nr.92/2007 ca fiind „acel tip de contract redactat in întregime sau aproape in întregime de către operatorul economic prestator de servicii, consumatorii neputând modifica sau interveni asupra clauzelor contractuale, ci având doar posibilitatea de a le acceptat sau nu exact situația contractelor subsemnaților. Prin urmare lipsa negocierii directe cu consumatorul este echivalenta cu stabilirea, clauzei in mod unilateral de către comerciant si imposibilitatea consumatorului de a influenta natura clauzei.
Or clauzele ce formează obiectul prezentei acțiuni se circumscriu întocmai acestor prescripții legale, deoarece contractele in discuție fac parte din categoria contractelor de adeziune si a condițiilor generale de vânzare, fiind preformulate. Rugam sa se observe ca contractul de credit despre care faeem vorbire in aceasta cerere este încadrata in categoria contractelor de adeziune. D. urmare, rezulta fara drept de tăgada ca voința consumatorilor, a fost grav viciata la încheierea convenției de credit ce face obiectul prezentei acțiuni.
Cu privire la acea de a doua condiție, pentru calificarea unei clauze ca fiind abuziva se refera la deteriorarea echilibrului contractual prin abuzul de putere al comerciantului care. impune, la momentul semnării contractului, clauza care ii creează un avantaj in detrimentul consumatorului. Condiția menționata este îndeplinita in contractele ce fundamentează prezenta acțiune prin următoarele aspecte:
a. statuează exclusiv in favoarea intimatei bănci o . drepturi foarte importante, precum:
- dreptul de a modifica rata dobânzii si a diferitelor comisioane stabilite in contract tara a fi prevăzute in contracte motivele obiective care determina o asemenea modificare
- dreptul de a aplica cea mai grava sancțiune împrumutatului (declararea ca
scadent anticipat a creditului) pentru neîndeplinirea oricăror obligații de către
acesta;
- dreptul de a alege asigurătorul cu care trebuie sa contracteze împrumutul;
- dreptul de a debita depozitele împrumutatului, chiar neajuns la termen in cazul
întârzierii plaților ratelor de către împrumutat.
b. transfera întregul risc contractual in sarcina împrumutatului (prin diferite comisioane impuse, prin garanțiile constituite, prin răspunderea cu întreg patrimoniu, cu asigurari de viata si ale imobilelor girate către banci, cu veniturile prezente si viitoare, etc)
3. Cu privire la cea de a treia condiție ( nerespectarea cerinței bunei credințe)
îndeplinirea acestei cerințe rezulta din comportamentul general al paratei.Principiul bunei credințe a fost preluat din art.3 din Directivele nr.93/13/CEE si desemnează respectul reciproc al partilor contractante. Adoptarea unui comportament onest si rezonabil care sa aibă in vedere interesele legitime ale consumatorului. Este de notorietate practica unitara a înaltei Curți de Casație si Justitie care a respins toate recursurile înaintate de parata-banca recursuri care se refereau 1a faptul ca se susținea corectitudinea indubitabila a băncii in exprimarea clauzelor contractelor perfectate de către consumatori cu ea. Aceeași instanța a stabilit că sunt abuzive și clauzele prin care banca solicită sume suplimentare din cauze cum ar fi "pot apărea, la data semnării sau ulterior, modificări de interpretare ale oricărei legi", sau prevederi și reglementări aplicabile, "care supun Banca la orice impozit, taxă cu privire la creditele acordate sau la obligațiile sale de a acorda credite sau care schimbă baza de impozitare pentru suma principală și dobânzi la creditele acordate sau care se referă la orice alte sume datorate rezultând din Convenție cu privire la creditele acordate sau la obligația sa de a acorda credite în conformitate cu prevederile legale în baza cărora funcționează și este organizată banca"
Tot abuzivă a fost considerată și clauza prin care banca solicită compensări pentru prevederile și reglementările care "impun, modifică sau consideră aplicabile orice rezervă, depozit special sau orice cerință similară (de exemplu, în corelație sau legătură cu propunerea noului Acord de la Basel privind capitalul propus de către Comitetul de Supraveghere a Băncilor Basel) afectează activele Băncii, constituite cu sau pentru costurile băncii sau care impun băncii orice altă condiție care afectează creditele-acordate-sau obligația sa dea acorda credite".
