Plângere contravenţională. Sentința nr. 489/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 489/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 25022/245/2014
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._/2014
SENTINȚA CIVILĂ NR. 489
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petenta R. M. și pe intimatul I.P.J. IAȘI - BIROUL RUTIER, având ca obiect plângere contraventionala. Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 14.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi 21.01.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei acțiuni civile, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 8.07.2014, petenta R. M., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași, a solicitat instanței admiterea plângerii sale contravenționale și anularea procesului verbal . nr._ din 3.06.2014, suspendarea efectelor juridice ale procesului până la soluționarea cauzei.
În motivarea cererii, s-a arătat că la data de 3.06.2014, se deplasa pe . orei 17:00, moment în care i s-a făcut rău și a întors autoturismul pentru a intra în cea mai apropiată farmacie. După ce a coborât din mașină și în timp ce se îndrepta spre farmacie, a fost oprită de un agent de poliție, care i-ar fi solicitat să se legitimeze. După ce i-a înmânat buletinul, petenta i-a adus la cunoștință faptul că starea sa de sănătate nu este foarte bună și că nu mai poate sta, necesitând achiziționarea de medicamente. Buletinul petentei a fost reținut de agentul constatator, iar în interiorul farmaciei aceasta a leșinat, fiind dusă direct la urgențe pentru acordarea asistenței medicale.
Susține petenta că procesul verbal întocmit în atare context este unul abuziv ,invocând excepția nulității absolute a procesului, deoarece se afla într-o „ stare neprevăzută”. Mai mult, petenta invocă în apărarea sa prezumția de nevinovăție, apreciind că sancționarea contravențională echivalează cu o acuzație în materie penală.
De asemenea,se învederează instanței că la momentul săvârșirii pretinsei fapte reținute în procesul verbal, petentei i-a lipsit intenția .
Sub aspect probatoriu se solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu martori, iar în drept,au fost invocate prevederile art. 6 CEDO, OUG 195/2002, OG 2/2001, art.194 C., 1351 C.civ, fiind solicitată și judecarea cauzei în lipsa reprezentantului legal.
Au fost anexate cererii inițiale: copie proces verbal contestat, copie acte medicale, copie carte de identitate petentă.
Ca urmare a unei prime comunicări adresate petentei în etapa regularizării, la data de 30 iulie 2014, aceasta a anexat dovada achitării unei taxe de timbru în cuantum de 20 lei, aferentă plângerii formulate. Dovada a fost primită de președintele completului la data de 6 august 2014, fiind dispusă comunicarea cererii de chemare în judecată către intimat,în vedere formulării întâmpinării.
La data de 8.09.2014, intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale formulate. S-a arătat că petenta a fost sancționată pentru reținerea în sarcina sa a următoarelor fapte contravenționale: la data de 30.06.2014, a condus auto marca Kia, cu numărul de înmatriculare TX 3153 XH, pe .. Iași, dinspre Școala Generală P. P. spre Moara de Foc., iar în dreptul sucursalei BRD a efectuat virajul la stânga,încălcând marcajul longitudinal dublu continuu, ce separă sensurile de mers. Totodată, acesta a refuzat să prezinte documentele solicitate de organul de poliție și nu a respectat indicațiile polițistului rutier, respectiv a plecat de la fața locului. Faptele au fost încadrate în drept în prevederile art. 108 alin. 1 litera d) pct.9, art. 108 alin.1] litera c) pct.2 și art. 100 alin. 3 litera f) din OUG 195/2002.
S-a subliniat că intimatul se opune audierii martorilor ce intră sub incidența art. 315 C.pr.civ., iar ca material probatoriu a fost solicitată încuviințarea probei cu înscrisuri, proba testimonială cu martorul semnatar al procesului verbal, fiind solicitată și judecarea cauzei în lipsă.
În drept, au fost invocate prevederile art. 148, 205, 315 C., OG 2/2001, OUG 195/2002, HG 1391/2006.
A fost anexat întâmpinării raportul agentului constatator.
