Plângere contravenţională. Sentința nr. 16/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 16/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 10154/2015
Cod operator 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 16 septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind petenta C. L. și intimatul I. DE P. JUDETEAN I., având ca obiect plângere contravențională ., nr._.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 09.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, data de 16.09.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cereri de chemare în judecată, reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 20 martie 2015, pe rolul Judecătoriei Iași, petenta C. L., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean al Municipiului Iași, a solicitat instanței, anularea procesului verbal ., numărul_, întocmit la data de 5 martie 2015, precum și acordarea cheltuielilor de judecată efectuate.
În motivarea cererii, petenta a arătat că la data de 5.03.2015 a fost depistată în piața N., expunând spre vânzare produse, pentru care agentul a recunoscut că nu deține documente de proveniență, fiind amendată cu suma de 5000 lei. susține aceasta că produsele ar fi fost achiziționate în mod legal din Republica M., având pentru ele documente de proveniență, respectiv bonul fiscal primit la momentul cumpărării. Se mai arată că agentul constatator nu i-a solicitat nici un moment prezentarea documentelor de proveniență, ci doar cartea de identitate. Mai mult, prin jigniri și amenințări petenta ar fi achitat pe loc suma de 250 lei. De asemenea, deși în procesul verbal se consemnează confiscare a 6 cutii de conserve, în realitate, deși bunurile au fost reținute nu i s-a eliberat nici o dovadă în acest sens; în plus, sancționarea sa a fost întemeiată și pe comercializarea altor produse care nu au fost confiscate și pentru care nu s-a realizat nici o altă mențiune.
Cu privire la cuantumul amenzii aplicate, în subsidiar, petenta solicită înlocuirea acesteia cu sancțiunea principală a avertismentului, fiind în discuție o faptă ce privește un număr restrâns de pachete de biscuiți, dulciuri și 6 conserve de pește. Petenta invocă în apărarea sa principiul proporționalității și dispozițiile art. 21 din OG 2/2001.
Se arată în continuare, faptul că deși a avut de formulat obiecțiuni și chiar a enunțat parte din acestea, sub imperiul emoțiilor a semnat procesul verbal fără a observa că la rubrica „obiecțiuni” se consemnase: „ recunoaște fapta”.
În drept, a fost invocate prevederile OG 2/2001, fiind solicitată și judecarea cauzei în lipsa reprezentantului legal.
Sub aspect probatoriu au fost enunțate inițial: înscrisuri, martori, alte probe utile cauzei.
Plângerea a fost însoțită de o împuternicire avocațială informă, precum și de o copie a procesului verbal contestat.
La data de 17 aprilie 2015, petenta a depus dovada achitării taxei de timbru aferente cererii, în valoare de 20 lei, a subliniat faptul că nu mai este în posesia bonului fiscal aferent produselor, susținând că el a fost ridicat de agenții constatatori, care nu l-ar fi restituit și a indicat datele de identificare ale martorului propus, susținând că este vorba de un cumpărător, prezent la momentul efectuării controlului.
Au mai fost anexate precizărilor împuternicirea avocațială în forma prevăzută de lege și copia cărții de identitate a petentei.
Cererea a fost comunicată intimatului în vederea formulării întâmpinării.
Astfel, la data de 22 mai 2015, intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii. S-a arătat că petenta a fost sancționată pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenționale - la data de 5 martie 2015, a efectuat acte de comerț în Piața N. din Mun. Iași, respectiv a oferit spre vânzare dulciuri, biscuiți și conserve de pește, fără a avea pentru acestea documente de proveniență. În drept, au fost indicate prevederile art. 1, litera e) din legea 12/1990. s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, dar și cu un martor, menționat în procesul verbal . în drept, au fost indicate prevederile OG 2/2001 și legea 12/1990.
La data de 29 mai 2015, intimatul a anexat originalul procesului verbal, copia chitanței de achitare a sumei de 250 lei amendă de către petentă, copia adresei către Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Iași.
La data de 19 iunie 2015, petenta a depus răspuns la întâmpinare.
În cadrul ședinței din data de 9 septembrie 2015, prim termen de judecată, instanța a procedat la încuviințarea probei cu înscrisuri, martori, audiind separat martorii oculari propuși de intimat și petentă, a luat concluziile pe fond ale reprezentantului convențional al petentei și a reținut cererea spre competentă soluționare.
