Plângere contravenţională. Sentința nr. 3798/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3798/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 3798/2015
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința Publică din data de 16 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – Judecător: E. L. A.
Grefier: S. M. G.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3798
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petenții J. Ș., . SRL în contradictoriu cu intimata I. IAȘI-POLIȚIA ORAȘULUI P.- ILOAIEI având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, părțile au lipsit.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 09.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16.03.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ din data de 22.08.2014, petenții J. Ș., . SRL au solicitat, în contradictoriu cu intimata I. IAȘI-POLIȚIA ORAȘULUI P.- ILOAIEI, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din 13.08.2014; în subsidiar au solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, au arătat, în esență, că petenta J. Ș. la ora și data controlului era angajata societății cu carte de muncă, se afla în timpul programului de lucru, într-un raport de subordonare, neputând fi ea amendată, aceasta nepunând în nume propriu în circulație lumânările ci în numele societății, trebuind a fi sancționată societatea, ceea ce conduce la nulitatea procesului verbal contestat.
Sub aspectul nulității, petenta . SRL a arătat că procesul verbal contestat este lovit de nulitate deoarece agentul intimatei nu a stabilit cine este proprietarul bunurilor și deoarece deși i-au fost confiscate bunurile, nu i-a fost comunicat un exemplar al procesului verbal.
Sub aspectul netemeiniciei, petenții au arătat că petenta J. Ș. nu a oferit spre vânzare lumânările, că le avea în gestiune, că a avut reprezentarea că bunurile aflate în gestiune pot fi comercializate și că se afla într-un raport de muncă, neavând reprezentarea că încalcă vreo dispoziție legală.
Sub același aspect, petenții au mai arătat că fapta nu este prevăzută de lege drept contravenție în condițiile în care vânzarea care nu este în legătură cu practicarea cultului nu poate fi o faptă contravențională și în condițiile în care oamenii nu folosesc lumânări doar cu ocazia practicării cultului ci și în gospodării, textul de lege nedescriind caracteristicile lumânărilor de cult.
În drept, petenții au invocat prevederile OG nr.2/2001, Legea nr.103/1992.
În dovedire au solicitat administrarea probei cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii J. Ș., S. F., atașând în copie conformă factura fiscală nr.8173/12.03.2014 fila 7, notă de recepție și constatare diferențe din 12.03.2014 fila 8, certificat de înregistrare fila 10, în original procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din 13.08.2014 fila 11, chitanță nr.WES000062/14.08.2014 fila 12.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei stabilită conform prevederilor art.19 din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Acțiunea a fost regularizată în acord cu prevederile art.200 și următoarele Cod procedură civilă în care petenții au indicat mijloacele de probă de care înțelege să se folosească în soluționarea cauzei fila 18.
Prin întâmpinarea formulată în termenul legal și depusă prin serviciul registratură la data de 14.10.2014, intimata a solicitat respingerea acțiunii și menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic întocmit, susținerile petentului fiind neîntemeiate, fapt ce va rezulta din probatoriul administrat.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art.148, art.205, art.315 Cod procedură civilă, HG 1391/2006, OUG 195/2002 RMCU și OG nr.2/2001.
În dovedirea întâmpinării, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus în copie conformă raport agent fila 23, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din 13.08.2014 fila 24.
În temeiul art.411alin.1, pct.2 Cod procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Întâmpinarea a fost comunicată petenților care au formulat răspuns la întâmpinare prin serviciul registratură de la data de 06.11.2014 prin care au reiterat susținerile din acțiunea introductivă de instanță.
La termenul din 26.01.2015 instanța a admis excepția lipsei de calitate procesuală activă a petentei . SRL, pentru considerentele ce acolo au fost arătate și a încuviințat pentru ambele părți, apreciindu-le legale, concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei, proba testimonială cu martorul S. Forin și documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal contestat.
La termenul din 09.03.2015, instanța a procedat sub prestare de jurământ la audierea martorului S. Forin a cărui declarație se află la fila 40; la același termen, petenții au atașat în copie conformă contract individual de muncă nr.25/09.01.2014 filele 38-39.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ încheiat la data de 13.08.2014 de agentul constatator al intimatei, petenta J. Ș. a fost sancționată contravențional cu sancțiunea amenzii, dispunându-se confiscarea a 450 grame lumânări aparținând petentei . SRL.
