Plângere contravenţională. Sentința nr. 5139/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5139/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 5139/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 5139/2015
Ședința publică de la 15 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. N.
Grefier D.-G. M.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petenta .. - LA C. DE AVOCAT A. A., petentul S. F. C. - LA C. DE AVOCAT A. ABICULE și pe intimata I. J. DE POLIȚIE IAȘI -S.I.F. (SERVICIUL DE INVESTIGARE A FRAUDELOR ), având ca obiect plângere contravențională .
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 01.04.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 21 iulie 2014 sub nr._ petenții . și S. F. C. au solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași - SEVICIUL DE INVESTIGARE A FRAUDELOR, în principal anularea procesului-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 16.07.2014 și exonerarea petentei ., de la plata amenzii în cuantum de 3000 lei, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, precum și înlăturarea măsurii complementare a confiscării autoutilitarei marca Ford Tranzit cu nr. de înmatriculare_, proprietatea . și restituirea acesteia petentei. Totodată, a solicitat, în principal anularea procesului-verbal de contravenție ., nr._, încheiat la data de 16.07.2014, exonerarea petentei, ., de la plata amenzii in cuantum de 3000 lei, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, precum și înlăturarea măsurii complementare a confiscării autoutilitarei marca Mercedes Benz Sprinter, cu numărul de înmatriculare_, proprietatea reclamantului, S. F. C. și restituirea acesteia. Petenții au solicitat și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a plângerii petenții au arătat că la data de 16 iulie 2014, in jurul orei 6 dimineața, în municipiul Iași, pe șoseaua N. au fost oprite în trafic două autoutilitare ce transportau pentru societatea . produse de panificație, fabricate de aceasta, către magazinele proprii și alți parteneri. Șoferii, respectiv I. I., care conducea autoutilitara marca Mercedes Benz cu numărul_ și B. O., conducătorul autoutilitarei Ford Tranzit,_ au prezentat, la solicitarea agenților constatatori documentele care dovedeau proveniența mărfurilor, producătorul, dreptul de a fi transportate către destinație, în concluzie, toate documentele.
Petenta a susținut că ar fi trebuit să se rețină săvârșirea unei singure contravenții, de către același agent economic. Faptul că marfa a fost transportată în același timp de două mașini cu doi șoferi, nu poate conduce la ideea că au fost săvârșite două contravenții diferite, pentru care să se aplice două sancțiuni principale cu amenda. Exista o singură faptă contravențională, un singur subiect activ. Marfa, distribuită în două mașini, reprezintă obiectul material al contravenției, iar mașinile cu care era transportată, mijlocul de valorificare a obiectului material. În concluzie, a solicitat anularea ambelor procese-verbale de contravenție, care îmbracă forma unui abuz de drept din partea organului constatator.
Petenta a mai invocat încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute de art. 16 pct. 1 OG 2/2001, arătând că în procesele-verbale din 16 iulie 2014 se arată simplu că petenta „transporta cu autoutilitara produse de panificație în scop comercial neînsoțite de documentele prevăzute de lege", fără a se indica concret care documente, dintre cele prevăzute de lege, lipseau din cele prezentate de cei doi angajați ai petentei, pentru a putea aprecia dacă era necesar un asemenea document pentru ca, transportarea mărfii să se fi realizat în condiții de legalitate.
S-a mai susținut că, măsura confiscării autoutilitarei marca Mercedes Benz Sprinter, cu nr. de înmatriculare_, proprietatea numitului S. F. C., dispusă prin procesul-verbal de contravenție ., nr._ din 16.07.2014 este una nelegală, fiind încălcate prevederile legii speciale, OUG 12/2006, care precizează că această măsura poate fi aplicată doar în două situații: dacă mijlocul de transport aparține contravenientului sau dacă nu există contract legal de cărăușie. Autoturismul este proprietatea petentului S. C. F., care este și administratorul societății reclamante, în zilele în care există suprasolicitare pe piața, mașina fiind folosită, în baza contractului de comodat încheiat încă din anul 2012, la transportul suplimentar de marfă, utilizarea făcându-se în regim ocazional.
S-a mai arătat că petentul S. C. F. a formulat plângerea în calitate de persoană fizică, doar în ceea ce privește capătul de cerere privind înlăturarea măsurii confiscării autoutilitarei proprietatea sa.
