Plângere contravenţională. Sentința nr. 5327/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5327/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 4780/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 5327/2015
Ședința publică de la 17 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. D. B.
Grefier C. M. R.
Pe rol se află judecarea cauzei Civil privind pe petent V. T. R. și pe intimat POLIȚIA M. IAȘI - BIROUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședință publică din data de 10.03.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta încheiere, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 24.03.2015, apoi pentru data de 06.04.2015, apoi pentru azi, când în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 11.02.2014, pe rolul Judecătoriei Iași, sub numărul de dosar_, petentul Varlan T.-R. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI, anularea procesului verbal . nr._ din 09.02.2014.
In motivare, petenta a aratat ca nu a savarsit fapta retinuta in sarcina sa intrucat pietonii erau pe banda unu de circulatie din sens opus, neaflandu-se pe sensul de deplasare al autorurismului condus de petenta.
Cererea nu a fost motivata in drept.
Legal citata, intimata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, acest act de constatare făcând deplină dovadă a situației de fapt și de drept existente în cauză, până la probă contrară. S-a mai arătat că procesul-verbal respectă întocmai condițiile de fond și de formă impuse de Ordonanța Guvernului nr.2/2001, nu este afectat de nici o nulitate, iar sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite. Alaturat a anexat raportul agentului constatator.
In cursul judecatii, instanta a incuviintat si a administrat proba cu inscrisuri respectiv cele depuse la dosar si pentru petenta si proba testimoniala cu martora V. I. M., declaratia acesteia fiind consemnata separat si atasata la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prin prisma motivelor formulate de contestator, dar și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanta reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ din 09.02.2014, petenta a fost sancționata prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 340 lei, pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenționale: la data de 09.02.2014 a condus auto marca Opel cu nr. de inmatriculare_ pe . Iasi dinspre P. Ros spre Pallas, iar in dreptul BCR nu a oprit si nu a acordat prioritate de trecere unui grup de pietoni angajati in traversarea regulamentara a strazii prin loc semnalizat cu marcaj si indicator.
Fapta a fost încadrată în drept, în prevederile art. 100 alin. 3 lit.b din OUG 195/2002.
Procesul verbal a fost semnat de petent, care a consemnat ca nu are obiectiuni.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat prin raportare la situația de fapt descrisă în procesul verbal și la încadrarea juridică dată acesteia de către agentul constatator, instanța reține faptul că procesul-verbal poate fi calificat drept un act administrativ iar, condițiile de valabilitate a acestor acte sunt: respectarea competenței, a formei și procedurii de emitere a actului, a conformității conținutului actului cu actele juridice cu forță superioară, precum și cu scopul legii.
Așadar, în speță, instanța constată că prezentul act a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute indicate de dispozițiile art.16 și art.17 din O.G. nr. 2/2001, retinand, de asemenea, si împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține ca O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor reglementează etapa judiciară de soluționare a plângerilor formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, iar sub aspect procedural art. 47 prevede că dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.
Însă, în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de „faptă penală”, necesitând respectare tuturor garanțiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte. Obligația respectării prezumției de nevinovăție este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).
Pe de alta parte a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.
Instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal . nr._ din 09.02.2014 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe sau nu prezinta o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză instanța retine ca pozitia petentei nu se coroboreaza cu nici una din probele administrate in cauza, atunci cand arata ca pietonii nu se aflau pe sensul sau de mers.
Dimpotriva, declaratia martorului audiat in cauza se coroboreaza cu consemnarile din raportul intocmit de agentul constatator, aceasta aratand ca masinile de pe banda doi, de langa axul drumului erau oprite la trecerea de pietoni, iar petenta, aflata pe banda 1 si-a continuat deplasarea fara sa opreasca. Tot martora a relatat ca nu isi aminteste daca pietonii ajunsesera la axul drumului sau nu.
Cu toate acestea, dat fiind masinile de pe banda doi erau oprite, singura explicatie logica este aceea ca pietonii erau angajati in traversare si se aflau pe sensul de mers pe care de deplasa si petenta.
Petenta a avut posibilitatea concretă de a vedea pietonii și de a încetini, oferind prioritate în traversarea străzii. Se mai notează și inexistența unei cauze exoneratoare de răspundere de care aceasta s-ar putea prevala în cadrul prezentei plângeri contravenționale, aceasta având posibilitatea concretă de a respecta semnificația marcajului pietonal și neglijând cu bună știință obligația legală ce îi incumba.
În acord cu regulile de circulație stabilite în OUG 195/2002, conducătorii autovehiculelor angajate în trafic au obligația legală de a acorda prioritate (…) „ pietonilor angajați în traversarea prin locuri special amenajate și marcate corespunzător”. În cord cu prevederile art. 31, participanții la trafic au obligația de a respecta semnificația marcajelor efectuate. Art. 75 din regulamentul de aplicare a Codului rutier prevede: Marcajele servesc la organizarea circulației, avertizarea sau îndrumarea participanților la trafic. Acestea pot fi folosite singure sau împreuna cu alte mijloace de semnalizare rutiera pe care le completează sau le precizează semnificația. De asemenea, în acord cu dispozițiile art. 135 din regulament, conducătorul auto este obligat să cedeze trecerea pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului.
Neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentara a drumului public prin locurile special amenajate si semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului constituie contravenție în acord cu prevederile art. 100 alin. 3 lit.b OUG 195/2002.
Prin urmare, petenta se face vinovata de savarsirea faptei retinute in sarcina sa si in mod corect a fost sanctionata.
Cât privește proporționalitatea sancțiunii aplicate, în conformitate cu disp. art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ – care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului în ipoteza în care prezumția de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată - instanța apreciază că măsura avertismentului nu este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția contestatorului asupra obligațiilor ce-i revin.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite), art. 21 alin. 3 din același act normativ (conform căruia, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”), precum și de art. 7 alin. 3 în care se învederează că „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune”.
Cu privire la gradul de pericol social al faptei, instanța reține că acesta este unul semnificativ, pentru următoarele considerente: obligația oricărui participant la trafic este acea de a respecta regulile de circulație, asigurând siguranța traficului rutier. Conducătorii auto sunt obligați să manifeste o atenție deosebită și față de pietonii angajați în trafic, respectând semnificația marcajelor amplasate regulamentar. Se notează că petenta nu a respectat marcajul pietonal pe un bulevard frecvent circulat, în condițiile în care a avut în mod concret această posibilitate. Prin traversarea trecerii de pietoni fără acordarea priorității, aceasta a creat posibilitatea lezării unor valori sociale importante, respectiv - integritatea corporală și sănătatea persoanelor care circulau în calitate de pietoni. Absența unor prejudicii concrete nu poate conduce la o concluzie contrară, pericolul social existând prin însăși fapta săvârșită. Instanța apreciază că sancțiunea avertismentului nu poate răspunde în concret celor două scopuri fundamentale ale oricărei sancțiuni: de represiune și de reeducare.
În consecință, apreciind ca sanctiunea a fost corect individualizata instanța urmează a respinge ca neintemeiata plângerea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neintemeiata plangerea contraventionala formulata de catre petenta V. T.-R. cu domiciliul în Iasi, ., nr. 18, ., ., împotriva procesului-verbal de contraventie . nr._ din 09.02.2014 in contradictoriu cu intimata IPJ Iasi.
Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la comunicare, calea de atac urmand a fi depusa la Judecatoria Iasi.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.04.2015.
Președinte, Grefier,
B. C. D. R. C. M.
Red./teh. CDB
04.09.2015 - 4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4901/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 4879/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