Așa cum este formulat articolele 8 si 10 dîn Condițiile Speciale si articolul 4 din Condițiile Generale din Convenția de Credit nr._/02.06.2006, aceste comisioane ( de intocmire dosar, de gestionare a creditului) nu oferă nici o explicație justa si întemeiata a motivului pentru care au fost implementate, in mod unilateral, in contractul nostru. Contractul de credit, indiferent daca acesta este cu dobânda fixa sau cu dobânda variabila, este un contract comutativ. Daca in cazul creditelor cu dobânda fixa drepturile si obligațiile pârtilor sunt determinate, in cele cu dobânda variabila,acestea sunt determinabile, in funcție de oscilațiile in price sens a anumitor factori/indici concreți, fara a fi implicata in vreun fel voința uneia dintre parti. Modalitatea in care banca- parata a trecut in contract dobanda variabila, inseamna ca si-a arogat dreptul de a revizui rata dobânzii prin articolul 7 din Convenția de Credit nr._/02.06.2006 putând transforma contractul de credit . dintre aceste doua tipuri de contracte fiind tocmai cunoașterea întinderii prestațiilor pârtilor la momentul încheierii contractului sau posibilitatea determinării acestora ulterior, prin cunoașterea factorului care determina modificarea.
Dobânda fixa este exprimata printr-un număr sau cifra reprezentând procent aplicat anula la soldul creditului, fara ca determinarea acestei sa fie bazata pe o formula matematica, spre deosebire de dobânda variabila, care este exprimata in mod obligatoriu printr-o formula de calcul, ce cuprinde atât elemente fixe cat si variabile.
Prin urmare,se solicita, înlocuirea dobânzii variabile cu dobanda fixa.
Se sustine ca obligarea de a perfecta contractul de asigurare cu o societate de asigurare partenera sau agreata de banca precum si dreptul băncii de a alege, o noua societate de asigurare care reînnoiește polița, sunt impuneri abuzive ale bancii-parate-intimate, care înfrâng dispozițiile art.18 din Legea 190/1999 care prevăd: „contracte de asigurare se vor încheia cu o societate de asigurări, iar împrumutătorul nu va avea dreptul sa impună împrumutatului un anumit asigurator ".Invedereaza reclamanta ca soțul sau, V. A., titularul contractului de fata, decedat la data de 27 noiembrie 2009 a achitat lunar contravaloarea asigurarii de deces de la data perfectării contractului in 2096.P otrivit condițiilor de asigurare, aceasta polița, care a fost girata in favoarea bancii-parate, trebuia sa asigure plata ratelor in continuarea derulării contractului, lucru care nu s-a intamplat din motive necunoscute noua. D. urmare, se solicita ca banca in virtutea dispozițiilor legale, sa încaseze polița achitata de soțul meu decedat in timpul derulării contractului.
Obligația principala a împrumutatului consta in plata ratelor de credit la termenele stabilite, celelalte obligații fiind subsidiare, neesențiale pentru derularea creditului, odată ce a fost acordat. In nici o materie, cu atât mai puțin in dreptul protecției consumatorului nu se poate permite desființarea unui contract de-către o parte-doar pentru ca se pare ca exista riscul ca in viitor, cocontractantul sau sa nu îsi mai îndeplinească obligatiile. Rezilierea intervine doar in cazul in care neexecutarea obligațiilor esențiale s-a produs. Atunci când neexecutarea doar se prefigurează, nici una dintre parti nu justifica vreun interes legitim pentru desființarea unui contract aflat in derulare. D. urmare, clauza contractuala nu are nici o utilitate pentru banca din punct de vedere al creșterii, sansele de recuperare a creditului, ci constituie o amenințare la adresa împrumutatului, care, pentru a evita executarea silita ar fi determinat sa îndeplinească orice solicitare a creditorului, chiar fiind abuziva.D. urmare, potrivit cu art.4 din legea_ se solicita constatarea si acestei clauze ca fiind abuziva.
