Plângere contravenţională. Sentința nr. 4288/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4288/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 32942/245/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința Civilă Nr. 4288/2015
Ședința publică de la 25 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: T. G.
Grefier: N. S.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petent . în contradictoriu cu intimat I.T.M., având ca obiect plângere contraventionala .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ora 12:48, răspunde consilier juridic pentru intimat, lipsind reprezentantul societății petente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că este primul termen de judecată și că la dosar nu s-au mai depus alte cereri sau înscrisuri.
Instanța pune în discuție competența Judecătoriei Iași în soluționarea cauzei.
Consilierul juridic al intimatului arată că Judecătoria Iași este competentă să judece prezenta cauză.
Instanța, constatând că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă procedează din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii și constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul părților pe probe.
Consilierul juridic al intimatului solicită administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Instanța, având în vedere că proba cu înscrisuri este admisibilă și poate duce la soluționarea cauzei conform art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă, în temeiul art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă o încuviințează, iar în temeiul art. 260 Cod procedură civilă o administrează.
Instanța pune în discuție necesitatea administrării probei cu declarațiile celor doi martori care au fost identificați, respectiv R. D. I. și A. V..
Consilierul juridic arată că nu este utilă administrarea probei cu declarațiile martorilor având în vedere că s-a încheiat procesul-verbal pentru faptul că nu s-a completat Registrul de evidență a zilierilor înainte de începerea activității zilierilor R. D. I. și A. V., fapt ce poate fi dovedit prin înscrisuri. De asemenea, arată că din planșele foto aceștia prestau o altă muncă decât cea de zilier.
Instanța, față de susținerile consilierului juridic al intimatului, apreciază că nu este utilă soluționării cauzei administrarea probei cu declarațiile martorilor R. D. I. și A. V..
Nemaifiind alte cereri de formulat, incidente de soluționat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 392 Cod procedură civilă declară dezbaterile deschise și acordă cuvântul părților pe fondul cauzei.
Consilierul juridic al intimatului solicită respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de contravenție, petentul nefăcând precizările corespunzătoare în Registrul de evidență a zilierilor înainte de începerea activității numiților R. D. I. și A. V., care au fost surprinși prestând activități de vulcanizare și nu de curățenie.
Instanța, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra plângerii contravenționale, reține:
Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 16.09.2014 petentul . a contestat în contradictoriu cu intimatul I. IAȘI procesul-verbal contravențional . nr. 2041/02.09.2014 prin care a fost sancționat cu amendă în cuantum de 6000 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 5 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 52/2011.
În motivare, petentul a arătat că cei doi zilieri menționați în Registrul de Evidență a Zilierilor, respectiv R. D. și A. V., au desfășurat activități plătite doar în ziua de 25.08.2014, iar în data de 23.08.2014, zi de sâmbătă, nelucrătoare, au fost prezenți la punctul de lucru pentru a solicita angajarea, ocazie cu care s-a convenit, pentru început, ca activitatea lor să fie una sezonieră.
Se mai arată că niciunul dintre cei doi zilieri nu ar fi putut desfășura activități de întreținere și reparații auto, deoarece nu dețin calificarea necesară.
Susține petentul că eventuala lipsă de rigoare în ceea ce privește evidențierea și coordonarea activității zilierilor putea fi sancționată doar cu avertisment, mai ales că nu a mai fost niciodată sancționat și s-a conformat măsurilor dispuse în urma controlului.
La dosarul cauzei petentul a depus înscrisuri.
Plângerea a fost legal timbrată.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale.
În motivare, intimatul a arătat că petentul a fost sancționat pentru că nu a completat Regsitrul de evidență a zilierilor înainte de începerea activității zilierilor R. D. I. și A. V., aceștia declarând verbal și în scris faptul că desfășoară activitate din data de 18.08.2014, respectiv 23.08.2014. În cazul primului zilier registrul a fost completat începând cu data de 25.08.2014, iar în cazul celui de al doilea nu a fost completat registrul de evidență a zilierilor.
Se mai arată că . a prezentat registrul de evidență a zilierilor din care rezulta că celel două persoane erau înregistrate numai pentru ziua de 25.08.2014.
Intimatul a mai precizat faptul că nu este de acord cu înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În probațiune, intimatul a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri și cu planșe foto.
Instanța a încuviințat și administrate probele cu înscrisuri și cu planșe foto.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele aspecte:
Prin procesul-verbal contestat petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 6000 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 5 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 52/2011, constând în aceea că nu a completat Regsitrul de evidență a zilierilor înainte de începerea activității zilierilor R. D. I. și A. V..
Conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2 din 12.07.2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea va verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și modul de individualizare a sancțiunii aplicate.
Potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001 „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata și din oficiu”.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută și expresă ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește cauzele de nulitate virtuală, condiționată, instanța reține faptul că petentul nu a invocat niciun motiv care să se circumscrie acestora, motiv pentru care conchide că actul de sancționare a fost legal întocmit.
În ceea ce privește temeinicia actului sancționator, instanța constată că, deși petentul nu recunoaște săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, din probele administrate în cauză rezultă existența faptei contravenționale.
Astfel, potrivit fișelor de identificare completate în data de 25.08.2014 (f. 37 și 38) rezultă că zilierii R. D. I. și A. V. desfășurau activitate pentru societatea petentă din data de 18.08.2014, respectiv 23.08.2014.
Din fișa de identificare completată de R. D. I. rezultă că acesta semna în Registrul de evidență a zilierilor.
