Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 2001/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2001/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 6886/245/2014
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2001
Ședința publică din data de 11.02.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. M. F.
Grefier: A. M. B.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanții D. M., A. I. și D. M., în contradictoriu cu pârâtul A. L. G., având ca obiect “stabilire program vizitare minor”.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 21.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat consecutiv pronunțarea la data de 27.01.2015, 30.01.2015, respectiv 11.02.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
În deliberare, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 26.02.2014, reclamanții D. M., A. I. și D. M., în contradictoriu cu pârâtul A. L. G. au solicitat ca instanța să stabilească un program de menținere a legăturilor reclamanților cu minorul A. Darius F., născut la 19.02.2003, și care locuiește cu pârâtul, în următoarea modalitate: A. I., mama minorului, 2 luni în vacanța de vară, 2 săptămâni în vacanța de iarnă, precum și de ziua de naștere a minorului la 19.02, la domiciliul reclamantei din Italia și în plus să fie obligat pârâtul să îi permită comunicarea cu minorul pe internet prin intermediul web.cam, iar D. M. și D. M., bunicii materni ai minorului, o dată pe lună de sâmbătă la prânz până duminică la prânz la domiciliul acestora.
În motivare, s-a arătat că prin sentința_/18.12.2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București a fost desfăcută căsătoria dintre reclamanta A. I. și pârât, s-a stabilit locuința minorului la tată, cu obligarea mamei la plata unei pensii de 350 euro. Arată că anterior soții au locuit în Italia, unde s-a aflat și minorul, însă în decembrie 2012 pârâtul a luat minorul fără acordul mamei și s-a întors în România, moment de la care mamei i-au fost blocate posibilitățile de a lua legătura cu minorul prin telefon sau internet, iar bunicilor materni le este interzis să ia legătura cu minorul. Arată reclamanta că s-a stabilit o custodie comună asupra minorului, astfel că este îndreptățită să țină legătura cu acesta și să îl ia la domiciliul său, fără a-i tulbura programul școlar. Arată că pârâtul o denigrează în fața minorului, creându-i acestuia o atitudine de respingere.
În drept, art.14 al.3 din Legea nr. 272/2004, art. 401 din Codul civil.
În susținerea acțiunii, s-a indicat proba cu acte, proba testimonială, audierea minorului.
Pârâtul a formulat întâmpinare, arătând că aducerea minorului din Italia în România a fost determinată de acte grave săvârșite de reclamantă față de copil, aceasta ignorând situația școlară a copilului, neglijând să îl hrănească și să se îngrijească de el, copilul fiind lăsat singur și câte 48 de ore, fiind nevoit să își poarte singur de grijă. Arată că reclamanta este instabilă emoțional, având și o tentativă de suicid în 2011. Menționează că în timpul șederii în Italia copilul a avut o perioadă de somnolență excesivă, pârâtul bănuind că reclamanta îi administra acestuia somnifere pentru a o deranja cât mai puțin. În aceste condiții, și la insistențele copilului, s-au întors în România în decembrie 2012, anunțând-o în aceeași zi pe reclamantă, care însă nu a venit să îl viziteze pe minor. Arată că minorul nu s-a integrat în Italia. Menționează că nu blochează convorbirile minorului cu mama, copilul vorbește cu mama sa la telefon și pe internet, la insistențele pârâtului, însă după fiecare convorbire este necăjit și abătut, datorită amenințărilor pe care reclamanta i le transmite la adresa tatălui său. Minorul evită să răspundă la telefon pentru a nu fi rănit, refuză să meargă la verișorii săi, întrucât rudele mamei îl obligă să stea de vorbă cu mama sa pe internet. În septembrie 2013 reclamanta a fost în țară, timp în care copilul a stat efectiv cu ea 2 săptămâni. Arată că reclamanta a creat situații stânjenitoare pentru minor, postând pe facebook fotografii indecente, observate de colegii de școală ai copilului. Arată pârâtul că nu e de acord ca minorul să meargă 2 luni pe an în Italia, întrucât minorul refuză vehement acest lucru, nici să petreacă ziua de naștere acolo în fiecare an, putând să participe la petrecerea pe care copilul și-o dorește, copilul are nevoie de stabilitate, iar reclamanta nu are concediu 2 luni vara, ci lucrează inclusiv ture de noapte, copilul urmând a sta din nou singur. Arată că este de acord cu stabilirea unui program de vizitare de către mamă, însă în România. A menționat faptul că reclamanta a plătit cu titlu de pensie de întreținere doar o singură sumă de 350 euro în ianuarie 2014.