Arata reclamanta ca astfel de clauze creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibra semnificativ între drepturile și obligațiile părților, astfel încât ele sunt abuzive si din perspectiva art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000.
Se solicita restituirea tuturor costurilor sub forma comisioanelor si dobânzilor calculate abuziv) la care au fost obligati, fara a fi fost intrebat inainte de semnarea contractului.
In apărare se solicita a fi admisa proba cu înscrisuri, si orice proba utila si
pertinenta va fi necesara.
In drept,se invoca, Legea 264/2004, disp. OUG 50/2010, Legea 193/2000, OUG 174/2008, Regulamentul BNR nr. 3/2007 privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice, Practica înaltei Curți de Justitie unificata in materia clauzelor abuzive abuzive precum si practica Curtea de Justitie a Uniunii Europene . S-a solicitat si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
Pirita, legal citata a formulat intimpinare prin care a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune in ce priveste restituirea catre reclamanta a sumelor incasate cu titlu de dobinda si comision de gestionare credit iar pe fond respingerea actiunii . Modificarea dobinzii in functie de costurile resurselor bancii corespunde intru totul prevederilor legale aplicabile in momentul incheierii contractului de credit, astfel incit nu se poate retine caracterul abuziv al clauzei in raport cu data incheierii contractului si cu dispozitiile legii 193/2000. Imprejurarea ca ,ulterior, prin OUG 50/2010,s-a stabilit ca, in cazul dobinzii variabile aceasta trebuie sa se raporteze la un indice de referinta EURIBOR/LIBOR/ROBOR, in functie de moneda creditului nu poate conduce la aplicarea retroactiva a acestui act normativ . La momentul aparitiei OUG 50/2010, creditul imprumutatilor era deja declarat scadent anticipat ,contractul nu se mai afla in derulare ci se urmarea recuperarea creantei integrale.
In plus, a asigurat reclamantei o informare corespunzatoare dar si o informare cit mai rapida, prin afisarile facute la sediul bancii. Cit priveste comisionul de gestionare, perceperea acestui comision nu era interzisa la data incheierii contractului de credit. Cu privire la sustinerile vizind asigurarea de viata se arata ca, si in acest caz, cuantumul primelor de asigurare s-a determinat in mod clar, neechivoc . In ce priveste scadenta anticipata, se arata ca, pentru o lunga perioada de timp reclamanta nu si-a indeplinit obligatiile contractuale, acesta fiind motivul pentru care creditul a fost declarat scadent anticipat.
Ambelor părți li s-a incuviintat proba cu înscrisurile depuse, proba ce a fost administrata.
În ce privește prescripția dreptului la acțiune instanța apreciază că nulitatea ce se invocă are caracter absolut și nu relativ, așa cum rezultă din caracterul de ordine publică al normelor referitoare la protecția consumatorului, invocate de reclamant și aplicabile în speță, precum și din faptul că această pretinsă nulitate decurge din eventuala nevalabilitate a clauzelor contractuale criticate, datorată caracterului lor ilicit, ceea ce implică o nevalabilitate a obiectului acestor clauze; or, nulitatea decurgând din nerespectarea condițiilor de validitate a obiectului este o nulitate absolută.
