Plângere contravenţională. Sentința nr. 2364/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2364/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 2364/2015
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2364
Ședința publică din data de 18 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petentul D. A. și pe intimatul I.P.J. IAȘI SR-BDNE, având ca obiect plângere contraventionala. Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 11.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi 18.02.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei acțiuni civile, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 4.11.2014, petentul D. A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Iași a solicitat instanței anularea procesului verbal ., numărul_, întocmit la data de 16.10.2014.
În motivarea cererii, s-a arătat că procesul verbal este netemeinic și nelegal: petentul nu a folosit telefonul mobil în timpul mersului, ci doar s-a scărpinat în regiunea urechii,având o eczemă. Cu privire la neutilizarea fazei scurte, acesta abia ieșise dintr-un service auto, neavând timpul necesar pentru aprinderea fazei scurte; mai mult aflându-se în localitate a apreciază că se poate deplasa chiar până la ieșirea din localitate fără faza scurtă. Cu privire la farul stânga față, acesta nu era avariat, ci doar ciobit de la o piatră sărită de pe carosabil, iar agentul nu i-a pus în vedere să prezinte autorizația de reparație.
Mai susține petentul că agenții constatatori au avut un comportament foarte urât și l-au amenințat, sancționându-l pentru niște fapte pe care nu le-a săvârșit.
Petentul apreciază că nu s-a realizat încadrarea în drept a faptelor reținute, faptele nu au fost descrise în drept, în mod corespunzător. Agentul constatator nu a menționat obiecțiunile formulate,în mod corect ,iar procesul verbal nu este semnat de nici un martor, deși petentul a refuzat semnarea actului. Petentul susține că sancțiunile aplicate trebuie să fie proporționale cu gradul de pericol social al faptelor, amenda aplicată fiind, în viziunea sa mult prea mare raportat la circumstanțele în care s-a săvârșit fapta. În drept,au fost invocate prevederile OG 2/2001 și OUG 195/2002. sub aspec6t probatoriu, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, fiind solicitată și judecata cauzei în lipsă.
Au fost anexate cererii următoarele înscrisuri: împuternicire avocațială, dovada de achitare taxa de timbru 20 lei, copie carte identitate, copie proces verbal, copie dovadă de comunicare, cadre foto eczema despre care face vorbire petentul, cadre foto far auto, chitanță achitare onorariu.
La data de 28.11.2014, intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate. S-a arătat că petentul a fost sancționat pentru reținerea în sarcina sa a următoarelor pretinse fapte contravenționale: la data de 16.10.2014, a condus autoturismul marca Mercedes, cu numărul de înmatriculare_, pe DE 583, km 62, fără a utiliza un dispozitiv de tip „mâini libere”pentru convorbirile telefonice. Totodată acesta nu a folosit luminile de întâlnire pe DE și nu a solicitat documentul de constatare avarii produse în alte împrejurări decât în urma unui accident de circulație. Faptele au fost încadrate în drept în prevederile art. 108 alin.1 litera a),pct.2, art. 108 alin. 1 litera a) pct. 7 și art. 99 alin. 1 pct.4) din OZG 195/2002.
Subliniază intimatul că procesul verbal este legal și temeinic, iar sub aspect probatoriu solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Petentul nu a depus răspuns la întâmpinare.
La primul termen de judecată fixat în prezenta cauză, 11 februarie 2015, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, a luat act de faptul că petentul nu s-a prezentat în instanță pentru audierea sa în conformitate cu garanțiile CEDO și a reținut cauza spre competentă soluționare, amânând pronunțarea pentru un termen de 7 zile.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._, întocmit la data de 16.10.2014, petentul a fost sancționat pentru reținerea în sarcina sa a următoarelor pretinse fapte contravenționale: la data de 16.10.2014, a condus autoturismul marca Mercedes, cu numărul de înmatriculare_, pe DE 583, km 62, fără a utiliza un dispozitiv de tip „mâini libere”pentru convorbirile telefonice. Totodată acesta nu a folosit luminile de întâlnire pe DE și nu a solicitat documentul de constatare avarii produse în alte împrejurări decât în urma unui accident de circulație. Faptele au fost încadrate în drept în prevederile art. 108 alin.1 litera a),pct.2, art. 108 alin. 1 litera a) pct. 7 și art. 99 alin. 1 pct.4) din OZG 195/2002. sancțiunile au fost individualizate separat, pentru fiecare faptă în parte- 108 alin. 1 litera a ) pct. 2- 360 lei și avertisment pentru celelalte două fapte reținute.
La rubrica obiecțiuni au fost consemnate următoarele: „ nu sunt de acord cu telefonul mobil”.
Petentul a refuzat semnarea procesului verbal, acesta fiindu-i comunicat prin scrisoare recomandată la data de 28.10.2014, plângerea fiind formulată la data de 4.11.2014, în interiorul termenului de 15 zile de la comunicare.