Cu privire la cererea bunicilor, arată că bunica maternă lucrează în Italia, că bunicii nu au venit niciodată să vadă băiatul, deși au fost invitați, copilul refuză să meargă la bunici după perioada petrecută acolo în septembrie 2013, bunicul matern este consumator de băuturi alcoolice, în luna februarie 2014 a venit la școala minorului în stare de ebrietate, anterior, acesta a executat o pedeapsa a închisorii pentru omor.
În concluzie, arată că nu a împiedicat pe nici unul dintre reclamanți să îl vadă pe minor.
În probațiune, s-au indicat proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamanților, anchete sociale, audierea minorului, proba testimonială.
Reclamanții au depus răspuns la întâmpinare, arătând că afirmațiile pârâtului sunt nereale și nedovedite, că reclamanta A. I. a trimis bunuri copilului, că legătura cu minorul i-a fost obstaculată de pârât, deși minorul e atașat de mamă și nu ar refuza să comunice cu aceasta, reclamanții D. arată că nu le-a fost permis să ia legpătura cu minorulfiind tratați cu insulte de pârât și de familia acestuia.
Instanța a procedat la ascultarea minorului A. Darius F. în camera de consiliu, procesul verbal fiind atașat la dosar (fila 51).
Instanța a dispus efectuarea anchetei sociale la adresa pârâtului și a reclamantei A. I., răspunsul fiind depus la fila 53 și urm. Și fila 115 și urm.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și câte un martor, pentru pârât și proba cu interogatoriile reclamanților D. M. și M., la cel din urmă pârâtul renunțând în ședința din 10.12.2014.
Reclamanții au mai depus la dosar planșe foto.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, căsnicia pârâtului și a reclamantei A. I. a fost desfăcută prin sentința civilă nr._/2013 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2013, sentință prin care cu privire la minorul A. Darius-F. s-a stabilit exercitarea autorității părintești în comun, stabilirea domiciliului minorului la tată și plata de către reclamantă a unei pensii de întreținere. Prin sentința de divorț nu a fost stabilită modalitatea de menținere a legăturilor personale mamă-minor.
În prezent, minorul locuiește împreună cu tatăl său și cu bunica paternă în imobilul casă cu teren din Iași ., reclamanta A. I. lucrează și locuiește în Italia, iar reclamanții D. M. și D. M., bunicii materni, locuiesc în P. I..
Din probele administrate rezultă că legăturile personale ale reclamanților cu minorul după stabilirea domiciliului la tată s-au menținut la un nivel minim, prin întâlniri sporadice cu ocazia concediilor de odihnă petrecute de reclamantă în România, convorbiri telefonice ale reclamantei A. I. cu minorul, inițial săptămânale, ulterior mai rare și refuzate de minor, vizite ale bunicului D. M. la școală.
Din declarația martorei C. M., propusă de reclamanți și din declarația martorei A. D., propusă de pârât, reiese faptul că scurtele convorbiri dintre minor și mamă sunt marcate, pe alocuri, de stări conflictuale, care, în opinia instanței, denotă frustrările pe care mama însăși le resimte față de noua situație, în care timpul cu fiul său îi este drămuit de elemente externe, aceasta fiind, într-o anumită măsură, incapabilă să gestioneze corect noua modalitate de relaționare cu fiul său.
Din declarațiile martorilor se întrevede frustrarea minorului în raport de anumite comportamente ale mamei (discurs al mamei centrat pe jigniri și amenințări la adresa rudelor copilului, și nu pe persoana și nevoile minorului, postarea unor fotografii intime pe pagina de facebook), precum și sentimentul de insecuritate al minorului în raport de dorința mamei de a petrece timp împreună la domiciliul acesteia din Italia, minorul fiind marcat de inabilitatea mamei de concentrare a dialogului pe probleme de interes pentru el și de posibilitatea ca mama să nu îi mai permită reîntoarcerea la domiciliul tatălui, împrejurări care au generat un răspuns defensiv în persoana minorului, exteriorizat prin refuzul acestuia de a mai lua legătura cu mama sa.
De asemenea, refuzul minorului de a menține legăturile cu bunicii materni este legat, în principal, de atitudinea acestora de a-i impune să vorbească cu mama sa împotriva voinței sale.
Pe de altă parte, din relatarea martorului propus de reclamanți și din planșele foto depuse de reclamanți la dosar, reiese faptul că în momentele pe care reclamanții și minorul ajung să le petreacă împreună, minorul se simte bine în preajma mamei și a bunicilor materni, relaționând cu aceștia și la nivel afectiv.
În drept, în baza art.401 NCC Drepturile părintelui separat de copil
(1) În cazurile prevăzute la art. 400, părintele sau, după caz, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta.
(2) În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept. Ascultarea copilului este obligatorie, art. 264 fiind aplicabil.
De asemenea, potrivit art.14 din Legea nr.272/2014 în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, actualul art.17 din Legea republicată,
(1) Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
(2) Copilul are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior.