Referitor la restituirea comisionului de gestionare si a dobinzii percepute abuziv, instanța reține că acțiunea în restituirea prestațiilor efectuate în baza unui act juridic anulat este prescriptibilă în toate cazurile, nu doar în situația nulității relative, ci și a nulității absolute, dar termenul de prescripție de 3 ani pentru acțiunea în valorificarea dreptului de creanță al reclamantului ( prevăzut de art. 3 din Decretul 167/1958) începe să curgă la data constatării de către instanță a caracterului abuziv al clauzei și a anulării acestei clauze, cu consecința repunerii părților în situația anterioară (acesta fiind momentul nașterii dreptului la acțiune, potrivit art. 3 din D. nr. 167/1958). In consecinta, instanta retine ca termenul de prescriptie nu este implinit, motiv pentru care va respinge exeptia prescripției dreptului material la acțiune.
Pe fondul cauzei, analizind actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele
În ce privește aplicabilitatea dispozitiilor Legii nr. 193/2000 pe care reclamantii si-au motivat in drept cererea, intrucât dispozitiile OUG nr. 50/2010 reprezintă norme cu caracter special, instanța este obligată să aplice dispozitiile Directivei nr. 93/13/CEE iar domeniul de aplicare al acesteia include si contractele de credit. Chiar dacă Legea nr. 193/2000 nu ar avea aplicare in cauză, instanta ar trebui să aplice prioritar directiva mentionată, ca efect al aplicării directe și cu prioritate al normelor de drept european.
Raporturile contractuale dintre reclamanti și pârâtă intră sub incidența Legii nr. 193/2000, fiind vorba de raporturi decurgând dintr-un contract comercial încheiat între un comerciant (pârâta) și consumatori (reclamantul), astfel cum aceste două categorii sunt definite de art. 2 din amintita lege.
Prin Legea nr. 193/2000 s-a stabilit în mod expres competența instanței de judecată de a constata caracterul abuziv al clauzelor contractuale.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene a stabilit în cauza Oceano Grupo Editorial S.A. versus Rocio Murciano Quintero ( C – 240/98 ) că protecția acestui act normativ conferă judecătorului național posibilitatea de a aprecia din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale în măsura în care este învestit cu formularea unei cereri întemeiate pe aceasta. Întrucât o asemenea examinare presupune existența în prealabil a unui contract semnat de către cele două părți care și-a produs integral sau parțial efectele, este neîndoielnic că executarea pentru un anumit interval de timp a obligațiilor asumate de către consumator nu poate împiedica verificarea conținutului său de către instanța de judecată.
În ceea ce privește protecția consumatorilor, prin adoptarea Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993, transpusă în legislația națională prin Legea nr. 193/2000, legiuitorul european și cel național au urmărit în anumite ipoteze atenuarea principiului pacta sunt servanda, dând instanței de judecată posibilitatea de a obliga la modificarea clauzelor unui contract sau de a-l anula, în măsura în care se reține că acesta cuprinde clauze abuzive.
O asemenea intervenție nu încalcă principiul forței obligatorii a contractelor consacrat de art. 969 alin.1 Cod civil, libertatea contractuală nefiind identică cu una absolută sau discreționară de a contracta. Un contract are putere de lege între părți ,fiind prezumat a fi guvernat de buna-credință și echilibru contractual al prestațiilor, în caz contrar, el nu poate fi opus părților, terților sau instanței de judecată.
Art. 1 al. 3 din Legea nr.193/2000 interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Legea nr. 193/2000 prevede însă o . clauze care nu pot face obiectul controlului privind caracterul lor abuziv. Astfel, art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 prevede că evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociazã nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de platã, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altã parte, în mãsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil. Legea nr. 193/2000 este legea de transpunere în dreptul național a cerințelor Directivei 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii și, în mod corespunzător, art. 4 alin. 6 din actul normativ național transpune prevederile art. 4 alin. 2 din Directivă care, de o manieră mai clară, menționează că „aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici justețea prețului sau a remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil”.