Cu privire la autoutilitara cu numărul de înmatriculare_, s-a adus la cunoștința instanței, că asupra acesteia este instituită măsura sechestrului de către A.J.F.P. Iași, prin procesul-verbal de sechestru pentru bunuri mobile din 14 mai 2014.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OUG 12/2006, OG 2/2001.
În dovedirea plângerii s-a solicitat proba cu înscrisuri, fiind anexate în copie procesul verbal . nr._//16.07.2014, procesul verbal din 16.07.2014 prin care a fost sigilat autoturismul marca Ford Tranzit cu nr. de înmatriculare_, procesul verbal . nr._//16.07.2014, procesul verbal din 16.07.2014 prin care a fost sigilat autoturismul marca Mercedes Benz Sprinter cu nr. de înmatriculare_, contractul de comodat încheiat la data de 15.08.2012, carte de identitare autoutilitara cu nr. de înmatriculare_, procesul verbal de sechestru nr._/14.05.2014, carte de identitare autoutilitara cu nr. de înmatriculare_, avizele de însoțire a mării nr. 9703/16.07.2014 și 9704/16.07.2014 – fila 31.
Potrivit art. 19 din OUG nr. 80/2013, privind taxele de timbru plângerea contravențională a fost legal taxată, făcându-se dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 20 lei.
Plângerea a fost formulată, semnată și susținută de mandatara avocat A. A., conform împuternicirii ./ÎMP nr._/2012.
Fiindu-i comunicată plângerea intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii arătând că, sancțiunea a fost aplicată în mod legal. Întâmpinarea a fost motivată în drept, pe dispozițiile art. 148, art. 205, art. 315 Cod procedură civilă, OG nr. 2/2001, OUG 195/2002, precum și HG nr. 1391/2006, iar în temeiul dispozițiilor art. 223 și art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă s-a cerut judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului intimatului. În dovedire, intimatul a înaintat la dosarul cauzei documentația aferentă procesului verbal . nr._//16.07.2014 – adresa de înaintare a procesului verbal, procesul verbal încheiat la 16.07.2014, declarația olografă dată la data de 16.07.2014 de B. O., acte de stare civilă B. O. și certificatul de înmatriculare al autoturismului înmatriculat sub nr._, procesul verbal din 16.07.2014 prin care a fost sigilat autoturismul, procesul verbal de distrugere a produselor confiscate, precum și procesul verbal contestat.
La primul termen de judecată, constatând faptul că, sesizarea instanței s-a făcut pentru anularea a două procese verbale distincte, respectiv procesul verbal de contravenție . nr._/16.07.2014 și procesul verbal de contravenție . nr._/16.07.2014, instanța a pus în vedere petentei să facă dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în valoare de 20 lei (obligație complinită, conform chitanței atașate la fila 57 dosar), iar intimatului să depună documentația aferentă procesului verbal . nr._/16.07.2014 (obligație complinită la data de 05 martie 2015 fiind anexate la dosar următoarele înscrisuri - procesul verbal încheiat la 16.07.2014, declarația olografă dată la data de 16.07.2014 de I. I., acte de stare civilă I. I. și certificatul de înmatriculare al autoturismului înmatriculat sub nr._, procesul verbal din 16.07.2014 prin care a fost sigilat autoturismul, procesul verbal de distrugere a produselor confiscate, precum și procesul verbal contestat).
Instanța a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri. În ședința publică din 26 noiembrie 2014 a fost audiat, la cererea petentei ., sub prestare de jurământ martorul B. L. C. (fila 53). Petenții au mai depus extrase Revisal pentru I. I. și B. O..