Pronunțarea a fost amânată pentru un termen legal de 7 zile.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, reprezentat de înscrisuri și depozițiile de martori oculari, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal ., numărul_, întocmit la data de 5 martie 2015, petenta a fost sancționată prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 5000 ( cinci mii) lei, precum și confiscarea a 6 cutii de conserve de pește, biscuiți și dulciuri, pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenționale: la data de 5 martie 2015, a efectuat acte de comerț în Piața N. din Mun. Iași, respectiv a oferit spre vânzare dulciuri, biscuiți și conserve de pește, cu etichete în limba rusă și moldovenească, fără a avea pentru acestea documente de proveniență. În drept, au fost indicate prevederile art. 1, litera e) din legea 12/1990. la rubrica obiecțiuni au fost realizate următoarele mențiuni: „recunosc și regret fapta, cele consemnate sunt adevărate; nu am de făcut obiecțiuni”. Petenta a semnat personal procesul, în cuprinsul acestuia fiind menționate datele de identificare ale unui martor ocular, citat și audiat nemijlocit de instanță, respectiv P. I..
Plângerea a fost promovată în interiorul termenului legal, de 15 zile de la data comunicării, care coincide în acest caz cu cea a semnării și înmânării efective a actului.
Plângerea contravențională atrage incidența art.6 CEDO, în latura sa penală, constituind o “acuzație in materie penală”, cu respectarea tuturor garanțiilor oferite de CEDO în materie penală. Așa cum a arătat Curtea “distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penală” (Hotărârea pronunțată în cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56).
În scopul determinării faptului dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, par. 29);
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56).
În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32).
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003).
România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (paragr. 66-69 din Hotărârea A. împotriva României).
Instanța constată că, în cauza de față, norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată ( în cuantum de 5000 lei), dublată de o sancțiune complementară de confiscare bunuri, nu au caracter reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Pe cale de consecință, acuzația adusă petentei constituie o acuzație penală în sensul Convenției, iar aceasta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, precum și de toate garanțiile oferite de latura penală a art. 6 CEDO, care au fost instituite cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților. Sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentei.
Instanța notează că în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, precum și proba cu 2 martori oculari, câte unul propus de fiecare parte procesuală.
Obiectul oricărei plângeri contravenționale constă în verificarea efectivă de către instanță, pe baza tuturor probelor încuviințate și administrate dacă fapta contravențională există și a fost săvârșită cu vinovăție de către contestator.
Analizând cu prioritate aspectele de legalitate și temeinicie ale procesului verbal contestat, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Din studierea procesului verbal depus în copie la dosarul cauzei se poate observa că acesta este de natură a răspunde cerințelor legale imperative astfel descrise. Se mai notează că nu au fost formulate critici privind legalitatea procesului verbal de către petentă și de asemenea, că nu există motive care să poată fi invocate și analizate din oficiu.
Instanța va realiza punerea în balanță a prezumției de nevinovăție, garantate oricărei persoane cu prezumția de legalitate a procesului verbal și va proceda la analizarea fiecăreia dintre cele trei fapte reținute.
Jurisprudența CEDO nu interzice recunoașterea de către legislațiile naționale a prezumțiilor legale, acestea putând avea valoare probatorie în cadrul procedurii interne, fără însă a avea o valoare absolută. Mai mult, această prezumție nu poate interfera cu prezumția de nevinovăție care trebuie respectată în cadrul procedurii contravenționale.
Astfel, instanța trebuie să asigure justul echilibru între aplicarea principiului legalității procesului verbal și cel al nevinovăției până la proba contrarie a petentului. Justul echilibru nu poate fi atins decât în măsura în care prezumția de legalitate este dublată de un probatoriu care să o susțină, sarcina probei revenind intimatei.
Pentru a forma opinia instanței, dincolo de orice îndoială rezonabilă, constatările din procesul verbal trebuie să se bazeze pe o . probe apte de a demonstra situația de fapt reținută.
Scopul reglementării legii 12/1990, utilizată ca temei de drept pentru sancționarea petentei este, astfel cum rezultă și din denumirea actului normativ, asigurarea protecției persoanelor împotriva unor activitati de productie, comert sau prestari de servicii ilicite și are ca finalitate asigurarea unei organizări unitare a modului de comercializare a produselor sau prestare a serviciilor, prin introducerea necesității prezentării unor acte care justifică autenticitatea, valabilitatea, proveniența produselor/ după caz a avizelor necesare pentru anumite categorii de produse.
