Plângere contravenţională. Sentința nr. 1440/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1440/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 31026/245/2014
Dosar nr._
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 04 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. C.
GREFIER M. P.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1440/2015
Pe rol se află judecarea cauzei Civil privind pe petent . și pe intimat AGENȚIA N. DE ADMINISTRARE FISCALA, având ca obiect plângere contraventionala .
Cauza a fost reținută spre soluționare în ședința publică din data de 28.01.2015, încheierea de ședință de la aceea dată făcând parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberări, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când instanța, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 28.08.2014 sub număr de dosar_ /201, petenta .. a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/08.08.2014 în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași, solicitând anularea acestuia, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În fapt, petenta a arătat că cele menționate în procesul-verbal de constatare și sancționarea a contravenției nu corespund realității. Petenta a arătat că a fost nevoit să emită facturi și chitanțe către o persoană fizică întrucât se oprise curentul electric și nu putea emite bon fiscal.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. OUG nr. 28/1999 și art. 12 alin 2 OG nr. 2/2001.
A fost anexată plângerii copie de pe procesul-verbal contestat.
Intimata a depus întâmpinare prin care a arătat că procesul verbal contestat este legal întocmit, nu conține vicii de formă sau de fond și respectă prevederile O.G. nr. 2/2001.
În prezenta cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/08.08.2014, petenta a fost sancționat cu amendă în cuantum de 8000 lei pentru faptul că în data de 05.05.2014, nu ar fi emis bonuri fiscale pentru toate încasările de venituri de la persoană fizică faptă care, conform procesului-verbal, este prevăzută și sancționată de art. 10 lit. b și art. 11 din OUG nr. 28/1999
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Instanța, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, constată că plângerea a fost înregistrată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal contestat.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității exprese.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în continuare Convenția, (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Pentru a determina dacă aceste garanții sunt sau nu aplicabile in procedura contravențională este imperios necesar ca, anterior oricărei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sancțiunii, instanța să determine dacă procesul verbal atacat constituie „acuzație in materie penală” in sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweer (27 februarie 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10,12,1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în continuare Curtea, a arătat ce trebuie înțeles in sensul Convenției prin „acuzație”. In opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte penale”.
Fără îndoială așadar că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” in sensul Convenției astfel că urmează a se determina dacă aceasta se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat in lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciază, in mod constant ca pentru a determina daca o contravenție poate fi calificată drept “acuzație in materie penală” in sensul Convenției sunt necesare a fi avute in vedere trei criterii: 1)daca textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura si gradul de severitate al sancțiunii aplicate ; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul si obiectul art. 6 din Convenție.
În aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativa in ce privește primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998).
Celelalte doua criterii urmează a fi cercetate alternativ, iar nu cumulativ.
In examinarea acestor criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 sa devina aplicabil este suficient ca fapta sa fie prin natura sa « penala » din punct de vedere al Convenției, sau sa expună persoana vizata unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei « penale ». Astfel, norma juridică ce sancționează astfel de fapte, precum cea reținută în sarcina petentei, are caracter general (se adresează tuturor cetățenilor) și amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv, nu să asigure o reparație pecuniara a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristica distinctiva a sancțiunii penale.
Curtea amintește în cauza A. c. României că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 și 3 din art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție, obligația prezentării probei revenind acuzării și îndoiala folosind în avantajul acuzatului.
Combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă, între altele, statele contractante să ia măsuri pozitive. Ele constau în special în informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, în acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, în garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat și în a-i permite să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Analizând actele dosarului din acest punct de vedere, instanța constată că petentei i s-a adus la cunoștință, prin comunicarea procesului-verbal, acuzația în mod detaliat, asigurându-i-se dreptul de a face obiecțiuni și de a-și construi apărarea. De asemenea, petentei i s-a asigurat exercitarea dreptului la apărare prin posibilitatea de a administra probe și de a analiza probele administrate de către intimată în fața instanței de judecată.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției, în măsura în care nu conține constatări personale, prin propriile simțuri ale agentului constatator.
Conform întâmpinării formulate de către intimat cele consemnate în procesul-verbal au fost constatate în mod direct și nemijlocit de către agentul constatator prin propriile simțuri.
Pe cale jurisprudențială (cauza SALABIAKU vs Franța) Curtea Europeană a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, admițând posibilitatea existenței unor prezumții de drept sau de fapt în cadrul sistemelor de drept național. Prezumția de veridicitate a procesului-verbal în măsura în care cele consemnate au fost constatate de către agentul constatator în mod direct și nemijlocit prin propriile simțuri trebuie să respecte însă un raport de proporționalitate între scopul urmărit de lege (consolidarea exercitării autorității de stat prin prisma agenților constatatori) și mijloacele utilizate, acest raport fiind respectat în prezenta cauză.