Plângerea contravențională atrage incidența art.6 CEDO, în latura sa penală, constituind o “acuzație in materie penală”, cu respectarea tuturor garanțiilor oferite de CEDO în materie penală. Așa cum a arătat Curtea “distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penală” (Hotărârea pronunțată în cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56).
În scopul determinării faptului dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, par. 29);
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56).
În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32);
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003).
România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (paragr. 66-69 din Hotărârea A. împotriva României).
Instanța constată că, în cauza de față, norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată (în cuantum de 360 lei), nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Pe cale de consecință, acuzația adusă petentului, constituie o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, precum și de toate garanțiile oferite de latura penală a art. 6 CEDO, care au fost instituite cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților. Sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
Instanța notează că în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri
Obiectul oricărei plângeri în materie contravenționale este reprezentat de verificarea efectivă de către instanță, pe baza tuturor probelor încuviințate și administrate dacă fapta contravențională există și a fost săvârșită cu vinovăție de către contestator.
Analizând cu prioritate aspectele de legalitate și temeinicie ale procesului verbal contestat, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Din studierea procesului verbal depus în copie la dosarul cauzei se poate observa că acesta este de natură a răspunde cerințelor legale imperative astfel descrise.
Analizând criticile de legalitate formulate de petent, instanța reține caracterul nefondat al acestora: din studierea procesului verbal se poate observa că agentul constatator a procedat la o încadrare în drept a faptelor; pe de altă parte simpla absență a semnăturii martorului, la fel ca pretinsa neconsemnare a obiecțiunilor în mod corect nu pot reprezenta decât situații de nulitate relativă condiționată,, petentul fiind ținut să probeze atât existența unei vătămări, cât și faptul că aceasta nu poate fi înlăturată într-o altă manieră decât prin anularea procesului verbal însăși. Or, nici una dintre aceste condiții cumulative nu a fost îndeplinită.
Instanța va realiza punerea în balanță a prezumției de nevinovăție, garantate oricărei persoane cu prezumția de legalitate a procesului verbal și va proceda la analizarea faptei reținute.
Jurisprudența CEDO nu interzice recunoașterea de către legislațiile naționale a prezumțiilor legale, acestea putând avea valoare probatorie în cadrul procedurii interne, fără însă a avea o valoare absolută. Mai mult, această prezumție nu poate interfera cu prezumția de nevinovăție care trebuie respectată în cadrul procedurii contravenționale.
Astfel, instanța trebuie să asigure justul echilibru între aplicarea principiului legalității procesului verbal și cel al nevinovăției până la proba contrarie a petentului. Justul echilibru nu poate fi atins decât în măsura în care prezumția de legalitate este dublată de un probatoriu care să o susțină, sarcina probei revenind intimatei.
Pentru a forma opinia instanței, dincolo de orice îndoială rezonabilă, constatările din procesul verbal trebuie să se bazeze pe o . probe apte de a demonstra situația de fapt reținută.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de către persoane fizice: neîndeplinirea obligației proprietarului sau a utilizatorului de autovehicul și tractor agricol sau forestier de a solicita documentul de constatare a avariilor produse acestuia în alte împrejurări decât în urma unui accident de circulație ( art. 99 alin. 1 pct.4 OUG 195/2002).
Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: a) 2 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: 2. folosirea telefoanelor mobile în timpul conducerii, cu excepția celor prevăzute cu dispozitive de tip "mâini libere"; 7. nerespectarea obligației de a folosi luminile de întâlnire și pe timpul zilei, pe autostrăzi, drumuri expres și pe drumuri naționale europene ( art. 108 alin. 1 litera a), punctele 2 și 7 din OUG 195/2002).
Cercetând procesul verbal, se poate observa că unica faptă contestată de petent la momentul întocmirii procesului verbal este utilizarea telefonului mobil în timpul mersului. Deși susține că a formulat mai multe obiecțiuni, petentul nu a reușit să probeze în nici un mod aceste aspecte, la rubrica obiecțiuni fiind notate susținerile acestuia de la momentul întocmirii. De asemenea, petentul nu a învederat care anume au fost obiecțiunile pe care le-a formulat și care nu au fost notate la momentul la care agentul constatator a procedat la consemnarea faptelor. Instanța va corobora aceste mențiuni din cuprinsul procesului verbal cu propriile susțineri ale petentului, realizate în cadrul cererii, prin care acesta recunoaște faptul că nu a utilizat faza curtă și deopotrivă că farul stânga față era ciobit, invocând o . cauze justificative.