A. V. nu face nicio precizare în cuprinsul fișei de identificare cu privire la semnarea Registrului de evidență a zilierilor.
Instanța reține că este cert că ambele persoane depistate prestau activitate pentru societatea petentă sub formă de muncă necalificată cu caracter ocazional.
În raport de limitele învestirii, precum și în raport de contravenția reținută în sarcina petentului, instanța nu va analiza natura activității desfășurate de cei doi zilieri depistați, urmând să verifice dacă petentul a respectat obligațiile impuse de lege cu referire la completarea Registrului de evidență a zilierilor.
Fapta imputată petentul este săvârșită prin omisiune, astfel încât nu poate fi obligat intimatul să dovedească un fapt negativ, sarcina probei revenind petentului care trebuie să facă dovada faptului pozitiv contrar, respectiv că pentru cei doi zilieri a fost completat registrul de evidență pentru fiecare zi în care aceștia au prestat activitate.
Petentul nu numai că nu a dovedit faptul pozitiv contrar, dar, mai mult decât atât, a recunoscut că a existat o lipsă de rigoare în ceea ce privește evidențierea și coordonarea activității zilierilor atunci când a solicitat instanței înlocuirea amenzii cu avertisment.
Această recunoaștere a petentului coroborează întru totul prezumția relativă de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contravențional.
În concluzie, instanța reține că fapta de care este acuzat petentul există și a fost săvârșită de acesta, motive pentru care procesul-verbal contestat a fost legal și temeinic întocmit.
Referitor la proportionalitatea sanctiunii, instanta apreciaza că se impune reindividualizarea aceteia.
În conformitate cu dispozitiile art. 21 alin. 3 O.G. 2/2001, sanctiunea trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savârsite, tinându-se seama de împrejurarile în care a fost savârsita fapta, de modul si mijloacele de savârsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanta considera ca fapta petentului nu prezinta un grad de pericol social ridicat care sa justifice aplicarea unei sanctiuni patrimoniale. Astfel, fapta nu a fost savârsita în conditii deosebite si nici modul de executare al acesteia nu este unul care sa prezinte un grad special de pericol social sau care sa denote o atitudine periculoasa social a petentului. Astfel, faptul că nu a fost completat registrul de evidență a zilierilor pentru un interval relativ redus, în care sunt incluse și două zile nelucrătoare, când este foarte probabil ca persoanele din conducerea societății să nu fi fost prezente, nu justifică aplicarea unei sancțiuni pecuniare în cuantum de 6000 lei. În ceea ce priveste scopul urmarit prin savârsirea acestei fapte, instanta nu poate prezuma ca scopul savârsirii faptei de catre petent a fost unul ilicit iar nu o eroare de conduita determinata de neglijenta acestuia din urma. De asemenea, nu reiese din nici o proba administrata în cursul judecatii ca petentul ar mai fi fost sanctionat contraventional anterior, sau ca fapta petentului ar fi fost savârsita în conditii deosebite, argumente ce conduc la concluzia retinerii unei gravitati reduse a faptei.
Instanta considera ca sanctiunea avertismentului poate realiza scopul educativ si preventiv al sanctiunii contraventionale, mai ales atunci când cel sanctionat îsi recunoaste vinovatia si actioneaza în scopul îndreptarii neregulilor existente. Sanctiunea avertismentului este una prevazuta de legiuitor si este o sanctiune care denota existenta unei culpe contraventionale din partea celui sanctionat, care are cu atât mai mult un rol educativ si mai putin un rol punitiv. Ori scopul sanctiunilor contraventionale nu este unul esentialmente punitiv ci este în primul rând unul preventiv si educativ. Astfel, instanta constata ca petentul a avut, de la bun început, o atitudine de recunoastere a faptei savârsite si de acceptare a raspunderii sale pentru fapta savârsita. Instanta considera ca petentul a dovedit ca a înteles gravitatea faptei sale si ca scopul educativ al obligarii acestuia la plata unei sume de bani nu se mai justifica.
F. de cele expuse instanta constata ca sanctiunea aplicata de agentul constatator este disproportionata in raport de fapta savârsita si in baza art. 34 din OG nr. 2/2001, va individualiza sanctiunea luând in considerare criteriile stabilite de art. 21 alin. 3: gradul de pericol social minim al faptei, împrejurarile de savârsire, modul si mijloacele, scopul urmarit, urmarea produsa, circumstantele personale ale contravenientului.
F. de aceste considerente, instanta urmeaza sa înlocuiasca amenda contraventionala in cuantum de 6000 lei aplicata petentului, cu sanctiunea avertismentului, considerând ca este suficienta pentru a determina îndreptarea contravenientului si a-i remodela atitudinea fata de ordinea sociala si va mentine celelalte dispozitii ale procesului verbal contestat.
De asemenea, instanta va atrage atentia contestatorului ca pe viitor sa respecte dispozitiile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul ., C.U.I. RO_, cu sediul în Mun. B., .. 54 în contradictoriu cu intimatul I. IAȘI, cu sediul în Iași, .. 25.
Dispune înlocuirea amenzii în cuantum de 6000 lei cu sancțiunea avertismentului.
Atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite și îi pune în vedere ca pe viitor să respecte prevederile legale.
Menține restul dispozițiilor procesului-verbal contestat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.03.2015.
Președinte, Grefier,
T. G. N. S.
Red./Tehnored.G.T./4ex./10.07.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4277/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4116/2015. Judecătoria... → |
|---|