S-a reținut că în data de 13.08.2014, ora 10.00, petenta J. Ș., în calitate de gestionar al . SRL cu sediul social în oraș P.-Iloaiei, punct de lucru . spre vânzare lumânări în cantitate totală de 450 grame, fără a avea drept de valorificare, faptă prevăzută de art.1 din Legea nr.103/1992 și sancționată de art.4 din Legea nr.103/1992, astfel cum rezulta din raport agent fila 23, cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din 13.08.2014 fila 24.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din 13.08.2014 a fost semnat de către petenta J. Ș., agentul constatator menționând că nu am obiecțiuni.
Instanța arată că semnarea actului de petent, chiar fără obiecțiuni la data semnării, nu poate în niciun caz echivala cu o recunoaștere a vinovăției sale, textul art.268 Cod procedură civilă nefiind în niciun caz aplicabil procesului verbal ca act administrativ de sancționare a petentului ce emană de la o autoritate administrativă.
În drept, potrivit art. 1 din Legea nr.103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult, biserica Ortodoxă Română și celelalte culte religioase au, în exclusivitate, dreptul de producere și valorificare a obiectelor și vesmintelor de cult, precum și de tipărire a cărților de cult, a celor teologice sau cu conținut bisericesc, necesare practicării cultului. Prin obiecte de cult, în sensul prezentei legi, se înțeleg vasele liturgice, icoanele metalice sau litografiate, crucile, crucifixele, mobilierul bisericesc, cruciulițele și medalioanele cu imagini religioase specifice cultului, obiectele de colportaj religios și altele asemenea. Se asimilează obiectelor de cult și calendarele religioase, precum și produsele necesare exercitării activității de cult, cum ar fi tămâia și lumânările, cu excepția celor decorative și a celor pentru nunți și botezuri. Prin veșminte de cult, în sensul prezentei legi se înțeleg și stofele și broderiile specifice, necesare realizării veșmintelor respective. De asemenea, se asimilează obiectelor de cult tipăriturile de cult, manualele și cursurile teologice necesare desfășurării activității din instituțiile de învățământ religios ale cultului respectiv, iar potrivit art.4 alin.1 din Legea nr.103/1992, încălcarea prevederilor art. 1 constituie contravenție, dacă fapta, potrivit legii, nu este infracțiune și se sancționează cu amendă de la 100 lei la 500 lei.
Potrivit art.2 din Legea nr.103/1992, producerea sau valorificarea bunurilor prevăzute la art. 1 de către alte persoane, fizice sau juridice, decât cultele religioase se poate face numai cu autorizarea lor prealabilă, dată în condițiile stabilite de către fiecare cult în considerarea propriei sale exclusivități.
După ce a constatat că plângerea a fost introdusă înlăuntrul termenului prevăzut la art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._ din 13.08.2014, instanța reține că acesta nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ.
Analizând așadar cu precădere legalitatea actului de sancționare, sub aspect strict formal, instanța reține că potrivit dispozițiilor art.16 din O.G. nr.2/2001 procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001 lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata și din oficiu.
Instanța arată în prealabil că au caracter imperativ-limitativ cazurile de nulitate absolută prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001, iar toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească procesul verbal atrag sancțiunea nulității numai dacă s-a pricinuit petentului o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act (aspecte statuate prin Decizia nr.XXII/19.03.2007, pronunțată de ICCJ în soluționarea recursului în interesul legii).
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de petenți potrivit căruia petenta J. Ș. la ora și data controlului era angajata societății cu carte de muncă, se afla în timpul programului de lucru, într-un raport de subordonare, neputând fi ea amendată, aceasta nepunând în nume propriu în circulație lumânările ci în numele societății, trebuind a fi sancționată societatea, apare ca întemeiat în condițiile în care deși din cuprinsul prevederilor art.4 alin.1 din Legea nr.103/1992 nu rezultă o atare interpretare, din factura fiscală nr.8173/12.03.2014 fila 7 și din contract individual de muncă nr.25/09.01.2014 filele 38-39 rezultă fără dubiu de îndoială că lumânările erau proprietatea petentei . SRL, că petenta J. Ș. acționa în calitate de prepus al acesteia și că dacă se realiza o comercializare a lumânărilor, aceasta nu era realizată de petenta J. Ș. în nume propriu, ci de aceasta în numele și pe seama petentei . SRL, aceasta din urmă trebuind a avea calitatea de contravenient, și nicidecum petenta J. Ș., cum în mod eronat au reținut agenții intimatei.
