Plângere contravenţională. Sentința nr. 5579/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5579/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 5579/2015
Cod operator 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5579
Ședința publică din data de 22 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petentul R. D. și pe intimatul I. IAȘI - S.R. - BDNE, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 08.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru 15.04.2015 și respectiv pentru astăzi, 22.04.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cereri de chemare în judecată, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 28.05.2014, petentul RAȘCANU D., în contradictoriu cu Inspectoratul județean de Poliție Iași a solicitat anularea procesului verbal ., numărul_/1.05.2014, scutirea de la plata amenzii și exonerarea de la executarea sancțiunii complementare, cu acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 1 mai 2014, aflându-se la volanul autoturismului înmatriculat sub numărul_, în timp ce se deplasa dinspre Iași spre V., a fost oprit în trafic și sancționat de un echipaj de poliție. Cu toate acestea, susține petentul că marcajul pe care l-a putut observa pe acea porțiune de drum era unul discontinuu, iar la momentul începerii manevrei de depășire a apreciat că porțiunea astfel marcată îi este suficientă pentru finalizarea manevrei. Mai subliniază petentul că fapta reținută în sarcina sa putea fi constatată doar prin mijloace tehnice, astfel încât intimatul este obligat să depună înregistrarea și documentele care atestă omologarea mijloacelor de înregistrare utilizate. În apărarea sa, invocă și prezumția de nevinovăție, garantată de art. 6 CEDO. În drept,au mai fost invocate art. 118 din OUG 195/2002, art. 31 din OG 2/2001 și art. 138 C., fiind solicitată de asemenea și judecarea cauzei în lipsa reprezentantului legal.
Au fost anexate cererii: copie proces verbal contestat, împuternicire avocațială.
La data de 12 iunie 2014, petentul a atașat dovada de achitare a sumei de 20 lei,iar prin încheierea din data de 17 iunie 2014, instanța a dispus anularea cererii de chemare în judecată în contextul nedepunerii cererii semnate în original.
Prin încheierea din data de 29.09.2014, s-a admis cererea de reexaminare împotriva acestei încheieri de anulare, reținându-se că la dosar, a fost înaintată, o altă acțiune, întemeiată pe dispozițiile art. 962 ROI.
Cererea de chemare în judecată a fost comunicată pe cale de consecință intimatului, iar la data de 14.11.2014, acesta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii. S-a arătat că petentul a fost sancționat contravențional, pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenționale: la data de 1 mai 2014, a condus autoturismul marca Toyota, cu numărul de înmatriculare_, pe DN 24, direcția Iași- V., iar la km 172+800m, localitatea Schitu D. a efectuat manevra de depășire neregulamentară a două autoturisme, pe linie continuă, încălcând astfel prevederile art. 120 alin. 1 litera d) din HG 1391/2006. fapta a fost încadrată în drept, în prevederile art. 100 alin. 3 litera e) din OUG 195/2002. s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 30 decembrie 2014, intimatul a înaintat instanței raportul agentului constatator ( fila 29 dosar).
În cadrul ședinței de judecată din data de 11.02.2015, instanța a pus în vedere intimatului obligația de a anexat dovada de comunicare a procesului verbal și a emis adrese pentru verificarea marcajului existent pe segmentul de drum menționat în cuprinsul procesului verbal.
La data de 25 martie 2015, intimatul a anexat la dosarul cauzei dovada de comunicare efectivă a procesului verbal, al data de 15.05.2014, prin scrisoare recomandată.
De asemenea, la data de 3 aprilie 2015, CNADNR a depus la dosar un răspuns oficial la adresa înaintată, învederând instanței faptul că în localitatea Schitu D., la km 172+180m, pe DN 24, marcajul rutier este reprezentat de o linie continuă simplă, de tip E.
În cadrul ședinței de judecată din data de 8 aprilie 2015, instanța a procedat la încuviințarea probei cu înscrisuri, a constatat administrat întreg materialul probatoriu și a reținut cererea spre competentă soluționare.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, prin prisma criticilor și apărărilor referitoare la procesul verbal de constatare și sancționare contravenție, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal ., numărul_/1.05.2014,petentul a fost sancționat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 340 lei și suspendarea dreptului de a conduce, pentru o perioadă de 30 zile, pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenționale: la data de 1 mai 2014, a condus autoturismul marca Toyota, cu numărul de înmatriculare_, pe DN 24, direcția Iași- V., iar la km 172+800m, localitatea Schitu D. a efectuat manevra de depășire neregulamentară a două autoturisme, pe linie continuă, încălcând astfel prevederile art. 120 alin. 1 litera d) din HG 1391/2006. Fapta a fost încadrată în drept, în prevederile art. 100 alin. 3 litera e) din OUG 195/2002. În procesul verbal au fost consemnate la rubrica obiecțiuni, următoarele mențiuni: „ Nu există înregistrare . Nu semnez nimic”, notându-se în mod corelativ refuzul petentului de a semna procesul verbal. Astfel, intimatul a procedat la comunicarea actului prin poștă, la data de 15.05.2014, conform dovezii anexate la dosarul cauzei.
Plângerea a fost promovată în interiorul termenului legal de 15 zile, de la momentul comunicării efective a actului către petent.
Plângerea contravențională atrage incidența art.6 CEDO, în latura sa penală, constituind o “acuzație in materie penală”, cu respectarea tuturor garanțiilor oferite de CEDO în materie penală. Așa cum a arătat Curtea “distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penală” (Hotărârea pronunțată în cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56).
În scopul determinării faptului dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, par. 29);
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56)
În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32);
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003);
România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (paragr. 66-69 din Hotărârea A. împotriva României).
