Plângere contravenţională. Sentința nr. 1441/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1441/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 32895/245/2014
Dosar nr._
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 04 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. C.
GREFIER M. P.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1441/2015
Pe rol se află judecarea cauzei Civil privind pe petent S. R. SA BUCUREȘTI - PRIN SUCUIRSALA IAȘI și pe intimat DIRECȚIA G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE IASI, având ca obiect plângere contraventionala .
Cauza a fost reținută spre soluționare în ședința publică din data de 28.01.2015, încheierea de ședință de la aceea dată făcând parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberări, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când instanța, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 15.09.2014 sub număr de dosar_, petenta S.C. S. R. SA București a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ./20 nr._/28.08.2014 în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, solicitând anularea acestuia, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În fapt, petenta a arătat că cele menționate în procesul-verbal de constatare și sancționarea a contravenției nu întrunesc elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa, fiind vorba despre o eroare materială a salariatului, adusă la cunoștința autorităților vamale, nefiind săvârșită cu intenția de a eluda dispozițiile legale
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1357 din Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/2009 și ale Codului Fiscal.
A fost anexată plângerii copie de pe procesul-verbal contestat.
Legal citata, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, arătând că procesul-verbal este temeinic și legal întocmit, acest act de constatare făcând deplină dovadă a situației de fapt și de drept existente în cauză, până la probă contrară. S-a mai arătat că procesul-verbal respectă întocmai condițiile de fond și de formă impuse de Ordonanța Guvernului nr.2/2001, nu este afectat de nici o nulitate, iar sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite.
În cauză instanța a administrat proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Din actele dosarului instanța reține următoarea situație de fapt:
Conform mențiunilor din procesul verbal de contravenție ./20 nr._/28.08.2014 s-a constatat ca declaratia vamala de import nr. 14 ROIS_ a fost încheiată în mod greșit rubricile 22 și 42, fiind sanctionat cu amenda in cuantum de 1500 lei.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat prin raportare la situația de fapt descrisă în procesul verbal și la încadrarea juridică dată acesteia de către agentul constatator, instanța reține faptul că procesul-verbal poate fi calificat drept un act administrativ iar, condițiile de valabilitate a acestor acte sunt: respectarea competenței, a formei și procedurii de emitere a actului, a conformității conținutului actului cu actele juridice cu forță superioară, precum și cu scopul legii.
Așadar, în speță, instanța constată că prezentul act a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute indicate de dispozițiile art.16 și art.17 din O.G. nr. 2/2001, retinand, de asemenea, si împrejurarea că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în continuare Convenția, (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Pentru a determina dacă aceste garanții sunt sau nu aplicabile in procedura contravențională este imperios necesar ca, anterior oricărei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sancțiunii, instanța să determine dacă procesul verbal atacat constituie „acuzație in materie penală” in sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweer (27 februarie 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10,12,1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în continuare Curtea, a arătat ce trebuie înțeles in sensul Convenției prin „acuzație”. In opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte penale”.
Fără îndoială așadar că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” in sensul Convenției astfel că urmează a se determina dacă aceasta se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat in lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciază, in mod constant ca pentru a determina daca o contravenție poate fi calificată drept “acuzație in materie penală” in sensul Convenției sunt necesare a fi avute in vedere trei criterii: 1)daca textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura si gradul de severitate al sancțiunii aplicate ; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul si obiectul art. 6 din Convenție.
În aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativa in ce privește primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998).
Celelalte doua criterii urmează a fi cercetate alternativ, iar nu cumulativ.
In examinarea acestor criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 sa devina aplicabil este suficient ca fapta sa fie prin natura sa « penala » din punct de vedere al Convenției, sau sa expună persoana vizata unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei « penale ». Astfel, norma juridică ce sancționează astfel de fapte, precum cea reținută în sarcina petentei, are caracter general (se adresează tuturor cetățenilor) și amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv, nu să asigure o reparație pecuniara a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristica distinctiva a sancțiunii penale.
Curtea amintește în cauza A. c. României că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 și 3 din art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție, obligația prezentării probei revenind acuzării și îndoiala folosind în avantajul acuzatului.
Combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă, între altele, statele contractante să ia măsuri pozitive. Ele constau în special în informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, în acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, în garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat și în a-i permite să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Analizând actele dosarului din acest punct de vedere, instanța constată că petentei i s-a adus la cunoștință, prin comunicarea procesului-verbal, acuzația în mod detaliat, asigurându-i-se dreptul de a face obiecțiuni și de a-și construi apărarea. De asemenea, petentei i s-a asigurat exercitarea dreptului la apărare prin posibilitatea de a administra probe și de a analiza probele administrate de către intimată în fața instanței de judecată.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției, în măsura în care nu conține constatări personale, prin propriile simțuri ale agentului constatator.
Pe cale jurisprudențială (cauza SALABIAKU vs Franța) Curtea Europeană a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, admițând posibilitatea existenței unor prezumții de drept sau de fapt în cadrul sistemelor de drept național. Prezumția de veridicitate a procesului-verbal în măsura în care cele consemnate au fost constatate de către agentul constatator în mod direct și nemijlocit prin propriile simțuri trebuie să respecte însă un raport de proporționalitate între scopul urmărit de lege (consolidarea exercitării autorității de stat prin prisma agenților constatatori) și mijloacele utilizate, acest raport fiind respectat în prezenta cauză.
Probele administrate se coroborează în sensul celor menționate în procesul-verbal, respectiv înscrisurile depuse la filele 29-39, petenta nesolicitând administrarea altor probe, fiindu-i asigurate toate garanțiile unui proces echitabil prin posibilitatea administrării de probe, a analizării probelor încuviințate, etc. Apărările petentei în sensul netemeiniciei procesului-verbal nu pot fi reținute față de materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, aceasta recunoscând că a completat în mod greșit declarația vamală 14 ROIS_.
Potrivit disp.art.652 din HG nr.707/2006, actualizată, de aprobare a Regulamentului de aplicare a Codului vamal al Romaniei:” Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1500 lei la 3000 lei următoarele fapte:h) neîndeplinirea de către comisionarul în vamă a obligațiilor prevăzute la art.578...”, iar art. 578 din același act normativ prevede :” În exercitarea activității, comisionarul în vamă are următoarele obligații:...d)să asigure completarea corectă a documentelor vamale cu datele cerute de formularistica în vigoare și să efectueze cu exactitate calculul sumelor cuvenite bugetului de stat:...”
Instanța constată că apărările petentei nu pot fi reținute atât timp cât este reglementată ca și faptă contravențională simpla, fără a se face deosebire despre forma de vinovăție a petentei, impunându-se astfel obligația comisionarului în vamă de a asigura completarea corectă a documentelor vamale cu datele cerute de formularistica în vigoare și de a efectua cu exactitate calculul sumelor cuvenite bugetului de stat. Cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei sunt reglementate în mod limitativ de art. 11 din O.G. nr. 2/2001, or apărările petentei nu se încadrează în niciuna dintre aceste cauze.
Față de aceste probe, instanța reține că fapta reținută în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, fapta fiind săvârșită cu vinovăție de către petentă.
Sancțiunea aplicată contravenientei, respectiv amendă în cuantum de 1500 lei se încadrează în limitele prevăzute de HG nr.707/2006. Această sancțiune este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către contravenientă, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei, faptele acesteia aducând atingere relațiilor sociale privitoare la normele vamale. Este adevărat faptul ca nu s-au produs urmări grave, iar petenta a sesizat din oficiu eroarea si a remediat-o în scurt timp. Însă, față de circumstanțele personale ale petentei, instanța constată că sancțiunea avertismentului nu poate fi dispusă decât pentru prima abatere de la îndeplinirea obligațiilor legale ce-i incumbă în calitatea sa de comisionar vamal, iar față de petenta au mai fost întocmite procese-verbale de constatare și sancționare a contravenției pentru săvârșire aceleiași fapte contravenționale, fiind înregistrate în acest sens dosarele_/245/2011,_/245/2013 și dosarele nr._/245/2014,_/245/2014 cele două din urmă fiind în curs de soluționare.
Întrucât fapta descrisă întrunește conținutul constitutiv al contravenției menționate în procesul-verbal contestat, iar sancțiunea aplicată este legală și temeinică, respectând principiul proporționalității între fapta comisă și sancțiunea aplicată, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională potrivit dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de către petenta S.C. S. R. SA București, având J_ și CUI RO_, cu sediul procedural ales în G., .. 19, jud. Iași, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ./20 nr._/28.08.2014 în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în Iași, .. 26, jud. Iași, ca neîntemeiată.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Iași, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04.02.2015.
Președinte, Grefier,
I.C.M.P.
Red./Tehnored. I.C
4 ex. /04.03.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1440/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 2244/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
