Pensie întreţinere. Sentința nr. 5506/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5506/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 18674/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 22 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE V. Ș. P.
Grefier G. S.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5506/2015
Pe rol se află judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant C. M. G. și pe pârât C. I. C., având ca obiect pensie întreținere.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 01.04.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 08.04.2015, ulterior pentru data de 15.04.2015, ulterior pentru data de astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată că:
Prin cererea inregistrată pe rolul acestei instante sub nr_ din 30.05.2014 reclamanta C. M. G. a chemat in judecată pe pârâtul C. I. C. solicitând să se dispună majorarea pensiei de intretinere datorata de parat în favoarea celor două minore, obligarea pârâtului, în mod retroactiv la plata sumei de 8320 lei reprezentând diferența dintre pensia de întreținere datorată și cea efectiv achitată din 17.05.2013 și până în prezent, cu cheltuieli de judecată.
In motivare, a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul, rezultând doi copii: F. în vârstă de 11 ani și C. în vârstă de 8 ani. În 29.04.2013 părțile au divorțat în procedura notarială, încheindu-se tototdată și Convenția autentificată sub nr 1084 la BNP B. A. L., prin care cei doi părinți au convenit asupra numelui, custodiei comune, locuința copiilor la reclamantă, modalitatea de păstrare a legăturilor personale, stabilirea contribuției fiecăruia la cheltuielile de creștere, educare, învâțătură și pregătire profesională a copiilor. Arată reclamanta că la momentul respectiv pârâtul a informat-o despre un venit net lunar în cuantum de 5700 lei, fiind astfel de acord cu primirea unei sume de 1700 lei, însă în realitate veniturile nete ale pârâtului erau mult mai mari, de 7800 lei lunar. Mai arată reclamanta că fetele sunt eleve în clasa a II-a și a IV-a, aspect care presupune multe cheltuieli, și totodată au numeroase activități extrascolare, au probleme stomatologice și poartă ochelari de vedere. Toate cheltuielile care țin de educație, lecții,timp liber,vacanțe, tratamente medicale sunt în sarcina reclamantei, astfel încât solicită majorarea pensiei datorate de pârât ți acordarea retroactivă a sumei de 8320 lei reprezentând diferența dintre pensia datorată și cea efectiv achitată.
Cererea a fost motivata in drept pe dispozițiile art 529 cod civil și ale Codului de procedură civilă. .
Atasat actiunii, a depus înscrisuri în fotocopie: certificat de divorț, convenția autentificată, extrase de cont din 17.05.2013 și până la 10.05.2014.
Din dispoziția instanței au fost întocmite anchete sociale la locuințele părților și relații de venituri la ANAF.
Legal citat, pârâtul a depus intâmpinare arătând că invocă excepția inadmisibilității cererii de majorare a cuantumului pensiei de întreținere, deoarece părțile au încheiat o convenție și intervenția instanței ar putea avea loc doar în condițiile nerespectării prevederilor sau când aceste prevederi nu ar fi conforme cu interesul minorelor. Pe fond a solicitat respingerea cererii sub ambele aspecte solicitate, acestea fiind neîntemeiate. Cu caracter reconvențional pârâtul reclamant a solicitat ca pensia de întreținere să fie executată în natură, conform dispozițiilor art 530 Cod civil.
Reclamanta a modificat acțiunea introductivă solicitând majorarea pensiei de întreținere la 1/3 din veniturile actuale declarate de pârât.
Părțile au solicitat iar instanța a admis în probațiune, pentru ambele părți proba cu interogatoriul părții adverse, cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii A. C. și A. E., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei. .
Analizând actele si lucrările dosarului, pronunțându-se cu prioritate asupra excepției inadmisibilității raportat la cererea privind majorarea pensiei, potrivit art 248 Cod proc civ, instanta retine următoarele:
Pârâtul reclamant a invocat excepția inadmisibilității cererii de majorare a cuantumului pensiei de întreținere motivat de faptul că părțile au incheiat o convenție notarială, a cărei modificare nu se poate face prin acțiunea majorării pensiei de întreținere, aceasta fiind specifică situației în care s-ar fi pronunțat o hotarâre judecătorească. Susține pârâtul reclamant că modificarea acestei convenții poate fi făcută ori prin acordul părților, ori din cauze autorizate de lege, art 499 al 4 Cod Civil excluzând posibilitatea modificării cererii pe cale judecătorească. Cu privire la excepția invocată reclamanta pârâtă a solicitat respingerea acesteia, întrucât art 531 Cod Civil, al cărui text reglementează modificarea pensiei de întreținere nu distinge între pensia stabilită de instanța de judecată și cea convenită de comun acord. Consideră instanța că susținerile pârâtului reclamant nu pot fi primite, excepția urmând a fi respinsă pentru considerentele următoare: reglementând stabilirea și executarea obligației de întreținere în maniera prevăzută de art 529-531 din Codul civil, legiuitorul nu a făcut nici o distincție între modalitatea prin care s-a stabilit întreținerea, convenție intre părți sau hotarâre judecătorească, ori conform principiului „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus” – unde legea nu distinge, nici noi nu putem face distincție. De altfel consecințele unei astfel de interpretări ar fi destul de grave, întrucât i-ar lipsi pe titularii dreptului la întreținere – minorii, de posibilitatea reală, efectivă și urgentă de a-și realiza dreptul în situația în care s-ar ivi modificări raportat la o pensie stabilită de comun acord de părinți printr-o convenție. Altfel spus, ar fi prejudiciat interesul superior al minorului, dezidereatul general care guvernează această materie.
