Plângere contravenţională. Sentința nr. 16/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 16/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 10159/2015
Cod operator 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 16 septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petentul C. P. și intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IAȘI, având ca obiect plângere contravențională .; nr._.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 09.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, data de 16.09.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei acțiuni civile, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 14.05.2015, petentul C. P., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași, a solicitat instanței anularea procesului verbal ., numărul_, exonerarea sa de la plata amenzii și anularea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, pe o perioadă de 30 zile, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, motivată de lipsa gradului de pericol social a faptei.
În motivare, petentul a arătat că la data de 6.05.2015, ora 17:55, se deplasa pe . de serviciu, marca Dacia L., având numărul de înmatriculare_ . Subliniază petentul că transporta în regim taxi o clientă din stația Universitate, către cartierul Tătărași. Odată ajuns la intersecția cu . oprit la culoarea roșu a semaforului. Mai mult, petentul era a doua mașină din coloană, având în dreapta sa și alți participanți la trafic. După 35 de secunde a întors capul către clientă întrebând-o ruta pe care dorește să ajungă la destinație ( B. sau Eternitate). După aceasta, a întors privirea și a observat că mașinile din fața și respectiv dreapta sa s-au pus în mișcare.
După traversarea semaforului un echipaj de poliție i-a solicitat să oprească pe partea dreaptă, învederându-i că ar fi trecut pe roșu.
Petentul este însă convins că la momentul la care a traversat, culoarea era verde, că nu a încălcat nici o regulă de circulație și că nu se impune sub nici o formă sancționarea sa. Petentul susține că procesul verbal este lipsit de temeinicie și, astfel cum este notat și în procesul verbal, dacă ar fi trecut pe roșu, fapta nu ar fi fost săvârșită cu intenție, luându-se după participanții la trafic aflați în fața sa.
De asemenea, se învederează că este șofer de 25 de ani și nu ar face nimic pentru a periclita viața clienților săi, precum și a sa sau a membrilor familiei sale. Petentul a refuzat semnarea procesului verbal, deoarece discuția cu agentul constatator era contradictorie și chiar ironică.
Se invocă prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată de art. 6 CEDO și jurisprudența în materie.
În ipoteza în care instanța va reține realitatea faptei, petentul subliniază că acesteia îi lipsește gradul de pericol social. Sancțiunea aplicată este excesivă, astfel încât se impune o reapreciere a acestui grad de pericol, prin înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
Sub aspect probatoriu, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, anexând cererii copia autorizației taxi, vizele anuale, certificatul profesional, cartea de identitate, copia procesului verbal.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru.
La data de 16 iunie 2015, intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale . s-a arătat că petentul a fost sancționat pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenționale: la data de 6 mai 2015, a condus autoturismul marca Dacia L., având numărul de înmatriculare_, pe . Iași, iar la semaforul electric aflat în funcțiune ( amplasat în dreptul Mănăstirii Golia), acesta nu a respectat culoarea roșie a semaforului. Fapta a fost încadrată în prevederile art. 100 alin. 3 litera d) din OUG 195/2002.
În drept, întâmpinare a fost întemeiată pe dispozițiile at. 148,205,315 NCPC, OG 2/2001, OUG 195/2002, HG 1391/2006.
Sub aspect probatoriu, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Intimatul a formulat și cerere de judecare a cauzei în lipsă.
La data de 30 iunie 2015, intimatul a anexat de asemenea și raportul agentului constatator, cu duplicat pentru comunicare.
Atât întâmpinarea cât și copia raportului au fost comunicate petentului, pentru garantarea dreptului la apărare și formularea, în cunoștință de cauză a răspunsului la întâmpinare.
Petentul nu a formulat, în cadrul procedurii scrise răspuns la întâmpinare.
În cadrul ședinței de judecată din data de 9 septembrie 2015 ( prim termen de judecată), instanța a luat act de prezența personală a petentului și i-a expus acestuia garanțiile de care beneficiază și posibilitatea de a da o declarație în această calitate. Petentul a subliniat că nu dorește să completeze cererea, cu alte aspecte. La același termen de judecată, instanța a procedat la încuviințarea probei cu înscrisuri, a luat act de concluziile pe fondul cauzei și a reținut-o spre competentă soluționare.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, reprezentat exclusiv de înscrisuri, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal ., numărul_, întocmit la data de 6 mai 2015, ora 17:55, în Mun. Iași, în prezența petentului, acesta a fost sancționat, prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 390 lei și a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, pe o perioadă de 30 zile, pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenționale: la data de 6 mai 2015, a condus autoturismul marca Dacia L., având numărul de înmatriculare_, pe . Iași, iar la semaforul electric aflat în funcțiune ( amplasat în dreptul Mănăstirii Golia), acesta nu a respectat culoarea roșie a semaforului. Fapta a fost încadrată în prevederile art. 100 alin. 3 litera d) din OUG 195/2002. Procesul verbal figurează ca fiind semnat personal de petent, cu următoarele obiecțiuni: „ S-a luat după mașina din fața sa”.