La data de 30 septembrie 2014, petenta a depus răspuns la întâmpinare prin care a reluat situația faptică descrisă și a punctat următoarele aspecte în raport de apărările din întâmpinare: este nereală fapta de a nu fi prezentat actele de identitate agentului constatator, de a nu fi rămas în autoturism la solicitarea acestuia, în contextul în care aceasta deja se dăduse jos din mașină pentru a se deplasa la farmacie. Mai mult, petenta susține că și-a recuperat buletinul după 3 zile și după ce a apelat în prealabil și la 112, iar la sediul poliției aceasta nu s-ar fi întâlnit cu unul și același agent constatator cu care a discutat la fața locului, ci cu un coleg al acestuia. S-a solicitat interogatoriul martorului asistent ,precum și al agentului C. M., fiind indicat un martor propus spre audiere ( fila 22 verso).
Primul termen de judecată fixat a fost stabilit la data de 19.11.2014.
La data de 28.10.2014, intimatul a depus dovada de comunicare a procesului verbal contestat ( fila 28 dosar), precum și copie borderou expediții scrisori recomandate.
În cadrul ședinței din data de 19.11.2014, instanța a interpelat petenta cu privire la momentul efectiv al primirii copiei procesului verbal, aceasta precizând doar că plicul a fost înmânat tatălui său și că a intrat în posesia acestuia la câteva zile după, urmând a face precizări în concret pentru termenul ulterior. Instanța a pus în vedere părților depunerea de concluzii referitoare la momentul comunicării,iar intimatei și obligația de a preciza dacă s-a mai apelat la alte modalități subsecvente de comunicare.
Având în vedere prezența martorului asistent la acest termen, instanța a procedat la acordarea cuvântului pe materialul probatoriu, a încuviințat proba cu înscrisuri și doi martori și a procedat la audierea martorului asistent prezent.
La data de 8.12.2014, intimatul a depus precizări în sensul respingerii probei cu înregistrare video, solicitată de petentă, susținând că ar opera sancțiunea decăderii, iar sub aspectul comunicării procesului verbal a arătat că s-a procedat doar la comunicarea prin scrisoare recomandată.
În cadrul ședinței din data de 14 ianuarie 2015, instanța a luat act de concluziile petentei cu privire la data recepționării procesului verbal, a invocat din oficiu excepția tardivității plângerii, a acordat cuvântul asupra acesteia și a reținut cererea spre competentă soluționare.
Pronunțarea a fost amânată pentru termenul din data de 21.01.2015.
Analizând excepția tardivității plângerii,invocată în contextul special anterior descris, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 31 din OG 2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia. Termenul de 15 zile constituie așadar un termen legal imperativ, a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii.
Termenul stabilit de reglementările în vigoare constituie un termen susceptibil de a fi calculat în acord cu dispozițiile art. 181 alin. 2 NCPC, potrivit cărora nu intră în calcul ziua la care a început să curgă termenul și nici cea la care acesta s-ar împlini.
Cercetând actele depuse la dosarul cauzei, se poate observa că procesul verbal contestat de petentă a fost întocmit în absența acesteia la data de 3.06.2014 și comunicat prin scrisoare recomandată ( aspect necontestat de titulara dreptului la acțiune) la data de 13.06.2014, purtând semnătura tatălui petentei ( fila 28 dosar).
Este de subliniat, ab initio că nici comunicare efectivă la adresa activă de domiciliu a petentei, prin scrisoare recomandată și nici semnarea recipisei de primire a plicului de către tatăl reclamantei personal nu constituie aspecte contestate de către R. M..
Astfel, aceasta pretinde că ar fi primit plicul abia la data de 26.06.2014, fără a indica nici un fel de circumstanțe apte de verificare efectivă de către instanță, care să poată conduce la ideea unei imposibilități obiective de primire a corespondenței și totodată nu a solicitat la nici un moment repunerea în termenul de formulare al prezentei plângeri contravenționale.
Acțiune a fost promovată în justiție, fiind înregistrată la data de 8 iulie 2014, fiind depusă la poștă la data de 3 iulie 2014.
Analizând dispozițiile obligatorii ale Deciziei în interesul legii 10/2013, instanța reține concluzia potrivit căreia „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că: Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.”
Cercetând considerentele deciziei, se poate observa că unica situație identificată de curte de obligativitate a aplicării modalității subsidiare de comunicare ( cea a întocmirii unui proces verbal de afișare) este cea reprezentată de imposibilitatea de stabilire a motivului refuzului de a se prezenta la oficiul poștal pentru ridicarea scrisorii recomandate, existând astfel un dubiu în privința motivelor care au determinat o atare atitudine pasivă.
