Pretenţii. Sentința nr. 2363/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2363/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 2363/2015
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2363
Ședința publică din data de 18 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. "S." S.A. și pe pârâtul V. G., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 11.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi 18.02.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cereri de chemare în judecată, reține următoarele:
Prin acțiunea promovată la data de 27.10.2014, reclamanta S.C. S. S.A., în contradictoriu cu pârâtul V. G., a solicitat instanței obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 375,27 lei cu titlul de preț aferent perioadei mai 2012-aprilie 2014 și 64,61 lei penalități de întârziere calculate pentru același segment temporal, precum și acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că între părți a fost încheiat contractul de prestări servicii salubritate nr._/6.07.2011, având ca obiect colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Arată reclamanta că, în conformitate cu prevederile art. 8.4 contract s-au calculat penalități pentru neachitarea facturilor emise, coeficientul de penalizare fiind egal cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.
Contractul legal încheiat și asumat de bază de semnătură de pârât, îl obligă pe aceasta la plata debitului și a penalităților calculate.
Reclamanta a arătat, de asemenea, că a invitat pârâtul la sediul său pentru rezolvare amiabilă, însă aceasta nu a dat curs invitației adresate.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1516 C.civ.
Reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în acord cu dispozițiile art. 223 alin.3 și art. 411 alin. 1, pct. 2 C.proc.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu 36 lei taxă de timbru.
Deși legal citată pârâtul nu a formulat și depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță.
În cadrul ședinței de judecată din data de 4 februarie 2015, instanța, a încuviințat proba cu înscrisuri, a acordat cuvântul pe fondul cauzei și a reținut-o spre competentă soluționare. Pronunțarea a fost amânată pentru o perioadă de 7 zile.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Cu privire la fundamentarea în drept a pretențiilor formulate de către reclamantă, instanța notează faptul că aceasta a invocat prevederile noului cod civil. Urmărind dispozițiile de aplicare a legii în timp inserate în art. 6 Noul Cod Civil, instanța notează că unul dintre principiile fundamentale este reprezentat de neretroactivitatea legii civile. În acord cu art. 5 din Legea 71/2011, legea de punere în aplicare a noului cod civil, dispozițiile Codului civil se aplica tuturor actelor si faptelor încheiate sau, după caz, produse ori savarsite după ., precum si situațiilor juridice născute după .. Dispozițiile Codului civil sunt aplicabile si efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea si capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție si obligația legala de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor si din raporturile de vecinătate, daca aceste situații juridice subzista după . Codului civil. Analizând dispozițiile legale prin prisma principiului enunțat, precum și a intenției legiuitorului, se poate observa că efectele deja produse, ale situațiilor juridice trecute, cad în continuare sub incidența vechii reglementări a Codului Civil, anterioară momentului octombrie 2011. Pe cale de consecință, față de momentul încheierii contractului- iulie 2011, instanța va reține incidența dispozițiilor vechiului cod civil.
Cercetând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, prin prisma condițiilor răspunderii civile contractuale, instanța reține că reclamanta a reușit să probeze fundamentul convențional în baza căruia solicită obligarea pârâtului la plata unei sume de bani, anexând un contract valabil încheiat,asumat pe bază de semnătură ( fila 7 dosar), contract dublat de facturi fiscale emise în temeiul acestuia.
Analizând facturile fiscale emise și anexate la dosar, se poate observa că acestea individualizează corespunzător părțile, perioada de facturare, serviciile prestate, echivalentul acestora, penalizările aplicate pentru debitele anterioare, data emiterii, a scadenței,cuantumul procentual al penalităților ce vor fi percepute pentru neplata debitului și data de la care vor începe a fi calculate, locul de consum, îndeplinind întrutotul cerințele contractuale și formalismul cerut de lege.
Instanța va reține prevederile art. 969 vechiul cod civil, potrivit căruia convențiile legal realizate au putere de lege între părțile contractante, prevederile art. 1073-creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației ,iar în caz contrar la dezdăunare, art. 1088- „ la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț sau fideiusiune. Aceste daune se cuvin fără ca partea interesată ( creditorul) să fie ținut a justifica vreo pagubă și nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată cu excepția cazurilor în care dobânda curge de drept. Având în vedere natura contractului ( comercial în vechea accepție a codului civil), instanța urmează a constata că părțile puteau stabili expres un cuantum al penalităților, diferit de dobânda legală, iar punerea de întârziere a funcționat de drept, odată cu ajungerea la scadență a obligațiilor.
Clauza penală negociată de părți are un caracter legal și nedisproporționat, fiind susceptibilă de a răspunde cerințelor legale în materie.
Se poate observa așadar că reclamanta a reușit să probeze existența unei convenții între părți, legal încheiate, necontestate de partea adversă, stabilirea unor condiții clare de prestare servicii, a unei clauze penale asumate.
Pârâtul nu a reușit să probeze stingerea obligației asumate prin plată sau alt mijloc legal, neformulând nici un fel de apărări în prezenta cauză. Acestuia i-ar fi revenit sarcina probei în privința stingerii obligațiilor asumate.
Instanța va constata îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii contractuale, va proceda la admiterea acțiunii și va obliga pe cale de consecință pârâtul la plata sumei de 375,27 lei cu titlul de preț aferent perioadei mai 2012-aprilie 2014 și 64,61 lei penalități de întârziere calculate pentru același segment temporal.
De asemenea, față de soluția promovată capetelor principale și accesorii de cerere, reținând dispozițiile art. 451 NCPC și următoarele, precum și culpa procesuală a pârâtului, care prin neachitarea la timp a debitelor a determinat promovarea prezentei acțiuni, instanța va admite și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată și va obliga de asemenea, pârâtul la plata sumei de 36 lei, contravaloare taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta S.C. S. S.A., cu sediul în ., Iași, în contradictoriu cu pârâtul V. G., domiciliat în Cristești nr.30, ., având CNP_.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 375,27 lei cu titlul de preț aferent perioadei mai 2012-aprilie 2014 și 64,61 lei penalități de întârziere calculate pentru același segment temporal.
Obligă pârâtul și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, adică la plata către reclamantă a sumei de 36 lei, cu titlul de contravaloare taxă de timbru.
Cu drept de a formula apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 februarie 2015.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. jud. II
4 ex, 26.02.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2405/2015. Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2364/2015.... → |
|---|