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, prin prisma susținerilor părților și a dispozițiilor legale incidente, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 16.07.2014, în localitatea Iași, se reține că la data de 16.07.2014, ora 06.05 în Iași, pe . transportat cu autoutilitara Ford Tranzit_, aparținând ., produse de panificație în scop comercial, neînsoțite de documentele prevăzute de lege, după cum urmează – 100 buc, franzelă albă, 150 buc. franzelă albă, 100 buc. franzelă albă, 20 buc franzelă albă, 5 buc franzelă neagră și 3 saci rebut de panificație, faptă prevăzute de art. 14 alin. 1 lit. e OUG 12/2006 și sancționată de art. 14 alin. 1 lit. e di același act normativ. Petenta . a fost sancționat cu amendă în cuantum de 3.000 lei, iar ca măsura complementară s-a dispus ridicarea în vederea confiscării a produselor descrise și a autoutilitarei marca Ford cu nr. de înmatriculare_ . Procesul-verbal este semnat de angajatul contravenientei – B. O., șofer distribuitor, la rubrica obiecțiuni fiind înscrie următoarele: „nu am nici o obiecțiune”. Cu aceeași ocazie au fost încheiate procesul verbal de constatare aflat la fila 37 dosar, procesul verbal de sigilare al autoutilitarei marca Ford Tranzit cu nr. de înmatriculare_ – fila 40, procesul verbal de distrugere al produselor de panificație - fila 41. Șoferul B. O. a completat și o declarație olografă, descriind pe larg circumstanțele în care s-a efectuat controlul – fila 39 dosar.
Prin procesul verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 16.07.2014, în localitatea Iași, se reține că la data de 16.07.2014, ora 06.02 în Iași, pe . transportat cu autoutilitara Mercedes Benz Sprinter_, aparținând ., produse de panificație în scop comercial, neînsoțite de documentele prevăzute de lege, după cum urmează – 360 buc, franzelă albă, 60 buc. franzelă albă, 60 buc. franzelă albă, 30 buc. franzelă albă, 60 buc. franzelă neagră, 10 buc. franzelă neagră, 25 buc. împletită și 100 covrigi, faptă prevăzute de art. 14 alin. 1 lit. e OUG 12/2006 și sancționată de art. 14 alin. 1 lit. e di același act normativ. Petenta . a fost sancționat cu amendă în cuantum de 3.000 lei, iar ca măsura complementară s-a dispus ridicarea în vederea confiscării a produselor descrise și a autoutilitarei Mercedes Benz Sprinter cu nr. de înmatriculare_ . Procesul-verbal este semnat de angajatul contravenientei – I. I., șofer distribuitor, la rubrica obiecțiuni fiind înscrie următoarele: „nu am”. Cu aceeași ocazie au fost încheiate procesul verbal de constatare aflat la fila 85 dosar, procesul verbal de sigilare al autoutilitarei marca Mercedes Benz Sprinter cu nr. de înmatriculare_ – fila 89, procesul verbal de distrugere al produselor de panificație - fila 88. Șoferul I. iulian a completat și o declarație olografă, descriind pe larg circumstanțele în care s-a efectuat controlul – fila 86 dosar.
Instanța mai reține că petentul S. C. F. a formulat plângerea în calitate de persoană fizică, doar în ceea ce privește capătul de cerere privind înlăturarea măsurii confiscării autoutilitarei Mercedes Benz Sprinter cu nr. de înmatriculare_, proprietatea sa.
În ce privește termenul de introducere a plângerii contravenționale, instanța apreciază că în speță a fost respectat termenul de 15 zile, prevăzut de art. 31 alin. 1 OG nr. 2/2001, procesele verbale contestate fiind comunicate petentei la data de 16.07.2014, iar plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 21.07.2014.
În temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are îndatorirea de a verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărând asupra sancțiunii.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat prin plângerea care formează obiectul prezentei cauze, instanța, analizând din oficiu conținutul acestuia prin prisma dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, constată că procesul-verbal a fost legal întocmit, cuprinzând toate elementele prevăzute de articolul menționat sub sancțiunea nulității absolute.
Instanța va respinge susținerile petentului referitoare la încălcarea prevederilor imperative prevăzute de art. 16 pct. 1 OUG 2/2001, conform căruia „Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: (…)descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite;”. Din analiza situație de fapt reținute de agentul constatator, instanța reține că faptele au fost corect descrise, indicându-se cu exactitate locul în care a fost oprite autoutilitarele, Iași, . la care a fost efectuat controlul. Fapta a fost descrisă corespunzător, agentul constatator arătând că petenta a transportat cu autoutilitara Mercedes Benz Sprinter_, aparținând ., respectiv Mercedes Benz Sprinter cu nr. de înmatriculare_, produse de panificație în scop comercial, neînsoțite de documentele prevăzute de lege, descriind pe larg produsele transportate de cele două vehicule. În procesele verbale de constare încheiate la aceeași dată, aflate la dosar filele 377, respectiv 85, se reține că șoferii distribuitori – B. O. și I. I. au declarat că nu dețin aviz de însoțire a mărfii sau alte documente de proveniență. Așadar, documentele prevăzute de lege și pe care șoferii celor două autoutilitare nu le-au prezentat agentului constatator sunt documentele de provenință a produselor de panificație. Procesele verbale contestate, completate cu documentația aferentă, cuprind elementele obligatorii prevăzute de art. 16 alin. 1 OG 2/2001. Așadar, agentul constatator a descris corect și complet faptele reținute, apărările petentei fiind respinge ca neîntemeiate.