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de petenta . SRL potrivit căruia procesul verbal contestat este lovit de nulitate deoarece agentul intimatei nu a stabilit cine este proprietarul bunurilor și deoarece deși i-au fost confiscate bunurile, nu i-a fost comunicat un exemplar al procesului verbal, apare ca neîntemeiat, pe de o parte, prin raportare la soluția dată asupra excepției lipsei de calitate procesual activă a petentei . SRL, soluție în raport de care nu mai pot fi analizate susținerile acesteia, iar pe de altă parte, prin raportare la faptul că din cuprinsul procesului verbal contestat, rezultă că agentul intimatei a reținut că proprietarul lumânărilor este petenta . SRL.
Instanța mai reține că dacă este adevărat că potrivit art.16 din OG nr.2/2001 nulitatea prevăzută de acest text de lege pentru unele lipsuri ale actului de sancționare este una relativă (interpretare constat adoptată de doctrina și practica judiciară, ce se impune și prin prisma Deciziei pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționare recursului in interesul legii anterior amintit) nu mai puțin adevărat este și faptul că textele art.16 și art. 17 impun, ca obligație a agentului, descrierea faptei săvârșite și indicarea normei juridice încălcate.
Așadar descrierea completă a faptei și indicarea temeiului juridic încălcat nu este o facultate a agentului constatator, iar dispozițiile art.17 nu pot interpretate în sensul în care agentul se poate rezuma la descrierea sumară a faptei (eventual prin reproducerea textului de incriminare a faptei) și la indicarea, cu titlu generic, a unui act normativ, ci trebuie interpretate, înțelese și aplicate în sensul în care agentul are obligația să dea o încadrare juridică concretă a conduitei reținută ca fiind de natura ilicitului contravențional, să indice atât norma încălcată cât și norma de incriminare, să descrie fapta în toate elementele sale constitutive, aspecte de natură să permită instanței exercitarea controlului de legalitate și temeinicie a actului în cadrul plângerii.
Lipsa totală a descrierii faptei și utilizarea unor termeni generali atrag nulitatea actului de sancționare întrucât instanța, în cadrul propriei căi de atac declanșată de petent, nu poate asana de vicii actul de sancționare și nu îl poate completa, în cazul nedescrierii în mod suficient a faptei intervenind nulitatea procesului necondiționat de vătămarea adusă petentului.
În cauză, analizând descrierea faptei contravenționale din procesul verbal, instanța constată că descrierea faptei reținută în sarcina petentei J. Ș. în sensul că a oferit spre vânzare lumânări în cantitate totală de 450 grame, fără a avea drept de valorificare nu permite încadrarea juridică în textul de lege analizat, imposibilitate de corelare fiind imputabilă caracterului lapidar și superficial al descrierii faptei și a impreciziei termenilor folosiți – sens în care instanța reține cu titlu de exemplu următoarele: nu a fost indicat ce drept nu avea petenta pentru valorificare, nu au fost indicate caracteristici ale lumânărilor identificate, nu a fost indicat dacă acestea aveau însemne religioase de natură a le încadra în obiecte de cult în sensul art.1 din Legea nr.103/1992, etc.
În acest context instanța reține că descrierea necorespunzătoare a conduitei petentei și sancționarea acesteia pentru o faptă neimputabilă ei, constituie tot atâtea vicii ale procesului verbal contestat și care vor conduce la nulitatea acestuia.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de judecată reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art.34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Instanța reține faptul că, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța mai reține că procesul verbal analizat reprezintă un act administrativ care, în anumite condiții, se bucură de prezumția de temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cat și în practica instanțelor judecătorești, astfel că poate fi calificată drept o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept (a se vedea Hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007). Prezumția de temeinicie menționată este însă una relativă, legea permițând, deci, răsturnarea ei prin proba contrară.
De altfel, instanța are obligația de a respecta prezumția de nevinovăție care presupune, totodată, nemijlocire și contradictorialitate.
În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea contravențională în cuantum de 500 lei aplicată unei persoane fizice pentru o contravenție la regimul cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petentă a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petenta, se impune cu forță superioară.
De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din 13.08.2014 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
În ceea ce privește prezumția de legalitate și temeinicie recunoscută proceselor-verbale întocmite de agenții statului, Curtea EDO a arătat că în principiu astfel de prezumții pot să aibă o valoare probatorie în procedura internă, însă acestea nu trebuie să aibă o valoare absolută și exclusivă. O hotărâre prin care se stabilește vinovăția unei persoane, nu poate să se întemeieze exclusiv pe prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal. Astfel, deși, prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de constatare a contravenției este recunoscută în principiu de către instanță, aceasta nu poate înfrânge singură prezumția de nevinovăție, astfel cum este instituită de art. 6 paragraf 2 CEDO.