(3) Părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
(4) În caz de neînțelegere între părinți cu privire la modalitățile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanța va stabili un program în funcție de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire și educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil și părintele la care nu locuiește, de comportamentul acestuia din urmă, precum și de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte.
(5) Criteriile prevăzute la alin. (4) vor fi avute în vedere și la stabilirea programului de relații personale și cu celelalte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie.
În condițiile în care din probele administrate nu reiese că reclamanții ar avea comportamente incompatibile cu calitățile lor, de părinte și respectiv bunici, sau care să afecteze dezvoltarea psiho-socială și fizică a minorului ori alte împrejurări care ar limita capacitatea acestora de a participa la bunăstarea copilului, instanța apreciază că se impune ca minorul să beneficieze de menținerea legăturilor personale și cu părintele nerezident și cu bunicii materni.
Instanța apreciază că, în procesul de înțelegere a unei modificări atât de importante în viața unui copil – separarea părinților – etapa mâniei față de părintele nerezident, în speță mama, și apoi a depresiei prin prisma abandonul resimțit, sunt inerente și revine ambilor părinți, dar mai ales celui cu care minorul locuiește în continuare, sarcina de a explica minorului noua situație și eventualele sale beneficii (șansa de a face lucruri diferite cu fiecare dintre părinți) și de a-l asigura de afecțiunea și sprijinul ambilor părinți pe parcursul acestui proces.
În concordanță cu cele reținute în jurisprudența recentă a instanțelor de tutelă, instanța apreciază că părintele rezident este dator să încurajeze și chiar să impună copilului respectarea programului de legături personale decis de către instanță, el fiind debitorul obligației corelative dreptului de vizită a celuilalt părinte, fiind ținut să asigure fostului soț realizarea efectivă a drepturilor conferite de lege, înțelegând că este în interesul copilului menținerea legăturilor cu ambii părinți, iar nu perpetuarea familiei monoparentale, lipsită de echilibrul diadei mama-tata care a funcționat până la momentul divorțului.
În raport de cele sus-menționate, cu privire la stabilirea programului de vizitare, instanța apreciază că această cerere este întemeiată, întrucât, deși nu s-a dovedit prin probele administrate o împiedicare din partea pârâtului în menținerea legăturilor personale ale minorului cu mama și bunicii materni, totuși este evidentă neînțelegerea dintre părți cu privire la modalitatea de exercitare a acestor drepturi.
Astfel, față de poziția psihică a minorului în relația cu mama, de insecuritate în raport de figura maternă, reiesită nu doar din ancheta psihosocială depusă la dosar, ci percepută direct de instanță cu ocazia ascultării minorului, instanța apreciază necesară reconstruirea treptată a legăturii mamă-minor într-un mediu pe care minorul îl percepe ca fiind sigur, în proximitatea domiciliului său stabil, dar nu în prezența părintelui rezident (tatăl), pentru ca relațiile cu mama să se formeze independent de poziția psihologică a tatălui față de aceasta, dar resecurizarea imaginii materne să se poată produce în condiții de confort psihic pentru minor. De aceea, instanța nu poate încuviința solicitarea reclamantei de a-l lua pe minor în Italia pe perioadele extinse indicate în cerere, având în vedere faptul că minorul este marcat de posibilitatea ca mama să nu îi mai permită reîntoarcerea la domiciliul tatălui, situație care poate afecta negativ sentimentul de securitate al acestuia și poate obstacula atingerea scopului acestor întâlniri, de a crea cadrul unor relații statornice și benefice între părinte și copilul său.
Prin urmare, având în vedere și programul de lucru al mamei, dar și activitățile școlare ale minorului, instanța apreciază că aceste întâlniri directe pot avea loc doar în timpul vacanțelor școlare, pe care minorul le va împărți cu cei doi părinți, respectiv, în lipsa altei înțelegeri între părinți, copilul va petrece cu reclamanta A. I. o lună în vacanța de vară, o săptămână în vacanța de iarnă, 5 zile în vacanța de P., la domiciliul reclamantei din România sau într-o locație aleasă de comun acord cu minorul.
De asemenea, având în vedere necesitatea asigurării unui contact mai extins al mamei, având reședința în Italia, cu minorul cu domiciliul în România, ținând cont de posibilitățile moderne de comunicare, dar și de dorința minorului de alocare a timpului necesar pentru activitățile școlare sau extra-școlare, va încuviința reclamantei A. comunicarea cu Darius câte o oră în fiecare week-end, prin intermediul web-cam, atrăgând atenția tatălui cu privire la dispozițiile Legii nr.272/2004, care prevăd obligația părintelui la care copilul locuiește de a sprijini menținerea relațiilor personale ale copilului cu celălalt părinte, urmând astfel, ca pârâtul A. L. G. să asigure condițiile necesare pentru materializarea acestei forme de comunicare dintre mamă și copil.