Rațiunea pentru care a fost instituită modalitatea subsidiară de comunicare ( prin afișare) a fost aceea ca petentului să i se dea posibilitatea sa cunoasca efectiv actul incheiat, precum si data comunicarii acestuia, pentru a-si formula apararile (plangerea contraventionala, exceptia prescriptiei aplicarii sanctiunii contraventionale). Rezultă așadar că instituirea unei atare reguli de prioritate vizează protecția în principal a dreptului de acces la justiție și a dreptului de apărare inerent primului.
Decizia Înaltei Curți a realizat o analiză completă și a momentului efectiv al comunicării actului, în situația în care petentul fie a refuzat expres primirea acestuia, fie nu s-a prezentat în interiorul termenului de expirare păstrare la oficiul poștal pentru a ridica scrisoarea recomandată. In situatia neprezentarii contravenientului la oficiul postal, dupa avizare, exista un dubiu asupra luarii la cunostinta a actului comunicat. Nu se poate afirma de plano ca persoana avizata, prin atitudinea sa, incearca sa amane la nesfarsit comunicarea procesului-verbal. Simpla expediere a procesului-verbal, fara ca acesta sa ajunga efectiv la destinatar, nu este conforma cu dispozitia legala cuprinsa in art. 27 teza I din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legeanr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, care obliga organul constatator sa faca dovada ca a comunicat procesul-verbal si ca destinatarul a primit actul; pentru o comunicare valabila, se impune deci ca organului constatator sa-i parvina “avizul de primire”, care sa faca dovada ca destinatarul a luat efectiv cunostinta de procesul-verbal de contraventie.
Urmează a se analiza dacă o comunicare semnată personal de o rudă de gradul I, la domiciliul activ și necontestat al petentei îndeplinește sau nu garanțiile la care se face referire în decizia în interesul legii. Aducerea efectivă la cunoștința destinatarului presupune o sumă de indicii suficiente pentru a putea prezuma, rezonabil că plicul a ajuns în mâinile destinatarului și că a fost efectiv citit. Or, simpla existență a unui domiciliu comun al mai multor membrii de familie, ( fără a se invoca neînțelegeri ale acestora, părăsirea temporară a domiciliului, stabilirea reședinței în altă parte, orice alte mutări intervenite, desigur cu o dovedire efectivă a acestor aspecte). Semnarea de către tatăl reclamantei a fost recunoscută de aceasta, de altfel și înmânarea plicului fiind admisă în aceeași manieră. Susține însă petenta că plicul i-a fost efectiv înmânat la data de 26.06.2014, dată de la care ar trebui calculat termenul, dacă nu s-ar lua în considerare ipoteza obligativității îndeplinirii procedurii de comunicare prin afișare. Petenta nu a indicat nici un fel de motive obiective, care să justifica o imposibilitate absolută de a lua cunoștință de procesul verbal, susținând simplu că l-a primit la data de 26.06.2014.
Instanța apreciază că, în acest caz concret, sunt îndeplinite toate cerințele de garanție a dreptului de acces efectiv la o instanță și de apărare, prin comunicarea realizată prin scrisoare recomandată ,la domiciliul activ al petentei, recepționată efectiv de un membru de familie și înmânată efectiv petentei. Pe cale de consecință nu se impunea ca intimatul să facă aplicarea procedurii subsidiare de comunicare prin afișare, termenul de 15 zile urmând a fi calculat de la data de 13 iunie 2014. astfel, termenul s-a împlinit la data de 1 iulie 2014, plângerea fiind depusă prin poștă la 2 zile diferență ( 3 iulie 2014),în afara termenului legal.
Pentru considerentele anterior expuse, instanța va admite excepția tardivității, invocată din oficiu și va respinge ca tardiv promovată cererea de chemare în judecată, luând act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACETSE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția tardivității depunerii plângerii contravenționale,excepție invocată din oficiu de instanța de judecată.
Respinge ca tardiv promovată cererea de chemare în judecată, formulată de petenta R. M., CNP_, domiciliată în ., județ Iași, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași, ..6.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 21 ianuarie 2015, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. jud. II
4 ex, 20.02.2015
| ← Dizolvare persoana juridică. Sentința nr. 3/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 1070/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
