Obligaţie de a face. Sentința nr. 8516/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8516/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 6803/245/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8516/2015
Ședința publică de la 25 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. C. M.
Grefier D. B.
Pe rol se află judecarea cauzei Civil privind pe reclamant N. I., reclamant N. M. - S. și pe pârât S.C. V. R. S.A., având ca obiect obligație de a face restituire sumă; constatare caracter abuziv și nulitate clauză.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 22.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberand asupra actiunii civile de fata, instanta retine urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 11.03.2015, sub nr._, reclamanții N. I. si N. M. S. în contradictoriu cu pe pârâta S.C. V. R. S.A., au solicitat instanței de judecată constatarea nulitatii clauzei nr. 5 lit. a din convenția de creditare nr._/12.10.2007, ca urmare a caracterului abuziv al acesteia, restituirea contravaloarea comisionului de risc in valoare de 2463,4 CHF incasat in temeiul clauzei pana la dat de 26.07.2010 inclusiv, precum si obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata .
În motivarea cererii, reclamantii au arătat că au încheiat cu pârâta convenția de credit nr._/12.10.2007, prin care s-a constituit un credit cu garanție reală imobiliară în valoare de 42.000 CHF, iar potrivit art.5 lit.a din convenție i s-a perceput un comision de risc în cuantum de 0,19%, aplicabil la soldul creditului, plătibil lunar în zile de scadență, pe toată perioada de derulare a Convenției de credit.
Arată reclamanții faptul că această clauza privind comisionul de risc nu a fost negociata in mod direct, creeaza in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei credinte un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor si nici nu s-a explicat . inteligibil care este seviciul oferit in schimb, nefiind respectate dispoz. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 si art. 75 din Legea nr. 296/2004.
Reclamantii au mai invederat instantei ca nu se explica deloc notiunea de comision de risc, astfel incat el ar putea constitui o dobanda, un comison sau o garantie.
În drept, reclamantii a invocat prevederile din Legea nr.193/2000, art. 1179 alin. 1 pct. 3 si art. 1470 cod civil .
În susținerea pretenției, reclamantii au solicitat administrarea probei cu înscrisuri si au depus in acest sens la dosarul cauzei, în copie, împreună cu cererea copia convenției de credit, plan de rambursare și extras de cont.
Actiunea este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru, in conformitate cu dispoz. art. 29 lit. f din OUG nr. 80/2013, fiind vorba de o acțiune promovată de un consumator, în apărarea intereselor sale și invocarea unor pretinse clauze abuzive.
Pârâta S.C. V. R. S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii reclamanților ca neîntemeiată, clauza nu este abuzivă deoarece împrumutatul a semnat de bună voie și fără existența vreunei constrângeri convenția, conventia fiind suspusa in intregime negocierii, iar claritatea clauzei este data de indicarea intocmai a valorii comisionului de risc, de posibilitatea concreta si efectiva a determinarii intinderii acestuia .
Clauza contractuală privind comisionul de risc nu este abuzivă, riscul bancar fiind definit de art.3 alin.1 lit.g din Normele BNR.
Parata a mai aratat ca aceasta clauza nu îndeplinește două dintre cele trei condiții prevăzute de art.4 alin.2 din Legea 193/2000, deoarece nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, iar comisionul de risc este o parte a prețului contractului.
Comisionul acesta este un element al prețului, astfel încât clauza care îl cuprinde nu poate fi abuzivă, conform art.4 par.1 al Directivei nr.93/13/CEE, preluat de art.4 alin.6 din legea 193/2000.
Prevederea perceperii acestui comision a fost clară și fără echivoc, fiind însușită de consumator prin semnarea contractului, devenind lege între părți.
Referitor la actele adiționale încheiate, arată pârâta faptul că la data încheierii acestora reclamanții erau extrem de bine informați având în vedere informarea concretă a cestuia atât anterior cât și în cadrul negocierilor.
Totodata, s-a mai invocat prin intampinare exceptia inadmisibilitatii actiunii si exceptia prescriptiei dreptului ateriala la actiune .
În susținere, pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și interogatoriul reclamanților.
La data de 16.06.2015, parata a depus la dosarul cauzei o declaratie autentificata la notar, de renuntare la litigiu din partea reclamantilor in original .
Potrivit dispozițiilor art. 406 alin. 1 C.pr.civ., petentul „poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă”.
Din cuprinsul acestui text de lege rezultă indubitabil că renunțarea la judecată, ca si componenta a principiului disponibilitatii partilor prev. de art. 9 alin. 3 C.pr.civ., constituie o facultate lăsată la latitudinea părții care a promovat cererea de chemare în judecată, în speță -actiune in constatare nulitate abuzivă clauză contractuală, obligație de a face –restituire sumă, de a se desista oricând de proces, fie verbal, fie în scris.
Renunțarea la judecată, rămâne la libera apreciere a părții care a inițiat procesul. Astfel, ea poate să renunțe sau nu la judecată și poate să aleagă și modalitatea pe care o preferă: verbal, în ședință ori prin cerere scrisă.
Analizand declaratia de renuntare la judecata formulata de catre reclamantii N. I. si N. M. S., autentificata sub nr. 1630/09.06.2015 de catre BNP R. Razusi si C. M.,instanta retine ca aceasta întrunește toate condițiile care rezultă, explicit sau implicit, din cuprinsul dispoz. art. 406 C.proc.civ.: constituie o manifestare unilaterală de voință ce emană de la partea care a promovat prezenta actiune, îmbracă forma scrisă, este totală, necondiționată si irevocabila și a fost făcută cu intenția de a pune capăt litigiului dintre părți.
Astfel, reținând că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 406 N. C.pr.civ., instanța urmează să ia act de renunțarea reclamanților N. I. si N. M. S., în contradictoriu cu pârâta S.C. V. R. S.A. la judecarea cauzei având ca obiect „constatare nulitate abuzivă clauză contractuală, obligație de a face –restituire sumă- Legea 193/2000”.
Totodata, instanța va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
In temeiul art. 406 C.pr.civ. ia act de renuntarea la judecata cererii formulată de către reclamantii N. I., CNP_ si N. M. S., CNP_, domiciliati in mun. P., ., jud. Iasi si cu domiciliul procesual ales la C.. Av. Tibrea G. –E., cu sediul in mun. Iasi, . A, jud. Iasi în contradictoriu cu parata S.C. V. R. S.A., inregistrata sub nr. J_, CUI_, cu sediul în Bucuresti, ., etaj 3-8 și 10, Sector 2 .
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata .
Cu drept de recurs în termen de 30 zile de la comunicare, cererea depunându-se la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.06.2015 .
Președinte, Grefier,
G. C. M. D. B.
Red./tehnored.MGC
5ex/18.08.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8723/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7393/2015. Judecătoria... → |
|---|
