Plângere contravenţională. Sentința nr. 2815/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2815/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 2815/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 24 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. B.
Grefier A. M.
SENTINȚA Nr. 2815/2015
Pe rol se află judecarea cauzei Civil privind pe petent U. A. TERITORIALĂ JUDEȚUL IAȘI - PRIN PREȘEDINTE și pe intimat I.P.J. IAȘI - SERVICIUL RUTIER, având ca obiect plângere contraventionala .
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 10.02.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ petenta U. A. Teritorială Iași a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 02.09.2014 încheiat de intimatul I.P.J. Iași – Serviciul Rutier, prin care a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea faptelor contravenționale prev. de art. 105 pct. 14 și art. 105 pct. 25 din OUG 195/2002, constând în aceea că la data de 17.07.2014 a amplasat stații pentru mijloacele de transport public de persoane pe DJ 248, pe direcția Iași – Scânteia, fără avizul Poliției Rutiere, și a refuzat să desființeze amenajările rutiere, deși la data de 02.07.2014 a primit avizul negativ nr._.
Plângerea a fost legal timbrată.
În motivarea plângerii petenta a susținut că actul sancționator este lovit de nulitate deoarece obligația de administrare a drumului nu îi revenea ei, așa cum eronat a indicat intimatul, ci era realizată de DJADP Iași, drumul DJ 248 fiind în administrarea acesteia conform H.C.J. Iași nr. 130/24.04.2014, de asemenea, a fost indicat în mod eronat reprezentantul legal al petentei ca fiind numita C. T. J. – DPDD, ori conform art. 102 alin. 1 din Lg. 215/2011 „Președintele Consiliului Județean reprezintă județul în relațiile cu celelalte autorități publice, cu persoanele fizice și juridice române și străine, precum și în justiție.
A mai susținut petenta că procesul-verbal este anulabil întrucât descrierea faptei nu este realizată corespunzător, sediul instituției nu este precizat complet și nu au fost menționate datele de identificare ale martorului asistent.
Petenta a arătat că procesul-verbal este netemeinic întrucât amplasarea respectivelor indicatoare a fost realizată pe vechile amplasamente, în 14.01.2014 i s-a comunicat avizul favorabil cu nr._ iar cu urmare a mențiunilor din acesta a transmis intimatei că a demarat activitățile de dezafectarea indicatoarelor rutiere pentru trecerile de pietoni și stații de autobuz, la acest moment fiind dezafectate.
În drept petenta și-a întemeiat plângerea pe disp.OG 2/2001, OG 43/1997, OUG 195/2002 și Lg. 215/2001, solicitând totodată și judecata cauzei în lipsă.
Alăturat plângerii petenta a depus copia procesului-verbal de contravenție contestat, copia avizului nr._/08.01.2014 dat de I.P.J. Iași, copia adresei nr._/12.06.2014 emisă de petentă, copia HCJ Iași nr. 130/24.04.2014.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal fiind legal și temeinic întocmit, petenta făcându-se vinovată de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa.
Din oficiu, instanța de judecată a dispus înaintarea documentației care a stat la baza încheierii procesului-verbal de contravenție contestat, sens în care a depus raportul agentului constatator, adresele emise către Consiliul Județean Iași și un set de planșe foto.
Petenta a solicitat în dovedirea plângerii prob acu înscrisuri și proba testimonială.
În contradovadă intimatul a solicitat proba cu înscrisuri și planșele foto.
Instanța de judecată a încuviințat, în baza art. 258 alin. 1 C. proc. civ. proba cu înscrisuri și planșe foto, solicitate de către părți, în dovadă și contradovadă, procedând la administrarea acestora, totodată a respins proba testimonială solicitată de către petentă, ca nefiind concludentă și pertinentă raportat la conținutul obiectiv al faptelor contravenționale reținute în sarcina petentei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de judecată reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 02.09.2014 încheiat de intimatul I.P.J. Iași – Serviciul Rutier petenta a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptelor contravenționale prev. de art. 105 pct. 14 și art. 105 pct. 25 din OUG 195/2002, constând în aceea că la data de 17.07.2014 a amplasat stații pentru mijloacele de transport public de persoane pe DJ 248, pe direcția Iași – Scânteia, fără avizul Poliției Rutiere și a refuzat să desființeze amenajările rutiere, deși la data de 02.07.2014 a primit avizul negativ nr._.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 al.1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la susținerile petentă că actul sancționator este lovit de nulitate motivat de faptul că descrierea faptei nu este realizată corespunzător, că nu a fost indicat corect reprezentantul legal și nu au fost menționate datele de identificare ale martorului asistent – din cele menționate în procesul-verbal de contravenție instanța reține că faptele reținute în sarcina petentei au fost descrise corespunzător, obligația legală încălcată fiind pentru traseul Iași - Scânteia DJ 248, fiind menționată fig. G14 din SR 1848 -1/2011, iar pentru martorul din lucrări s-a menționat numele și prenumele acestuia și CNP-ul.