Instanța constată că, în cauza de față, norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar sancțiunile aplicate: amenda în cuantum de 340 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile, nu au scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Pe cale de consecință, acuzația adusă petentului constituie o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, precum și de toate garanțiile oferite de latura penală a art. 6 CEDO, care au fost instituite cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților. Sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
Instanța notează că în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Obiectul oricărei plângeri în materie contravenționale este reprezentat de verificarea efectivă de către instanță, pe baza tuturor probelor încuviințate și administrate dacă fapta contravențională există și a fost săvârșită cu vinovăție de către contestator.
Analizând cu prioritate aspectele de legalitate și temeinicie ale procesului verbal contestat, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Din studierea procesului verbal depus în copie la dosarul cauzei se poate observa că acesta este de natură a răspunde cerințelor legale imperative astfel descrise.
Mai mult, petentul nu a formulat nici un fel de critici referitoare la forma procesului verbal sau probleme de legalitate, iar instanța nu a identificat din oficiu aspecte apte să fie puse în discuția contradictorie a părților drept vicii de formă și cauze de nulitate ale actului contestat.
Cu privire la modalitatea de constatare efectivă a faptei reținute, instanța reține că sunt neîntemeiate criticile petentului referitoare la unica posibilitate de constatare cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate a faptei. Această constatare tehnică se raportează expres la alte fapte apreciate de legiuitor ca fiind contravenții ( e.g. depășirea vitezei legale), pentru încălcarea liniei continue textul de lege neimpunând o atare formă de înregistrare.
Instanța va realiza punerea în balanță a prezumției de nevinovăție, garantate oricărei persoane cu prezumția de legalitate a procesului verbal și va proceda la analizarea faptei reținute.
Jurisprudența CEDO nu interzice recunoașterea de către legislațiile naționale a prezumțiilor legale, acestea putând avea valoare probatorie în cadrul procedurii interne, fără însă a avea o valoare absolută. Mai mult, această prezumție nu poate interfera cu prezumția de nevinovăție care trebuie respectată în cadrul procedurii contravenționale.
Astfel, instanța trebuie să asigure justul echilibru între aplicarea principiului legalității procesului verbal și cel al nevinovăției până la proba contrarie a petentului. Justul echilibru nu poate fi atins decât în măsura în care prezumția de legalitate este dublată de un probatoriu care să o susțină, sarcina probei revenind intimatei.
Pentru a forma opinia instanței, dincolo de orice îndoială rezonabilă, constatările din procesul verbal trebuie să se bazeze pe o . probe apte de a demonstra situația de fapt reținută.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză instanța reține ab initio faptul că petentul nu a contestat efectuarea unei manevre de depășire pe linie continuă. Astfel, petentul, în plângerea introductivă a susținut că s-a angajat în depășire pe linie discontinuă și a considerat că poate finaliza manevra pe același tip de marcaj. Mai mult, petentul nu a contestat sub nici un aspect locul indicat în procesul verbal ca fiind cel al săvârșirii faptei, singura sa critică vizând necesitatea înregistrării faptei reținute, cu mijloace tehnice omologate.
Din studierea adresei oficiale CNADNR, din data de 3 aprilie 2015, rezultă expres faptul că, în localitatea Schitu D., la km 172+180m, pe DN 24, marcajul rutier este reprezentat de o linie continuă simplă, de tip E.
Astfel, conform art. 120 din HG 1391/2006, se interzice depășirea vehiculelor: când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere, iar potrivit art. 100 alin. 3 litera e) din OUG 195/2002: constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte - e) nerespectarea regulilor privind depășirea.
Or, indiferent de realizarea unei părți din depășire pe linie continuă, fapta are o existență reală, justificând antrenarea răspunderii contravenționale a petentului.
Cu privire la sancțiunile aplicate, instanța va reține că absența unor prejudicii concrete nu este de natură a înlătura componenta contravenției- pericol social. Pericolul social rezultă din efectuarea unei manevre de depășire pe linie continuă,pe un segment de drum supus evident ( prin aplicarea unui atare tip de marcaj) unui regim special, corespunzător particularităților sale, în localitate și generarea unei posibilități de producere a accidentelor prin greutatea de evitare a autoturismelor care se deplasează de pe contrasens și reducerea vizibilității. Constatarea faptei a fost realizată direct, de către agentul constatator, procesul verbal fiind întocmit la fața locului și în prezența petentului care a refuzat să semneze actul și să îl primească.
Instanța apreciază că aplicarea sancțiunii avertismentului nu ar corespunde cerințelor de asigurare a materializării scopului sancțiunii ( represiv, preventiv, educativ). Pe de altă parte, din modalitatea concretă de săvârșire, ( efectuarea manevrei de depășire pe linie continuă, în localitate), instanța constată că este proporțională aplicarea sancțiunii complementare a suspendării permisului, pentru gradul de pericol social al faptei. Se justifică aplicarea unei atare sancțiuni pentru asigurarea deplină a rolului educativ al sancțiunii aferente faptei contravenționale reținute în sarcina petentului.
Pentru totalitatea argumentelor anterior expuse, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată atât plângerea cât și solicitarea petentului de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul RAȘCANU D., domiciliat în V., . ., . ales la cabinet avocat G. E. J., cu sediul profesional în Iași, ., .,persoană responsabilă de primirea actelor fiind Z. M., în contradictoriu cu Inspectoratul județean de Poliție Iași, ..6.
Respinge ca neîntemeiată solicitarea petentului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cu drept de a formula apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 22 aprilie 2015, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. jud. II
4 ex, 14.05.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5478/2015.... | Pretenţii. Hotărâre din 22-04-2015, Judecătoria IAŞI → |
|---|