Probele administrate se coroborează în sensul celor menționate în procesul-verbal, respectiv înscrisurile depuse la filele 24-34 petenta nesolicitând administrarea altor probe, fiindu-i asigurate toate garanțiile unui proces echitabil prin posibilitatea administrării de probe, a analizării probelor încuviințate, etc. Apărările petentei în sensul netemeiniciei procesului-verbal nu pot fi reținute față de materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, aceasta recunoscând că nu a emis bonuri fiscale pentru toate încasările provenite de la persoane fizice, invocând însă că s-a aflat în imposibilitate din cauza lipsei curentului electric.
Instanța constată că apărările petentei nu pot fi reținute atât timp potrivit art. 1 alin 1 pct 4 din OUG nr. 28/1999 până la repunerea în funcțiune a aparatelor de marcat electronice fiscale, operatorii economici utilizatori sunt obligați să înregistreze într-un registru, special întocmit în acest sens, toate operațiunile efectuate și să emită facturi fiscale pentru respectivele operațiuni, la cererea clientului.
Analizând respectarea acestor din urmă dispoziții legale, instanța constată că din probatoriul administrat în prezenta cauză reclamanta nu a făcut dovada înregistrării în registrul special întocmit pentru situații precum cea invocată prin plângerea contravențională. Prin urmare, și în cazul reținerii motivului de imposibilitate invocat de către petentă, deși acest motiv nu a fost dovedit în prezenta cauză, instanța constată că dispozițiile legale impuneau întocmirea unui registru special, obligație neîndeplinită de către reclamantă până la data de 08.08.2014.
Cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei sunt reglementate în mod limitativ de art. 11 din O.G. nr. 2/2001, or apărările petentei nu se încadrează în niciuna dintre aceste cauze.
Față de aceste probe, instanța reține că fapta reținută în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției întrunește elementele constitutive ale contravenției reținute în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, fapta fiind săvârșită cu vinovăție de către petentă.
În ceea ce privește sancțiunile aplicată contravenientei, respectiv amendă în cuantum de 8000 lei și măsura suspendării activității petentei pentru 3 luni, instanța constată că aceasta se încadrează în limitele prevăzute de OUG nr. 28/1999. Aceste sancțiuni nu sunt însă proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către contravenient, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei, petenta recunoscând săvârșirea faptei, cât și urmarea produsă, atingerea adusă relațiilor privind raporturile fiscale, față de suma pentru care nu s-au emis bonurile fiscale.
Analizând ansamblul acestor elemente, instanța reține că fapta săvârșită de către petentă este de o gravitate redusă, sancțiunea contravențională nereprezentând un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate. Constatând că acest scop poate fi atins și prin aplicarea sancțiunii avertismentului, instanța va dispune înlocuirea sancțiunii cu amendă cu sancțiunea avertismentului.
În acest sens, în temeiul art. 7 alin. 1 din O.G. 2/2001, instanța va atenționa petentul asupra pericolului social al faptei săvârșite, asupra faptului că, potrivit legii, are obligația de a emite bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate.
Având convingerea că petenta va înțelege îngăduința instanței, subliniind faptul că avertismentul nu se justifică decât o singură dată, instanța va atrage atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite și a obligației de a respecta dispozițiile legale.
Totodată, în ceea ce privește sancțiunea complementară a suspendării activității petentei aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/08.08.2014 timp de 3 luni, instanța pentru aceleași argumente prezentate mai sus, constată că se impune reducerea la minim a acestei sancțiuni pentru a respecta principiul proporționalității între fapta săvârșită și sancțiunea aplicată, sancțiunea suspendării activității pentru 3 luni fiind una cu urmări prea drastice față de pericolul social concret al faptei săvârșite de către petentă.
Pentru toate argumentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta .., împotriva procesului-verbal . nr._/08.08.2014, va înlocui sancțiunea amenzii cu avertisment, va reduce sancțiunea complementară a suspendării activității petentei aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/08.08.2014 de la 3 luni la 1 lună, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal și va atrage atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite și a obligației de a respecta dispozițiile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petenta .., având CUI RO24740480, cu sediul în Iași, ., jud. Iași, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/08.08.2014 în contradictoriu cu intimatul Agenția Națională de Administrare Fiscală, având CUI_, cu sediul în București, ., sector 5, București.
Înlocuiește sancțiunea cu amendă în cuantum de 8000 lei aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/08.08.2014 cu sancțiunea avertismentului.
Reduce sancțiunea complementară a suspendării activității petentei aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/08.08.2014 de la 3 luni la 1 lună.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Iași, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04.02.2015
Președinte, Grefier,
I.C.M.P.
Red./Tehnored. I.C
4 ex. /04.03.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2581/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1441/2015.... → |
|---|