Plângerea a fost promovată în interiorul termenului legal de 15 zile de la data comunicării, ce coincide cu data semnării și înmânării procesului verbal.
Plângerea contravențională atrage incidența art.6 CEDO, în latura sa penală, constituind o “acuzație in materie penală”, cu respectarea tuturor garanțiilor oferite de CEDO în materie penală. Așa cum a arătat Curtea “distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penală” (Hotărârea pronunțată în cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56).
În scopul determinării faptului dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, par. 29);
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56).
În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32).
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003).
România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (paragr. 66-69 din Hotărârea A. împotriva României).
Instanța constată că, în cauza de față, norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată (în cuantum total de 390 lei), la care se adaugă sancțiunea complementară a reținerii permisului în vederea suspendării dreptului de a conduce, nu au scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Pe cale de consecință, acuzația adusă petentului constituie o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, precum și de toate garanțiile oferite de latura penală a art. 6 CEDO, care au fost instituite cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților. Sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
Instanța notează că în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Legalitatea procesului verbal
Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Din studierea procesului verbal depus la dosarul cauzei se poate observa că acesta este de natură a răspunde cerințelor legale imperative astfel descrise. Petentul nu a formulat nici un fel de critici privind aspectele de formă ale procesului verbal, motivele sale vizând exclusiv temeinicia actului. De asemenea, instanța nu a identificat cauze de nulitate apte a fi invocate din oficiu și puse în discuția părților.
Temeinicia procesului verbal:
Instanța va realiza punerea în balanță a prezumției de nevinovăție, garantate oricărei persoane cu prezumția de legalitate a procesului verbal și va proceda la analizarea fiecăreia dintre cele două fapte reținute.
Jurisprudența CEDO nu interzice recunoașterea de către legislațiile naționale a prezumțiilor legale, acestea putând avea valoare probatorie în cadrul procedurii interne, fără însă a avea o valoare absolută. Mai mult, această prezumție nu poate interfera cu prezumția de nevinovăție care trebuie respectată în cadrul procedurii contravenționale.
Astfel, instanța trebuie să asigure justul echilibru între aplicarea principiului legalității procesului verbal și cel al nevinovăției până la proba contrarie a petentului. Justul echilibru nu poate fi atins decât în măsura în care prezumția de legalitate este dublată de un probatoriu care să o susțină, sarcina probei revenind intimatului.
Pentru a forma opinia instanței, dincolo de orice îndoială rezonabilă, constatările din procesul verbal trebuie să se bazeze pe o . probe apte de a demonstra situația de fapt reținută.
Observând temeiul de drept reținut în procesul verbal de agentul constatator, instanța notează că, în conformitate cu prevederile art. 100 alin. 3 litera d) OUG 195/2002, „constituie contravenție și se sancționeazã cu amenda prevãzutã în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendãrii exercitãrii dreptului de a conduce pentru o perioadã de 30 de zile sãvârșirea de cãtre conducãtorul de autovehicul sau tramvai a urmãtoarelor fapte: d) nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului”. Legiuitorul nu instituie o modalitate unică de constatare a faptei, care să presupună respectarea riguroasă a unor condiții tehnice, astfel încât constatarea unei fapte de o asemenea natură poate fi realizată în orice mod care respectă exigențele dreptului la apărare al persoanei sancționate.
Se poate observa că fapta a fost percepută prin propriile simțuri de agentul constatator, aspect relevat de conținutul efectiv al procesului verbal, raportul agentului constatator, dar și susținerile personale ale petentului, care a învederat faptul că a fost oprit imediat după trecerea de pietoni de echipajul de poliție. O constatare ex propriis sensibus, care nu a fost negată de petent, este de natură a respecta cerințele de legalitate a modului de percepere și redare a faptei, în cuprinsul procesului verbal.
Este de remarcat că petentul a contestat existența faptei, iar în subsidiar gradul de pericol social al acesteia, susținând că acesta lipsește, iar ulterior că acesta este supraapreciat.
Cu privire la existența faptei, petentul a declarat că este sigur că la momentul la care a trecut de semafor culoarea acestuia indica verde, deși s-a întors spre clientă pe durata secundelor de roșu, iar ulterior, în momentul în care a revenit la direcția de mers, a observat că autoturismele din fața și dreapta sa erau deja puse în mișcare. Petentul a declarat expres faptul că s-a luat după autoturismele din față, fără a verifica în schimb culoarea indicată de semafor, aspect ce apare subliniat chiar în cuprinsul plângerii, dar și în obiecțiunile formulate la momentul întocmirii procesului verbal și aducerii la cunoștința acestuia a faptei imputate.
Or, simpla raportare a petentului la autoturismele din fața și dreapta sa, fără a verifica în mod corespunzător culoarea indicată de semaforul electric nu poate constitui o cauză exoneratoare de răspundere. Spre deosebire de materia penală, unde formele de vinovăție fac parte din conținutul constitutiv al faptei, în materia ilicitului contravențional forma de vinovăție nu poate influența existența faptei, ci trebuie doar luată în considerare în justa apreciere a sancțiunilor aplicabile.