Cu privire la ziua de naștere a minorului, instanța apreciază că în această zi trebuie acordat dreptul de a fi lângă minor ambilor părinți deopotrivă, însă în intervalul și locația unde copilul însuși decide să își sărbătorească ziua.
Referitor la solicitările reclamanților D. M. și D. M., bunicii materni, având în vedere faptul că după plecarea părinților săi în Italia minorul a locuit o perioadă cu aceștia, împărtășind o viață de familie, instanța apreciază că întemeiată cererea acestora de menținere a legăturilor personale cu minorul, programul indicat de aceștia, o dată pe lună de sâmbătă orele 12.00 până duminică orele 12.00 fiind dozat corespunzător și concordant cu interesul minorului de a menține legătura cu bunicii materni. Instanța apreciază că este în interesul copilului ca aceste întâlniri cu bunicii să aibă loc la domiciliul acestora din P. Iloaiei, pentru a asigura un mediu propice pentru dezvoltarea legăturilor cu rudele pe linie materna independent de relaționarea cu rudele pe linie paternă – tatăl și bunicii paterni - cu care minorul are o interacțiune zilnică.
În fine, deciziile viitoare ale părinților și bunicilor privitoare la modalitatea de petrecere a timpului cu minorul trebuie luate cu ascultarea poziției minorului și centrarea dialogului pe interesele, dorințele și nevoile acestuia, aflat la o vârstă la care poate discerne în privința modului de petrecere a timpului. Va reveni astfel ambilor părinți, precum și bunicilor, sarcina de a încuraja minorul în exprimarea liberă a dorințelor sale, fără teama de a supăra pe vreunul dintre părinți, și de a respecta dorința minorului cu privire la modul de petrecere a singurelor perioade de timp în care nu este constrâns de activități școlare și în care poate evada din monotonia programului obișnuit – week-enduri și vacanțe.
Prin urmare, instanța va admite în parte acțiunea, în modalitatea arătată.
Văzând solicitarea părților de acordare a cheltuielilor de judecată, reținând că intervenția instanței era necesară în speță ca urmare a neînțelegerilor părților cu privire la modalitatea de menținere a legăturilor personale cu minorul, iar soluția instanței, vizând interesul superior al minorului Darius F., a cenzurat atât solicitarea reclamanților cât și propunerea pârâtului, în baza art.453 al.2 NCPC concluzionează instanța că se impune ca părțile să își suporte fiecare propriile cheltuieli efectuate cu prezentul litigiu.
Instanța subliniază, în final, necesitatea înțelegerii și cooperării ambilor părinți precum și a celorlalți membri ai familiei, ca factor esențial pentru evoluția și dezvoltarea minorului aflat la o vârsta caracterizată de formare afectivă și emoțională, imaturitate psihică și lipsa experienței de viață. Nu în ultimul rând este necesar ca ambele părți să conștientizeze că fostele problemele de cuplu nu trebuie să afecteze relația acestora cu copilul și că disensiunile acestora își pun amprenta asupra dezvoltării ulterioare a copilului, astfel că trebuie evitată cultivarea sentimentelor negative față de celălalt părinte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte actiunea completată formulată de reclamanții A. I. (CNP_), cu domiciliul ales la C.. de Av. Czeller I., situat în Iași, ..2, parter, jud. Iași, D. M. (CNP_), cu domiciliul în com. P. Iloaiei, ..10, jud. Iași, și D. M. (CNP_), cu domiciliul în com. P. Iloaiei, ..10, jud. Iași, în contradictoriu cu pârâtul A. L. G. (CNP_), cu domiciliul ales în Iași, ., nr.12, ., ., jud. Iași.
Stabilește ca legăturile personale ale reclamantei A. I. cu minorul A. Darius F. să se desfășoare după următorul program:
- O lună în vacanța de vară, o săptămână în vacanța de iarnă, 5 zile în vacanța de P., la domiciliul reclamantei din România sau într-o locație aleasă de comun acord cu minorul;
- Câte o oră în fiecare week-end, prin intermediul web-cam;
- De ziua de naștere a minorului în locația aleasă de minor pentru petrecerea evenimentului.
Stabilește ca legăturile personale ale reclamanților D. M. și D. M. cu minorul A. Darius F. să se desfășoare după următorul program:
- În ultimul sfârșit de săptămână din fiecare lună, de sâmbătă orele 12.00 până duminică orele 12.00 la domiciliul reclamanților.
Respinge cererile părților de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astazi 11.02.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
D. M. FalcanAndra M. B.
Pentru grefier aflat în CO semnează
grefierul șef al secției civile
Reh./Thred. D.M.F./A.M.B./6ex/13.07.2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 6679/2015. Judecătoria IAŞI | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