Clauzele referitoare la dobinda si comisioane, vizeaza un element component al costului creditului, ceea ce, aparent, ar plasa această clauză sub incidența art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 și, deci, aceste clauze nu ar putea fi supuse controlului privind caracterul abuziv. Trebuie însă observat faptul că nici art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE, nici art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 nu exclud automat și nediferențiat de la controlul caracterului abuziv clauzele referitoare la preț, ci fac referire la adecvarea dintre preț și serviciile sau produsele oferite în schimb (fiind necesar să existe o contraprestație corespunzătoare prețului perceput), precum și la necesitatea ca, pentru a nu putea face obiectul controlului, clauza referitoare la preț să fie exprimată în mod clar și inteligibil. Ori, în prezenta cauză, clauzele referitoare la dobinda si comisioane reprezinta doar o parte a costului contractului .
Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, o clauzã contractualã care nu a fost negociatã direct cu consumatorul va fi consideratã abuzivã dacã, prin ea însãși sau împreunã cu alte prevederi din contract, creeazã, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile pãrților. A.. 2 al aceluiași articol prevede că o clauzã contractualã va fi consideratã ca nefiind negociatã direct cu consumatorul dacã aceasta a fost stabilitã fãrã a da posibilitate consumatorului sã influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
In fapt, intre pârâtă, în calitate de bancă împrumutătoare, și reclamanta V. I. si V. A., în calitate de împrumutați, s-a încheiat contractul de credit bancar nr._/ 02.06.2006 pentru suma de 13.000 lei pe o perioada de 120 luni, cu o dobinda variabila de 10,4% pe an, stabilindu-se un comision de gestionare credit de 0,2% an.
Aprecierea caracterului abuziv al clauzelor inserate în cuprinsul contractelor de credit încheiate cu consumatorii trebuie realizată în funcție de împrejurările proprii fiecărei spețe (cauza C-137/08, VB Penzugyi Lizing).
La soluționarea prezentei cauze, instanța va avea în vedere consumatorul mediu astfel cum este definit de legiuitorul român prin prevederile art. 2 lit. m din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii si armonizarea reglementarilor cu legislația europeana privind protecția consumatorilor. Așadar, consumatorul mediu este consumatorul considerat ca fiind rezonabil informat, atent și precaut, ținând seama de factorii sociali, culturali și lingvistici.
Un prim pas în analiza caracterului abuziv al unei clauze contractuale, în temeiul Legii nr. 193/2000, este stabilirea împrejurării dacă acea clauză a fost negociată cu consumatorul. Art. 4 alin. 3 teza finală din Legea nr. 193/2000 prevede că dacã un comerciant pretinde cã o clauzã standard preformulatã a fost negociatã direct cu consumatorul, este de datoria lui sã prezinte probe în acest sens.
Contractul de imprumut a fost incheiat ca urmare a cererii formulate de reclamanta si sotul acesteia, in calitate de imprumutati, cerere aprobata de banca, contractul fiind incheiat in termenii si conditiile agreate de partile contractante .Prin urmare, clauzele contractuale au fost stabilite prin acordul partilor, in acest sens contractul fiind semnat de catre acestia pe fiecare pagina, astfel ca acesta a fost insusit de reclamanti. Reclamanta a primit informatiile privitoare la dobinda variabila. La punctul 3.4 din contractul de credit mai sus mentionat se arata formula de calcul a dobinzii, stabilirea cuantumului dobinzii realizindu-se de comun acord cu consumatorul . La data semnarii contractului clientul imprumutat a avut posibilitatea sa aleaga intre multiple variante de creditare puse la dispozitie de banca, la art 13 din contract mentionindu-se ca imprimutatul si coimprumutatul au declarat ca au citit, inteles si li s-au explicat clauzele contractuale,pe care si le-au insusit in intregime. Prin urmare, reclamanta a acceptat conditiile de creditare, astfel ca, in ceea ce priveste clauzele referitoare la dobinda perceputa de catre banca, acestea nu au caracter abuziv, intrucit la momentul semnarii contractului de credit reclamanta a fost informata cu privire la dobinda care urmeza a fi perceputa pentru creditul acordat, aceasta nefiind modificata unilateral de catre banca, asa cum s-a sustinut de reclamanta, fiind perceputa legal si nu constituie clauza abuziva.