Pe fondul cauzei, așa cum rezultă din actele depuse la dosar, minorele C. F., născută în data de 19.08.2002 și C. C., născută în data de 26.03.2006 îi au ca părinți pe reclamanta și pe pârât. Potrivit certificatului de divorț din 29.04.2013, părțile au divorțat la notar, și au încheiat Convenția autentificată sub nr 1084 din 29.04.2013, prin care au stabilit să păstreze numele dobândit prin căsătorie, custodia comună asupra fetelor, stabilirea locuinței copiilor împreună cu mama lor, reclamanta, un program de păstrare a legăturilor personale pentru tatăl- pârât. S-a stabilit totodată contribuția solidară a părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională, în principal în natură, ca răspuns la nevoile copiilor dar și în funcție de veniturile fiecăruia, iar părintele nerezident C. I. C. va achita lunar suma de 1700 lei pentru ambii copii.
Susține reclamanta că pârâtul nu și-a indicat în mod intenționat veniturile reale, cu prilejul încheierii convenției, acestea fiind mult mai mari, astfel încât cererea sa este îndreptățită sub ambele aspecte, respectiv majorarea pensiei datorate la 1/3 din veniturile nete obținute lunar și sub aspectul solicitării de restituire retroactivă a diferenței dintre pensia datorată și cea efectiv achitată.
În drept, instanța reține că potrivit art. 526 din Noul Cod Civil, obligația de întreținere există între rudele in linie dreaptă, iar conform art.524 N.C.civ., are drept de întreținere numai acela care se află în nevoie, neputându-se intretine din munca sau din bunurile sale.
Având în vedere vârsta minorelor F. și C., instanța reține că acestea sunt in continuare creditoare ale obligației de întreținere, conform convenției notariale încheiate între părinții lor.
În conformitate cu dispozițiile art. 529 N.C.civ., întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti, iar conform art. 531 N.c.Civ., instanța de judecată putând mări sau micșora cuantumul obligației de întreținere, respectiv putând dispune încetarea ei, după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreținerea sau nevoia celui care o primește.
Data de referință este cea a acordului părților din Convenția notarială. A susținut reclamanta că nevoile copiilor sunt în continuă creștere, că minorele sunt obișnuite cu un anumit stil de trai și că ea face toate demersurile pentru ca acesta să fie păstrat, că fetele au cheltuieli medicale, de scoală și extrascolare care necesită o contribuție mai mare din partea pârâtului, care nu ar cunoaște nevoile materiale ale acestora, el limitându-se la plata unei sume de bani fixe. A mai susținut reclamanta că pârâtul nu și.-a declarat veniturile reale la data convenției, astfel încât este necesară majorarea pensiei și plata pensiei retroactiv, funcție de veniturile reale obținute. Probele administrate în cauză au format convingerea instanței că cererea reclamantei nu este întemeiată și se impune respingerea celor două capete de cerere. Astfel, deși martora reclamantei și chitanțele depuse au dovedit existența unor cheltuieli substanțiale inerente creșterii și educării corespunzătoare a minorelor, restul testimoniilor au relevat o contribuție corespunzătoare în natură a pârâtului. Necunoașterea nevoilor materiale nu poate fi reținută ca și culpă exclusivă a pârâtului, ci este generată de o lipsă de comunicare între părinți, al cărui remediu nu ar trebui să fie căutat în mod obligatoriu la instanță, soluția regăsindu-se într-o incercare a unei mai bune comunicări, cu unica finalitate a bunăstării materiale și emoționale a celor doi copii. În ceea ce privește discordanțele dintre veniturile nete declarate cu prilejul întocmirii acordului de voință și cele în mod real realizate, se poate constata din lecturarea Convenției respective, că veniturile fiecărui părinte au fost un criteriu avut în vedere pentru stabilirea obligației de întreținere in natură; folosirea conjuncției „iar” presupune o delimitare între enunțul care stabilește contribuția în natură a părților și enunțul care stabilește contribuția în bani a pârâtului C. I. C.. Astfel, apreciază instanța că voința părților a fost aceea ca să existe o contribuție în natură a ambilor părinți la creșterea, educarea și pregătirea profesională sa minorelor, solidară, după nevoile fetelor și după veniturile fiecăruia dintre părinți (această contribuție putând varia de la lună la lună punându-se accent pe colaborarea și comunicarea dintre părți) și, separat de aceasta, o contribuție