În ceea ce privește temeinicia proceselor-verbale de contravenție, instanța reține că petenta nu a reușit să facă dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesele-verbale de contravenție, acestea beneficiind în continuare de prezumția de legalitate și temeinice instituită de lege în favoarea lor.
Instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la acesta, referitor la împrejurările constatate de agentul de circulație.
Însă, în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de „faptă penală”, necesitând respectare tuturor garanțiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte. Obligația respectării prezumției de nevinovăție este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).
Pe de alta parte a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.
Instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesele verbale de constatare și sancționare contravențională . nr._/16.07.2014 și . nr._/16.07.2014 reprezintă mijloace de probă și conțin constatările personale ale agentului constattor aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu cu privire la fapta săvârșită. D. fiind că este vorba despre contravenții constatate pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În cauză, petenta nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesele-verbale de contravenție. Mai mult procesul verbal a fost semnat anjagații contravenientului, fără obiecțiuni, fapt care creează convingerea instanței că situația reținută prin acestea este conformă cu realitatea.
Din declarațiile olografe date de cei doi șoferi – B. O. și I. I., coroborate cu declarația martorei B. L. C., instnața reține că în dimineața zilei de 16.07.2014 la bordul celor două autotutilitare, controlate de agenții intimatei nu se aflat avizele de însoțire marfă, șoferii neputând justifica provenineța producelor de panificație transportate. Instanța reține declarația martorei B. L. C. – “În ziua constatării faptelor contravenționale, cei doi șoferi au ieșit împreună la cafea, amândoi utând pe birou avizele de însoțire a mărfii”. Nu prezintă importanță momentul în care au fost angajați cei doi șoferi, socitatea fiind obligată să se asigure că transportă produsele de panificație către distribuitori în condiții legale.
Faptul că aceste documente au fost prezentate ulterior în instanță nu este de natură a înlătura răspunderea petentei întrucât dispozițiile art. 14 alin. 1 lit. e din OUG 12/2006 prevăd că transportul cerealelor trebuie să se facă însoțite de documentele prevăzute de art. 3 alin. 2 din aceeași ordonanță. Este evident că la momentul controlului aceste documente nu însoțeau marfa, probele fiind declarațiile conducătorilor auto, care la momentul depistării de către organele Gărzii Financiare a declarat în legătură cu marfa transportată că nu dețin documente de proveniență.
Analizând declarațiile date de cei doi șoferi instanța reține că B. O. trasnporta produsele de panificație cu care era încărcată autoutilitara marca Ford Tranzit cu nr. de înmatriculare_ pe ruta Grajduri-Scânteia-Scheia-Ipatele, în timp ce I. I. trasnporta produsele de panificație cu care era încărcată autoutilitara marca Mercedes Benz Sprinter cu nr. de înmatriculare_ pe ruta C.-Alexadru-Galata-Țigarete-T., astfel încât nu se poate reține că cele două autoutilitare efectuat același trasnport. Trasnporturile efectuate de sociatatea petentă sunt disctinte, neputându-se reține săvârșirea unei singure fapte contravenționale, chiar dacă cele două autoutilitare au fost oprite la un interval de 3 minute. În mod corect agentul constator a întocmit procese verbale distrincte pentru fiecare transport în parte. Față de cele reținute, instanța va respinge apărările petentei, apreciind că susținerile petentei nu sunt întemeiate.