Cu privire la menționarea în procesul-verbal al reprezentantul legal al contravenientei constată că această mențiune nu este cuprinsă în enumerarea imperativ-limitativă al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal se ia în considerare și din oficiu cuprinse în art. 17 din același act normativ, fiind deci motive de nulitate relativă, în acest sens exprimându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XXII/2007 soluționând recursul în interesul legii
Din acest punct de vedere agentul constatator a respectat dispozițiile legale și a întocmit procesul verbal în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, nefiind lovit de nulitate absolută, fiind cuprinse toate mențiunile obligatorii, făcându-se astfel aplicarea corectă a dispozițiilor art. 16 din OG nr. 2/2001 modificată și completată, susținerile petentului, neavând susținere în situația din prezenta speță .
Mai mult decât atât, nulitatea prevăzută de art. 16 din OG nr. 2/2001 modificată și completată este o nulitate relativă și nu absolută .
Fiind vorba de o nulitate virtuală, anularea actului intervine doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, iar petentul nu a dovedit că ar fi suferit vreo vătămare, procesul verbal comunicându-i-se în mod legal .
Instanța reține de asemenea, că motivele de nulitate absolută ale procesului verbal sunt limitativ prevăzute în art. 17 din OG nr. 2/2001 modificată și completată, astfel că nu se poate adăuga la lege .
Cu privire la susținerea petentei - că obligația de administrare a drumului nu îi aparținea – având în vedere faptele contravenționale reținute în sarcina sa, precum și prevederile art. 3.2 din S.R. 1848-1/2011 prevăd că procurarea, instalarea și întreținerea indicatoarelor rutiere este în sarcina administratorului drumului, cu excepția celor pentru stația de autobuz și stație de tramvai care sunt în sarcina consiliilor locale în intravilan și a consiliilor județene în extravilan, precum și art. 5.3 din OUG 195/2002, care stabilesc sarcina amenajării stațiilor de transport public de persoane cu alveole sau refugii cu avizul poliției rutiere, constată că petentei îi revenea obligația de a le îndeplini, cu atât mai mult cu cât recunoaște în plângerea formulată că a solicitat și a primit un aviz în acest sens, prin urmare recunoaște că îi revenea această sarcină, dar trebuia să remedieze anumite aspecte, iar ulterior, a susținut că s-a conformat în sensul celor solicitate de către intimat cu privire la dezafectare (aspect care nu a fost dovedit), ceea ce denotă și atestă faptul că petenta este cea care era îndreptățită legal să ia aceste măsuri.
Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art. 34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului nu rezultă o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul verbal atacat.
Potrivit art. 249 Cod proc. civilă cel ce face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească.
Persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, al cărui cuprins poate fi contestat prin formularea de obiecțiuni în momentul întocmirii și ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta nu înțelege să se folosească de căile prevăzute de lege pentru a-l contesta, în care intră și dreptul de a face obiecțiuni.
În sarcina petentei s-a reținut faptul că a amplasat stații pentru mijloacele de transport public de persoane pe DJ 248, pe direcția Iași – Scânteia, fără avizul Poliției Rutiere și a refuzat să desființeze amenajările rutiere, deși la data de 02.07.2014 a primit avizul negativ nr._
Or, în speță petenta nu a dovedit o situație de fapt contrară, mai mult, în plângere petenta confirmă amplasarea acestora, susținând că a avut un aviz favorabil, însă instanța de judecată reține că prin actul menționat cu nr._/14.01.2014 avizul a fost acordat doar pentru sectorul 1, menționându-se că stațiile mijloacelor de transport în comun vor face obiectul unei avizări separate, ori față de disp. art. 5.3 din OUG 195/2002, care stabilesc sarcina amenajării stațiilor de transport public de persoane cu alveole sau refugii cu avizul poliției rutiere, aviz pe care petent nu l-a obținut.
Față de cele sus expuse instanța de judecată constată că petenta nu a obținut aviz favorabil, avizul obținut fiind unul negativ, tocmai ca urmare a nerespectării obligaților legale care i s-au pus în vedere anterior (chiar a afirmat că a luat ulterior măsuri în acest sens), astfel că se face vinovată de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.
Cu privire la cea de-a doua faptă contravențională petenta susținut că s-a conformat măsurilor dispuse, în sensul că a dezafectat amenajările rutiere necorespunzătoare, susținere care însă nu este susținută de nici o dovadă.
Din analiza probelor administrate în cauză rezultă că petenta se face vinovată de săvârșirea contravențiilor, instanța urmând să rețină situația de fapt așa cum este descrisă în procesul verbal, având în vedere că acesta este încheiat în conformitate cu dispozițiile art. 269 Cod proc. civil, având valoarea unui înscris autentic .
Cu privire la sancțiunile aplicate - art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Ținând cont de prevederile art. 21 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, fapte ce privesc siguranța călătorilor cu mijloacele de transport public, de modalitatea de săvârșire a acestora, precum și de conduita procesuală a petentei instanța apreciază că sancțiunile aplicate sunt corespunzătoare .
Pentru toate aceste considerente, urmează a fi respinsă plângerea ca neîntemeiată .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta U. A. Teritorială, cu sediul în Iași, . și Sfânt nr. 69 în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Iași.
Cu apel (care se depune la Judecătoria Iași) în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.02.2015.
Președinte, Grefier,
B. M. M. A.
Red/tehnored. M.B.
19.03.2015 4ex
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2840/2015.... → |
|---|