În acord cu prevederile art. 1 litera e) din legea 12/1990,constituie contravenție efectuarea de activitati de productie, comert sau prestari de servicii, dupa caz, cu bunuri a caror provenienta nu este dovedita, in conditiile legii. Documentele de provenienta vor insoti marfurile, indiferent de locul in care acestea se afla, pe timpul transportului, al depozitarii sau al comercializarii. Prin documente de provenienta se intelege, dupa caz, factura fiscala, factura, avizul de insotire a marfii, documentele vamale, factura externa sau orice alte documente stabilite prin lege.
Astfel cum rezultă din depozițiile coroborate ale celor doi martori audiați, preucm și propriile recunoașteri ale petentei, aceasta a fost depistată, la data de 5 martie 2015, comercializând produse alimentare în Piața N., spațiu special amenajat, destinat achiziționării unor atare categorii de produse.
Petenta se apără prin susținerea existenței unor documente justificative, despre care susține în plângerea inițială că nu i-au fost deloc solicitate, pentru ca ulterior, în cuprinsul precizărilor depuse să revină asupra poziției procesuale anterioare și să arate că, în realitate aceste documente i-ar fi fost confiscate de agentul constatator și nerestituite.
Din depoziția martorului P., angajat al Ecopiața S.A ( șef de piață), a rezultat că aceste tipuri de control, realizate de agenții IPJ, la nivelul piețelor este unul obișnuit, după mai multe investigații prealabile, care nu are un grup țintă de persoane, ci vizează controlul prin sondaj al persoanelor care, aflate în interiorul pieței, oferă spre vânzare produse. Acest martor a indicat expres faptul că nu poate individualiza persoana petentei, că nu o cunoaște personal, însă poate certifica faptul că nici una dintre persoanele verificate nu a prezentat agentului constatator documente de proveniență, nici măcar bonuri fiscale.
Pe de altă parte, depoziția martorului B. arată că petenta deține un bon fiscal, pe care acesta l-ar fi verificat, „ în mare parte”, fără a putea preciza pentru ce sumă a fost eliberat, pentru ce dată a fost efectuată operațiunea de vânzare, constatând doar că, în linii generale produsele menționate pe bonul fiscal coincideau cu cele oferite spre vânzare.
Astfel, în primul rând instanța va reține că teza lansată de petentă potrivit căreia bonul fiscal i-ar fi fost confiscat de agentul constatator, a fost infirmată de ambii martori, martorul B., singurul care a menționat că ar fi văzut un atare document subliniind că agentul ar fi refuzat să verifice bonul aflat în posesia petentei.
De asemenea, instanța va reține că detaliile destul de vagi oferite de martorul B., cu privire la pretinsul bon fiscal doveditor al provenienței bunurilor nu pot suplini obligația de prezentare a documentelor de proveniență la data controlului. Mai mult mărturia numitului B. R. dă naștere unor contradicții care trădează o poziție subiectivă și nesigură a martorului, care a relatat sacadat, extrem de rar faptele, fără o coeziune logică a evenimentelor, ca și cum aspectele ar fi fost „repetate „ anterior, în scopul sublinierii unor elemente favorabile. Din maniera în care martorul s-a prezentat în fața instanței, din atitudinea sa, din gesturile sale ( acesta uitându-se permanent în jos sau în altă parte), din discursul efectiv ( forțat pe alocuri, lipsit de orice fel de cursivitate, cu pauze extrem de lungi între aspectele relatate, cu explicații puțin plauzibile referitoare la reținerea produselor de pe un bon fiscal, verificarea acestuia și compararea lui cu produsele oferite spre vânzare), instanța va reține că acesta a prezentat într-o manieră profund subiectivă derularea evenimentelor, făcând depoziția mult mai puțin credibilă decât depoziția martorului anterior și născând dubii serioase în privința prestării unei atenții deosebite asupra obiectului controlului și în special asupra legalității acestuia.
Pe cale de consecință, date fiind contradicțiile între poziția procesuală a petentei ( care a susținut fără a proba confiscarea documentelor justificative), precum și relatările martorilor, reținând că petenta nu a depus la dosar alte înscrisuri apte să susțină teza potrivit căreia beneficiază de documente de proveniență, instanța va reține realitatea faptei menționate în cadrul procesului verbal.