Analizând măsurile de confiscare instanța reține că acestea au fost dispuse în condițiile legii. Măsura confiscării mijlocului de transport se ppate dispune în două situații – atunci când mijlocul de transport aparaține contravenientului sau atunci când nu există un contract legal de cărăușie. Autoutilitara marca Ford Tranzit cu nr. de înmatriculare_ , este proprietatea petentei, astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. 1 lit. e OUG 12/2006 prima teză, neavând importanță faptul că aceste bun imobil face obiectul unui sechestru asigurator. Autoutilitara marca Mercedes Benz Sprinter cu nr. de înmatriculare_, aflată în proprietatea petentului S. F. C., a fost confiscată în baza art. 14 alin. 1 lit. e teza a II-a OUG 12/2006, constatându-se lipsa unui contract legal de cărăușie. Contractul de cărăușie reprezintă contractul prin care o persoană se obligă să transporte un bun dintr-un loc în altul, în schimbul unui preț, dovada acestuia făcându-se prin documente de transport, precum scrisoare de trăsură, recipisă de bagaje, foaie de parcurs, conosament, tichet sau legitimație de călătorie sau altele asemenea. Analizând contractul de comodat din 15.08.2012 – fila 14 dosar, instanța reține că societatea petentă a dobândit, în temeiul acestuia, dreptul de a folosi autoturismul pe drumurile publice din țară și străinătate fără acordul prealabil al proprietarului său, S. F. C., fără însă să fie specificat dreptul de a transporta produse de panificație. Așadar, petentul S. F. C. nu a făcut dovada unui contract legal de cărăușie, motiv pentru care apreciază că măsura confiscării autoutilitarei marca Mercedes Benz Sprinter cu nr. de înmatriculare_ a fost dispusă în acord cu prevederile legale.
În drept, instanța reține dispozițiile art. 14 alin. 1 lit e OUG 12/2006 potrivit căruia “Următoarele fapte constituie contravenții și se sancționează după cum urmează: e) transportul în scop comercial al cerealelor sau al produselor de panificație, neînsoțite de documentele prevăzute de lege care să justifice proveniența licită a acestora, cu amendă de la 3.000 lei la 5.000 lei, confiscarea mărfii și a mijlocului de transport marfă utilizat în acest scop, dacă acesta aparține contravenientului sau dacă nu există contract legal de cărăușie.”
Față de cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptelor contravenționale, reținute prin cele două procese verbale, iar conduita petentei se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale.
Referitor la individualizarea sancțiunii, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Pericolul social sporit rezultă din categoria de produse transportată de petentă fără a deține documente de proveniență – produse de panificație. Astfel fiind, dată fiind situația de fapt reținută și gradul de pericol social semnificativ al faptei contravenționale reținute, instanța apreciază că sancțiunea aplicată de agentul constatator, prin fiecare din cele două procese verbale, îndeplinește cerința proporționalității în sensul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 și că o sancțiune nepecuniară, nu ar fi justificată, întrucât din atitudinea petentei nu rezultă că o astfel de măsură ar fi aptă să își atingă scopul preventiv.
În baza acestor considerente, reținând faptul că petenta se face vinovat de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa prin procesele verbale de constatare și sancționare contravențională . nr._/16.07.2014 și . nr._/16.07.2014, și având în vedere dispozițiile art. 31 și 34 din O.G. nr. 2/2001, va respinge plângerile formulate, ca fiind neîntemeiate și va menține ca legale și temeinice procesele verbale contestate.
În ceea ce privește cererea accesorie de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă potrivit cărora partea care cade în pretenții poate fi obligată, la cererea părții adverse, la plata cheltuielilor de judecată. Făcând aplicarea dispozițiilor legale și reținând culpa procesuală a petenților, instanța va respinge cererea petentului, ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca fiind neîntemeiate, plângerile contravenționale formulate de către petenții .,cu sediul în Iași ., județul Iași, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, cod unic de înregistrare_ și S. F. C. CNP_, cu domiciliul în Iași, ., județul Iași, ambii cu domiciliul procedural ales la C. de avocat A. A. situat în Iași, ., ., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IAȘI- SEVICIUL DE INVESTIGARE A FRAUDELOR, cod fiscal_, cont bancar RO17TREZ406503XXX000634, cu sediul în Iași, .. 6, județul Iași, împotriva proceselor verbale de constatare și sancționare contravențională . nr._/16.07.2014 și . nr._/16.07.2014.
Respinge, ca fiind neîntemeiată cererea petenților de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. În situația în care se formulează cerere de apel, aceasta se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2015.
Președinte, Grefier,
M. N. D.-G. M.
Red./tehnored. M.N./ M.D.G.
5 ex. / 06.07.2015
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 5112/2015. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 5137/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