fixă în bani, a părintelui nerezident, în cuantum de 1700 lunar. Reține instanța că din convenție nu rezultă că aceasta contribuție fixă ar depinde de salariul net obținut de pârât, motiv pentru care nici variațiile veniturilor nete, nu pot conduce la modificarea acordului notarial. Din probele administrate a rezultat că pârâtul și-a executat atât obligația de întreținere în natură (a contribuit în mod egal la diferite cheltuieli,a cumpărat haine, rechizite când i s-a solicitat, a contribuit la intervenții medicale, organizarea de petreceri pentru zilele de naștere ale fetelor, și alte cheltuieli) cât și contribuția adiacentă, fixă, în bani, în cuantum de 1700 lei lunar; în plus a deschis două conturi pe numele copiilor, în care a consemnat sume importante de bani. Un alt sens atribuit convenției părților raportat la probele administrate ar presupune depășirea procentului maxim stabilit de lege în sarcina debitorului cu titlu de întreținere. - potrivit art 529 Cod civil „ea se stabilește până la o treime pentru doi copii”. Pentru aceste considerente se impune și respingerea cererii reclamantei de obligare a pârâtului la plata diferentei dintre pensia pretins datorată și cea efectiv achitată.
În ceea ce privește solicitarea pârâtului reclamant ca pensia să fie stabilită în natură, instanța urmează să o respingă, pentru următoarele considerente: deși art 530 din Codul civil stabilește în primul său alineat că obligația de întreținere se execută în natură, din interpretarea coroborată a acestuia și a dispozițiilor privitoare la divorț din codul de procedură civilă rezultă că voința reală a legiuitorului a fost aceea de a statua ca, după divorț, parintele rezident prestează obligația de întreținere în natură, în timp ce părintele nerezident este obligat să contribuie la cheltuielile aferente creșterii și educării si pregătirii profesionale a minorului, contribuție care, făcând referire la cheltuieli, nu poate fi stabilită decât în bani. O interpretare diferită a acestor texte de lege ar produce numeroase consecințe, legate de executarea și neexecutarea acestei obligații .În situația de față, părțile au stabilit ca obligația de întreținere să se realizeze în mod cumulat, și în natură și o sumă fixă, în bani, de către părintele nerezident. În lipsa unei colaborări extraordinare a părinților, executarea exclusiv în natură de către părintele nerezident rămâne practic fără efect, neputând fi corect cuantificată. Cu atât mai mult se impune respingerea cererii reconvenționale, reclamanta solicitând chiar în prezentul dosar modificarea convenției încheiate între părți motivat de aprecierea diferită de către părinți a nevoilor copiilor.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată acțiunea de majorare pensie de întreținere, cererea de acordare retroactivă a sumei reprezentând diferența dintre pensia pretins datorată și cea efectiv achitată, urmând totodată a fi respinsă și cererea reconvențională.
Reținând culpa procesuală a reclamantului și funcție de modalitatea de soluționare a capetelor de cerere, urmează să fie obligată reclamanta pârâtă la plata a jumătate din onorariul avocațial achitat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității cererii de majorare a cuantumului pensiei de întreținere.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea având ca obiect majorare pensie de întreținere formulată de reclamanta pârâtă C. M. G., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat L. B., din Iași, .. 21, .. B, ., în contradictoriu cu pârâtul C. I. C., cu domiciliul la Societatea civilă de avocați N. M. – O. C., ., parter, jud. Iași.
Respinge cererea de acordare retroactivă a sumei reprezentând diferența dintre pensia de întreținere pretins datorată și cea efectiv achitată de la data de 17.05.2013 și până în prezent.
Respinge cererea reconvențională de solicitare a stabilirii pensiei de întreținere exclusiv în natură pentru părintele nerezident.
În temeiul art 453 alin 2 Cod proc civ, obligă reclamanta pârâtă la plata sumei de 1240 lei reprezentând jumătate din onorariul avocațial achitat de pârâtul reclamant.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare,calea de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P.V.Ș. S.G.
Red./Tehnored. P.V.Ș.
4 ex./15.06.2015
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 1867/2015.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 9646/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