În ce priveste comisionul de gestionare credit mentionat la pct. 8 din conditiile particulare ale contractului de credit( art. 4.1 din conditii generale), a fost stipulată clauza potrivit căreia împrumutatul datorează băncii un comision de gestionare credit de 0,2 % aplicat la soldul creditului, plătibil in frecventa prevezuta in conditiile particulare, conform listei de tarife si comisioane standard in vigoare la data incasarii. Aceasta clauza are ca obiect stabilirea unui comision, așadar a unui element component al costului creditului, ceea ce, aparent, ar plasa această clauză sub incidența art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 și, deci, această clauză nu ar putea fi supusă controlului privind caracterul abuziv. Trebuie însă observat faptul că nici art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE, nici art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 nu exclud automat și nediferențiat de la controlul caracterului abuziv clauzele referitoare la preț, ci fac referire la adecvarea dintre preț și serviciile sau produsele oferite în schimb (fiind necesar să existe o contraprestație corespunzătoare prețului perceput), precum și la necesitatea ca, pentru a nu putea face obiectul controlului, clauza referitoare la preț să fie exprimată în mod clar și inteligibil. Ori, în prezenta cauză, clauza referitoare la comisionul de gestionare este doar o parte a costului contractului; partea cea mai importantă a costului contractului este dată de dobânda la credit, la care se adaugă o . comisioane, printre care și cel de gestionare.
Nici o prevedere contractuală, fie ea din Condițiile generale sau speciale, nu oferă informații cu privire la destinația comisionului de gestionare, justificarea acestuia.
În consecință, se constată că pentru același serviciu (acordarea creditului) se percep două costuri, fără ca distincția dintre aceste costuri să fie exprimată în mod clar și inteligibil, așa cum cer art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE și art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000. Perspectiva din care simpla determinare a prețului, sub forma unui procent din soldul creditului, ar reprezenta o exprimare clară și inteligibilă a clauzei referitoare la preț nu poate fi primită, întrucât scindarea costului contractului induce ideea unor rațiuni diferite de percepere a componentelor prețului, ce trebuie cunoscute de cocontractant, trebuie să fie transparente, condiție ce nu e îndeplinită în speță.
De altfel, în preambulul Directivei 93/13/CEE se menționează că, deși aprecierea caracterului abuziv nu se efectuează asupra raportului calitate/preț al bunurilor sau serviciilor furnizate, totuși acest raport poate fi luat în considerare la aprecierea corectitudinii altor clauze. În cauza de față, întrucât, cel puțin aparent, pentru același serviciu sunt percepute două costuri, poate fi analizat caracterul eventual abuziv al unuia dintre ele, prin prisma perceperii, deja, a celuilalt cost. De asemenea, prevederea mai multor clauze având ca obiect costuri diferite percepute pentru același serviciu aduce în discuție problema existenței unei veritabile contraprestații pentru unele dintre aceste costuri, în speță comisionul de risc, aspect ce va fi analizat însă cu prilejul examinării cerinței bunei credințe în stipularea clauzei cenzurate.
Pârâta nu a probat faptul că ar fi negociat clauza cu reclamantii astfel ca, instanta constată îndeplinită condiția lipsei de negociere a clauzei privind comisionul de gestionare credit.
În condițiile în care însăși destinația comisionului nu a fost clarificată în contract, era aproape imposibil pentru un consumator diligent, dar fără cunoștințe de specialitate în domeniu, să poată negocia acest comision, al cărui rol și mod de funcționare nu-i era cunoscut.
Având în vedere ansamblul acestor elemente, instanța apreciază că prin stipularea comisionului de gestionare, raportat la circumstanțele speței, s-a creat, în detrimentul reclamantului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile pãrților semnatare ale convenției de credit .