Cu privire la susținerile petentei, potrivit cărora, sub imperiul emoțiilor extrem de puternice a semnat procesul verbal fără a verifica conținutul său, instanța nu le va avea în vedere, fiind responsabilitatea fiecărei persoane sancționate de a citi actul constatator înainte de a îl semna. Mai mult, depozițiile martorilor nu au dovedit pretinsul control abuziv, apt a da naștere unei stări de surescitare suficiente pentru a justifica, într-un anumit sens, lipsa unei atenții deosebite asupra conținutului actului. Desigur, deși nu constituie un indiciu al vinovăției, atitudinea petentei, de a achita pe loc jumătate din cuantumul amenzii imputate, tinde să se coroboreze cu mențiunile de recunoaștere a faptei și neformularea obiecțiunilor la momentul întocmirii actului contestat.
Referitor la sancțiunile aplicate, instanța va avea în vedere legalitatea amenzii, dar și a sancțiunii confiscării ( sancțiune descrisă expres de legiuitor și aplicabilă în virtutea art. 3 din același act normativ sancționator), sancțiune menționată expres și în cuprinsul procesului verbal, în care au fost individualizate și bunurile identificate asupra petentei. Mai mult, conform adresei înaintate în cursul aceleiași zile ( a se vedea fila 24 dosar), către Direcția Sanitar Veterinară, rezultă fără echivoc faptul că produsele confiscate au fost înaintate pentru distrugere. Petenta nu a reușit să probeze faptul că deținea și alte produse, ce i-ar fi fost confiscate efectiv și nu au fost menționate în cuprinsul procesului verbal.
Cu privire la susținerile expuse de reprezentantul convențional al petentei, în cadrul cuvântului pe fond, referitoare la o pretinsă practică abuzivă a agenților constatatori, asupra persoanelor ce comercializează produse în Piața N., percepțiile personale ale avocatului părții nu pot fi reținute ca mijloace de probă. Desigur, aceste aspecte ar fi putut fi valorificate, în măsura în care ar fi rezultat neîndoielnic din mijloacele de probă administrate. Cu toate acestea, simplul fapt că petenta s-a întors plângând și a susținut că a achitat suma de 250 lei nu constituie o probă suficientă a unui comportament discreționar al organelor de poliție.
Cu toate acestea, instanța va avea în vedere, la stabilirea proporționalității valorii amenzii aplicate, gradul de pericol social al faptei . Din descrierea acesteia și probatoriul administrat a rezultat că produsele comercializate erau într-adevăr într-un număr destul de restrâns, instanța apreciind că, în absența dovezii certe a unui comportament contravențional reiterat de petentă, aplicarea sancțiunii amenzii în cuantumul minim legal ( de 500 lei) ar contribui în mod efectiv la represiunea dar și la reeducarea persoanei sancționate. Instanța dorește să sublinieze, în același context, faptul că avertismentul nu ar putea îndeplini scopurile descrise ale oricărei sancțiuni, necontribuind la o reeducare reală a persoanei sancționate.
Pentru totalitatea argumentelor anterior expuse, instanța urmează a admite doar în parte plângerea, dispunând înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 5000 lei cu minimul legal al acesteia - 500 lei, menținând ca legale toate celelalte dispoziții ale procesului verbal atacat. Se va lua act deopotrivă că, în cuvântul pe fond s-a arătat că nu se mai solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta C. L., CNP_, domiciliată în Iași, ., având domiciliul procesual ales la cabinet avocat C. M., Iași, ..40, prin avocat titular, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași, cu sediul în ..6.
Dispune reducerea cuantumului amenzii aplicate, în valoare de 5000 lei ( prin procesul verbal PF, numărul_, întocmit la data de 5.03.2015), la valoarea minimului legal al amenzii, respectiv la suma de 500 lei, menținând toate celelalte măsuri.
Ia act că în cuvântul pe fond, s-a arătat că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel, în termen de 30 zile de la comunicare, cererea privind calea de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Iași.
Pronunțată astăzi, 16 septembrie 2015 și pus la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, în temeiul art. 396 alin. 2 NCPC.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. I. P. D.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9841/2015. Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 16/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
