Plângere contravenţională. Sentința nr. 268/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 268/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 14081/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 14.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. I.
GREFIER - P. A.-M.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 268
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petentul B. Ș. C., in contradictoriu cu intimatul I. IAȘI - POLIȚIA MUNICIPIULUI IAȘI - B.R., având ca obiect plângere contravenționala .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul, martorul asistent, Mehedint G. M., lipsește reprezentantul intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ,după care:
Instanța,sub prestare de jurământ, procedează la audierea martorului asistent,. Mehedint G. M., declarația acestuia fiind consemnată în procesul-verbal atașat la dosarul cauzei.
La interpelarea instanței, petentul precizează ca nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constata cauza in stare de judecata si acorda cuvântul la fond:
Petentul, având cuvântul, precizează ca este adevărat că a condus autoturismul fara a purta centura de siguranța însă in ceea ce privește cea de-a doua fapta contravenționala reținuta in sarcina sa, arată că agentul de politia nu i-a spus faptul ca nu are voie sa coboare din autoturism. Solicită înlocuirea cu avertisment.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 22.04.2014 sub număr de dosar_, petentul B. Ș. C. a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/10.04.2014 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași, solicitând înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment și înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce.
În fapt, petentul a arătat că recunoaște săvârșirea faptei contravenționale, însă față de circumstanțele personale și ale faptei săvârșite solicită înlocuirea sancțiunii cu avertisment și înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 31-32 din OG nr. 2/2001.
A fost anexată plângerii copie de pe procesul-verbal contestat.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a arătat că procesul verbal contestat este legal întocmit, nu conține vicii de formă sau de fond și respectă prevederile O.G. nr. 2/2001.
În prezenta cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri și cu martorul asistent.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul - verbal . nr._/10.04.2014, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 170 lei pentru faptul că pe data de 10.04.2014, in Iași, ar fi condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ fără a purta centura de siguranță, faptă care, potrivit procesului-verbal, este prevăzută și sancționată de art. 108 alin 1 lit a pct 3 din OUG nr. 195/2002 și cu amendă în cuantum de 340 și cu sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru că în aceleași împrejurări nu ar fi respectat indicațiile agentului de poliție, faptă care, potrivit procesului-verbal, este prevăzută și sancționată de art. 100 alin 3 lit f din OUG nr. 195/2002.
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Instanța, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, constată că plângerea a fost înregistrată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal contestat.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost încheiat cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în continuare Convenția, (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Pentru a determina dacă aceste garanții sunt sau nu aplicabile in procedura contravențională este imperios necesar ca, anterior oricărei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sancțiunii, instanța să determine dacă procesul verbal atacat constituie „acuzație in materie penală” in sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweer (27 februarie 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10,12,1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în continuare Curtea, a arătat ce trebuie înțeles in sensul Convenției prin „acuzație”. In opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte penale”.
Fără îndoială așadar că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” in sensul Convenției astfel că urmează a se determina dacă aceasta se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat in lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciază, in mod constant ca pentru a determina daca o contravenție poate fi calificată drept “acuzație in materie penală” in sensul Convenției sunt necesare a fi avute in vedere trei criterii: 1)daca textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura si gradul de severitate al sancțiunii aplicate ; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul si obiectul art. 6 din Convenție.
În aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativa in ce privește primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998).
Celelalte doua criterii urmează a fi cercetate alternativ, iar nu cumulativ.
In examinarea acestor criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 sa devina aplicabil este suficient ca fapta sa fie prin natura sa « penala » din punct de vedere al Convenției, sau sa expună persoana vizata unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei « penale ». Astfel, norma juridică ce sancționează astfel de fapte, precum cea reținută în sarcina petentului, are caracter general (Legea nr. 92/2007 se adresează tuturor cetățenilor) și amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv, nu să asigure o reparație pecuniara a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristica distinctiva a sancțiunii penale.
Curtea amintește în cauza A. c. României că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 și 3 din art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție, obligația prezentării probei revenind acuzării și îndoiala folosind în avantajul acuzatului.
Combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă, între altele, statele contractante să ia măsuri pozitive. Ele constau în special în informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, în acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, în garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat și în a-i permite să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Analizând actele dosarului din acest punct de vedere, instanța constată că petentului i s-a adus la cunoștință, chiar în momentul constatării și sancționării contravenției reținute în sarcina sa de către agentul constatator, acuzația în mod detaliat, asigurându-i-se dreptul de a face obiecțiuni și de a-și construi apărarea, astfel cum rezultă din semnarea procesului verbal contestat. De asemenea, petentului i s-a asigurat exercitarea dreptului la apărare prin posibilitatea de a administra probe și de a analiza probele administrate de către intimată în fața instanței de judecată.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției, în măsura în care nu conține constatări personale, prin propriile simțuri ale agentului constatator.
Instanța constată că faptele contravenționale reținute în procesul-verbal sunt recunoscute de către petent, aceste fapte fiind constatate prin propriile simțuri de către agentul constatator.
Pe cale jurisprudențială Curtea Europeană (cauzele Salabiaku contra Franței - Hotărârea din_ ) a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, admițând posibilitatea existenței unor prezumții de drept sau de fapt în cadrul sistemelor de drept național. Prezumția de veridicitate a procesului-verbal în măsura în care cele consemnate au fost constatate de către agentul constatator în mod direct și nemijlocit prin propriile simțuri trebuie să respecte însă un raport de proporționalitate între scopul urmărit de lege (consolidarea exercitării autorității de stat prin prisma agenților constatatori) și mijloacele utilizate, acest raport fiind respectat în prezenta cauză, petentului asigurându-i-se dreptul de administra probe contrare celor reținute de către agentul constatator.
Având în vedere că din materialul probatoriu administrat nu rezultă contrariul celor constatate de către agentul constatator, instanța reține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost încheiat în mod întemeiat.
Cu privire la sancțiunile principale stabilite în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acestea se încadrează în limitele prevăzute de OUG nr. 195/2002, însă nu sunt proporționale cu pericolul social al faptelor săvârșite de către petent având în vedere aspectele prevăzute de art. 5 alin. 5, art. 7 alin. 2 și art. 21 alin. 3 din O.G 2/2001, petentul recunoscând săvârșirea faptei și circumstanțele săvârșirii faptelor fiind de natură a imprima un grad scăzut de pericol social. Sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce nu poate fi însă înlăturată de către instanța de judecată, având în vedere că această măsură este proporțională și necesară față de specificul faptei contravenționale pentru care a fost stabilită.
Analizând ansamblul acestor elemente, instanța reține că faptele săvârșite de către petent sunt de o gravitate redusă, sancțiunea contravențională nereprezentând un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate. Constatând că acest scop poate fi atins și prin aplicarea sancțiunilor avertismentului, instanța va dispune înlocuirea sancțiunii cu amendă cu sancțiunea avertismentului.
În acest sens, în temeiul art. 7 alin. 1 din O.G. 2/2001, instanța va atenționa petentul asupra pericolului social al faptei săvârșite, asupra faptului că are obligația de a purta centura de siguranță în timpul conducerii autovehiculelor și de a respecta indicațiile polițistului rutier.
Având convingerea că petentul va înțelege îngăduința instanței, subliniind faptul că avertismentul nu se justifică decât o singură dată, instanța va atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptelor săvârșite și a obligației de a respecta dispozițiile legale.
Pentru toate argumentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul B. Ș. C. împotriva procesului-verbal . nr._/10.04.2014, în contradictoriu cu Inspectoratul Județean de Poliție Iași, va înlocui sancțiunea amenzii cu avertisment, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal și va atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptelor săvârșite și a obligației de a respecta dispozițiile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul B. Ș. C., având CNP_, cu domiciliul în Iași, ., nr. 40, ., . împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/10.04.2014 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Iași, cu sediul în Jud. Iași.
Înlocuiește sancțiunea amenzii în cuantum de 510 lei prevăzută în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/10.04.2014 cu sancțiunea avertismentului.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
Atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite și a obligației de a respecta dispozițiile legale.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Iași sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14.01.2015.
Președinte, Grefier,
C. I. P. A.-M.
Red/teh.I.C
4 ex/13.02.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1124/2015. Judecătoria IAŞI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1143/2015. Judecătoria... → |
|---|