În ceea ce privește reținerea în sarcina petentei a contravenției prevăzute de art. 4 alin.1 din Legea nr.103/1992, pentru a forma convingerea instanței, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că petenta ar fi săvârșit fapta reținută în sarcina sa prin procesul-verbal de constatare a contravenției, prezumția de legalitate și temeinicie a acestuia ar trebui susținută și cu alte elemente probatorii, în vederea coroborării acestora.
Având în vedere cele reținute mai sus cu privire nulitatea procesului verbal contestat dată de greșită sancționare a petentei J. Ș. și dată de insuficienta descriere a faptei, instanța reține că nu poate fi verificată de instanța temeinicia atragerii răspunderii petentei, respectiv dacă petenta a contravenit prin conduita sa normelor de drept și căror norme în concret.
Mai mult, din descrierea lapidară a faptelor, instanța nu poate verifica realitatea susținerilor petentei, susținere acreditată și de martorul audiat la termenul din 09.03.2015 S. F. fila 40, potrivit căreia nu comercializa lumânări drept obiecte de cult și că le oferea spre vânzare cetățenilor pentru iluminatul casnic.
Sub acest aspect, intimata nu a produs probe care, prin coroborarea cu prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului-verbal, să fie de natură a forma convingerea instanței cu privire la săvârșirea faptei de către petenta J. Ș., mai presus de orice îndoială rezonabilă și să fie apte astfel de a înlătura prezumția de nevinovăție garantată de art. 6 CEDO, declarație martor S. F. fila 40 fiind în sensul concluziilor de mai sus.
Astfel, probatoriul administrat este de natură a potența prezumția de nevinovăție a petentei și a combate cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției.
Așadar, fiind înlăturată prezumția de validitate și legalitate a procesului verbal contestat în ceea ce privește săvârșirea faptei contravenționale prevăzută de art.4 din Legea nr.103/1992 fiind înlăturată forța probantă de care se bucură acesta, dar nefiind înlăturată prezumția de nevinovăție a petentei J. Ș., căreia într-adevăr i-a conferit relevanță Curtea Europeană a Drepturilor Omului și în materie contravențională, prin oferirea posibilității fiecărei părți implicate în a-și dovedi susținerile, instanța va considera că plângerea formulată de petenta J. Ș. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._ din 13.08.2014 dedusă judecății este întemeiată, motiv pentru care o va admite și va anula procesul verbal de constatare a contravenției.
În temeiul art.453 Cod procedură civilă, având în vedere soluția de mai sus, soluție în raport de care intimata apare ca fiind în culpă procesuală, instanța urmează să oblige intimata la plata către petenta J. Ș. a sumei de 220 cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat (chitanță nr.WES000062/14.08.2014 fila 12).
În temeiul art.451 și următoarele din Codul de procedură civilă, instanța urmează să rețină că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
1.Ia act că prin încheierea din 26.01.2015 a fost admisă excepția lipsei de calitate procesuală activă a petentei . SRL, excepție invocată de instanță din oficiu.
Respinge plângerea contravențională formulată de petena . SRL înregistrată la ORC sub nr.J_, CUI_, cu sediul în social în Podul Iloaiei, . Națională, ., ., județul Iași și cu sediul procesual ales la cabinet avocat D. S. din Iași Șoseaua A., nr.25, . Iași, prin reprezentant convențional av.Dobos S. în contradictoriu cu intimata I.P.J. IAȘI-Poliția orașului P.-Iloaiei CF_ cu sediul în Iași, ..6, județul Iași, prin reprezentant legal S. I. și prin reprezentant convențional consilier juridic C. A. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din 13.08.2014, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
2.Admite plângerea contravențională formulată de petenta J. Ș. CNP_, domiciliată în Podul Iloaiei, ..10, ., județul Iași și cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat D. S. din Iași, Șoseaua A., nr.25, . Iași prin reprezentant convențional av.Dobos S. în contradictoriu cu intimata I.P.J. IAȘI-Poliția orașului P.-Iloaiei CF_ cu sediul în Iași, ..6, județul Iași, prin reprezentant legal S. I. și prin reprezentant convențional consilier juridic C. A. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din 13.08.2014.
Anulează procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din 13.08.2014.
Obligă intimata la plată către petenta J. Ș. a sumei de 220 cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare care se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. L. A. S. M. G.
Pentru grefier S. M. G.,
a cărui detașare a încetat,
semnează grefier șef secție civila
Red.Tehnored.
E.L.A.-15.04.2015
5 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4722/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1783/2015. Judecătoria... → |
|---|