Mai mult, având în vedere susținerile personale ale petentului, potrivit cărora este șofer de peste 25 ani, necesitatea cunoașterii regulilor de circulație, ce constituie o obligație pozitivă, în sarcina participanților la trafic, instanța apreciază că ele constituie elemente suficiente pentru aprecierea formei de vinovăție cu care petentul a acționat: acesta a avut posibilitatea și în același timp obligația de a cunoaște situația concretă ( verificarea culorii semaforului), beneficiind de toate circumstanțele favorabile în acest sens ( se afla în coloană, fiind a doua mașină, vizibilitatea nu îi era obturată, iar alegerea momentului de a purta o discuție cu pasagerul din spate îi aparține în totalitate, fără a putea fi apreciată drept necesitate manevra sa de întoarcere către client), însă le-a ignorat în mod voluntar.
Astfel, în raport de elementele definitorii ale formelor de vinovăție, instanța apreciază că petentul a acționat cu intenție indirectă, neavând elemente obiective pe care s-a bazat în mod eronat, ci ignorând datele concrete pe care le avea la îndemână.
Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanța, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București, în conformitate cu art. 1 din OG 2/2001. Rezultă așadar că și în absența unei „premeditări”, la care face trimitere petentul în cererea sa inițială, fapta întrunește condițiile calificării sale drept contravenție, aceasta putând fi săvârșită cu orice formă de vinovăție ( intenție, culpă, praeterintenție).
Referitor la cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei, ele sunt expres și limitativ prevăzute de lege, în art. 11 alin. 1 OG 2/2001: caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt, precum și infirmității, dacă are legătura cu fapta săvârșită. Simplul fapt că petentul ar fi fost „derutat” de acțiunile autoturismelor din fața sa nu justifică înlăturarea caracterului contravențional, deoarece acesta avea posibilitatea concretă și deopotrivă obligația, de a verifica ce indică semaforul electric, la care se raportase până în momentul respectiv. Experiența profesională invocată de petent constituie un argument a fortiori, pentru manifestarea unei diligențe sporite în cadrul activității de condus.
Instanța constată că petentul nu a reușit să probeze susținerile sale referitoare la inducerea în eroare, dar și trecerea pe verde, în contextul în care acesta a declarat personal că aștepta la culoarea roșu a semaforului, iar la un moment dat, determinat de acțiunea autoturismelor din fața sa a ales să depășească semaforul, fără a mai verifica în concret care era culoarea acestuia. Or, cauzele exoneratoare de răspundere trebuie dovedite de către persoana sancționată.
Reținând existența reală a faptei reținute, instanța va proceda la analiza modului de aplicare a sancțiunilor.
Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal ( art. 21 alin. 3 OG 2/2001).
Se observă așadar că sancțiunea amenzii a fost orientată către minimul legal, iar sancțiunea complementară a fost aplicată în limitele stabilite de lege. Cu privire la absența pericolului social sau caracterul redus al acestei componente, instanța notează că cele două ipoteze au efecte distincte în planul răspunderii contravenționale; astfel constatarea absenței gradului de pericol social conduce la constatarea inexistenței cazului de răspundere contravențională, neputând exista premisele aplicării sancțiunilor corelative. Pe de altă parte, caracterul diminuat al gradului de pericol trebuie să se reflecte în opțiunea pentru alegerea clasei de sancțiuni și cuantumului sancțiunilor din aceeași categorie ( prin orientarea către minimul legal).
Or, continuarea deplasării unui autoturism în trafic, pe culoarea roșu a semaforului, nu constituie o faptă aptă să reflecte un pericol social minim, care să justifice reindividualizarea sancțiunilor deja orientate către pragul minim prevăzut de lege. Dimpotrivă, acțiunea este de natură a da naștere unui pericol de producere accidente, absența unor prejudicii concrete neputând influența gradul de pericol social abstract.
Instanța apreciază că nu se impune înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului, aceasta din urmă neputând acoperi toaste scopurile unei sancțiuni ( represiv și de reeducare) și că nu se impune reevaluarea modului de aplicare al sancțiunii complementare, aceasta fiind pe deplin justificată de acțiunea voluntară a petentului de trecere pe culoarea roșu a semaforului.
Pentru totalitatea argumentelor anterior expuse, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul C. P., CNP_, domiciliat în Iași, ., nr.30, ., . cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași, cu sediul în ..6.
Cu drept de a formula apel, în termen de 30 zile de la comunicare, cererea privind calea de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Iași.
Pronunțată astăzi, 16 septembrie 2015 și pus la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, în temeiul art. 396 alin. 2 NCPC.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. Jud. II
4 ex, 17.09.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 16/2015. Judecătoria IAŞI | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 9871/2015.... → |
|---|