Având în vedere că s-a constatat întrunirea cumulativă a tuturor condițiilor prevăzute de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, instanța urmează a constata nulitatea absolută a clauzei înscrise la pct 8 privind comision de gestionare credit din ,,conditii particulare ale conventiei de credit nr._/02.06.2006
Întrucât s-a stabilit caracterul abuziv al clauzei privind comisionul de gestionare credit și s-a dispus anularea acestei clauze, iar sancțiunea nulității produce efecte retroactive, plățile efectuate de reclamanti către pârâtă, cu titlu de comision de gestionare credit, capătă caracter de plăți nedatorate. În consecință, pârâta poate fi obligată la restituirea, către reclamanti, a contravalorii comisionului deja achitată.
In consecința instanța va obliga parata la restituirea care reclamanta a sumei de reclamanta a sumei 963,41 lei achitata cu titlu de comision de gestionare credit.
Cit priveste clauzele vizind asigurarea de viata, cele inserate la art. 6.8 din conditiile generale ale contractului de credit referitoare la posibilitatea declararii scdentei anticipate a creditului, precum si cele inserate la art. 9.1 lit b , acestea au fost stabilite prin acordul partilor, in acest sens fiind facute mentiunile exprese, insusite prin semnatura de catre reclamanti, potrivit carora acestia au analizat si s-au informat cu privire la obligatiile si conditiile actului, confirmind continutul acestora. In plus, dreptul de rambursare anticipată integrală, stipulat prin clauzele generale ale contractelor de credit, este menit să mențină echilibrul contractual, fiind prevăzut atât în favoarea clientului, cât și a băncii, astfel încât nu poate fi vorba de o clauză abuzivă în sensul celor definite în Anexa Legii nr. 193/2000.Prin urmare, contractul a fost a fost incheiate in cunostinta de cauza, clauzele fiind negociate. Contractul de credit a fost incheiat la cererea reclamantilor si in deplina cunostinta de cauza de catre acestia, potrivit vointei lor libere si neviciate.
F. de cele expuse, instanta apreciaza ca nu sint indeplinite cerintele prevazute de art. 4 din legea 193/2000 pentru a considera ca fiind abuzive clauzele privind asigurarea de viata, posibilitatea declararii scadentei anticipate a creditului, art. 9.1 lit b împrumutatul neputându-se prevala de propria culpă, de propria lipsă de diligență la încheierea contractului pentru a obține constatarea nulității absolute a unor clauze pe care, la momentul încheierii contractului, le-a apreciat ca fiindu-i favorabile. In consecinta,va respinge si cererea reclamantei de a încasa polița achitata de soțul sau in timpul derulării contractului.
Mai mult, instanța constată că reclamanta avea posibilitatea de a solicita rezilierea contractului si de a apela la serviciile de creditare ale altei banci, in cazul in care conditiile de creditare oferite de banca pirita ar fi fost nemultumitoare.
F. de cele expuse mai sus, instanta apreciaza ca se impune admiterea in parte a actiunii, in sensul celor mai sus aratate.
Raportat la disp. 453 al.2 NCPC obligă pârâta să achite reclamantei suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată excepția prescriptiei dreptului la actiune.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta V. I., (CNP –_), cu domiciliul în Iași, .. 150, .. 3, . procedural ales la Cabinet Avocat P. Doinița din Iași, ., ., ., în contradictoriu cu pârâta B.-G. SOCIETE GENERALE SA PRIN AGENTIA A.P., J_, CUI –_, cu sediul în Iași, .. 1 B – 2 A, județul Iași .
Constată nulitatea clauzei înscrise la pct 8 privind comision de gestionare credit din ,,conditii particulare ale conventiei de credit nr._/02.06.2006 .
Obligă pârâta la restituirea către reclamanta a sumei 963,41 lei achitata cu titlu de comision de gestionare credit.
Respinge ca neîntemeiate celelalte capete de cerere.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cerere ce se va depune la Judecatoria Iasi.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.06.2015.
Președinte, Grefier,
S. A. F. S. C.
Red/Tehnored. S.A.F./S.C.
4 ex./07.09.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 7461/2015. Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8341/2015.... → |
|---|