Astfel, sub aspectul faptei de a fi utilizat telefonul mobil, în timpul mersului fără montarea dispozitivului special mâini libere, instanța reține că sarcina probei incumbă cu prioritate intimatului și nu petentului . intimatul nu a adus nici o probă în susținerea realității unei atare faptei, ea fiind contestată de persoana sancționată prin chiar obiecțiunile notate în cuprinsul procesului verbal. Deși constituie o faptă a cărei constatare poate fi realizată ex propriis sensibus de către agentul constatator, se poate observa că intimatul nu a depus nici un fel de înscrisuri suplimentare ( raport agent) apte să permită o analiză detaliată a modului efectiv de constatare. Simpla consemnare a faptei în cuprinsul procesului verbal, în absența unor detalii care să permită stabilirea cu certitudine a perceperii faptei de către agent prin propriile simțuri ( e.g. marca telefonului, durata conversației, numărul apelat, numărul propriu de telefon) nu constituie indicii suficiente pentru reținerea în afara oricărui dubiu a săvârșirii faptei.
Astfel, instanța va reține că intimatul nu a reușit să probeze realitatea faptei de a fi vorbit la telefonul mobil în timpul activității de condus, urmând a anula în mod corelativ procesul verbal întocmit, în privința faptei încadrate în drept în prevederile art. 108 alineatul 1 litera a) pct.2 din OUG 195/2002, și urmând totodată ca sancțiunea aferentă acesteia ( 2 puncte amendă) să rămână lipsită de suport legal.
Situația este diferită în cazul celorlalte două fapte reținute: nerespectarea obligației de a folosi luminile de întâlnire și pe timpul zilei, pe autostrăzi, drumuri expres și pe drumuri naționale europene și neîndeplinirea obligației proprietarului sau a utilizatorului de autovehicul și tractor agricol sau forestier de a solicita documentul de constatare a avariilor produse acestuia în alte împrejurări decât în urma unui accident de circulație. Astfel, petentul însuși renunță la prezumția de nevinovăție în mod expres, prin susținerile din cererea introductivă, arătând că se afla încă în localitate și că, din punctul său de vedere putea utiliza faza scurtă ulterior ieșirii din localitate. Cu toate acestea, petentul nu a contestat calitatea de drum european pe care acesta circula, neoferind nici un motiv plauzibil pentru neutilizarea luminilor de întâlnire, pe timpul zilei de drumul european.
Drumurile de interes național aparțin proprietății publice a statului și cuprind drumurile naționale, care asigură legăturile cu capitala țării, cu reședințele de județ, cu obiectivele de interes național, între ele, precum și cu țările vecin, și pot fi clasificate ca: c) drumuri naționale europene (E) ( art. 6 din OUG 43/1997). Din nici un text de lege nu rezultă faptul că acestea nu ar tranzita localitățile sau că încep și se sfârșesc de la . în localitate.
Cu privire la farul spart, cu privire la care petentul depune un set de cadre foto, instanța reține că acesta nu a probat producerea unui incident la un timp scurt înainte de oprire, acestuia revenindu-i sarcina de a demonstra lipsa caracterului contravențional al faptei.
Petentul nu a negat faptul că farul stânga față nu era intact, ci a susținut că simpla lovire a acestuia nu echivalează cu o avarie. Cu toate acestea, textul de lege are o interpretare extrem de permisivă, legată de noțiunea de avarie, aceasta însemnând orice deteriorare vizibilă a unui corp al autoturismului, ce nu rezultă din producerea unui accident.
Astfel, instanța va reține că în contextul aspectelor invocate de petent, acestuia i-ar fi revenit sarcina dovedirii cauzelor exoneratoare de răspundere, motiv pentru care, în absența unor atare dovezi, instanța va reține realitatea aspectelor consemnate în procesul verbal, fapt susținut de recunoașterea petentului și cadrele foto depuse chiar de acesta.
Cu privire la operațiunea de individualizare a sancțiunilor pentru aceste din urmă fapte, instanța reține că agentul constatator a aplicat sancțiunea avertismentului, ca sancțiune principală, în acord deplin cu gradul de pericol social redus al celor două fapte și în considerarea îndeplinirii funcției preventive, educative și represive a sancțiunii.
Pe cale de consecință, pentru argumentele anterior expuse, instanța va admite doar în parte plângerea, va anula în parte procesul verbal contestat- ., numărul_, întocmit la data de 16.10.2014, în privința faptei încadrate în drept în prevederile art. 108 alineatul 1 litera a) pct.2 din OUG 195/2002, urmând ca sancțiunea aferentă acesteia ( 2 puncte amendă) să rămână lipsită de suport legal și va menține procesul verbal atacat în privința celorlalte două fapte contravenționale reținute, constatând totodată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul D. A., domiciliat în ., .,., CNP_,în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Iași, cu sediul în M. C. nr.6.
Anulează în parte procesul verbal contestat- ., numărul_, întocmit la data de 16.10.2014, în privința faptei încadrate în drept în prevederile art. 108 alineatul 1 litera a) pct.2 din OUG 195/2002, urmând ca sancțiunea aferentă acesteia ( 2 puncte amendă) să rămână lipsită de suport legal.
Menține procesul verbal atacat în privința celorlalte două fapte contravenționale reținute.
Constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 18 februarie 2015, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. jud. II
4 ex, 14.04.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2363/2015. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 4366/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
