Plângere contravenţională. Sentința nr. 6087/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6087/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 41085/245/2014
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 04 Mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - Judecător: B. E. B.
Grefier: O. A. D.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6087
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petent R. R. C. și pe intimata I. Iași, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 27.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 04.05.2015, când a hotărât următoarele.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._ /2015 din data de 14.11.2015, petentul R. R. C. a contestat procesul-verbal de contravenție . nr._ /06.11.2014 întocmit de I.P.J. Iași, solicitând anularea acestuia, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivare, petentul a arătat, în esență, că la data controlului a consumat un pahar de vin care, în nici un caz, nu poate da drept rezultat la etilotest o alcoolemie de 0,24mg/l alcool pur în aer expirat. A mai arătat că potrivit art.88 alin.4 din OUG nr.195/2002, stabilirea concentrației de alcool în aerul expirat se face cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, însă fapta reținută în sarcina sa nu a fost constatată conform dispozițiilor legale, existând un dubiu cu privire la valabilitatea măsurătorilor efectuate. Cu privire la reținerea în sarcina sa a faptului că autoturismul avea defecțiuni la sistemul de lumini, petentul a arătat că această faptă nu există, fiind efectuate inspecții tehnice periodice la autoturism. În continuare, cu privire la cea de a treia faptă, respectiv de conducere a autovehiculului fără a deține asigurare obligatorie de răspundere civilă valabilă, petentul a arătat că avea la data controlului încheiată poliță de asigurare de răspundere civilă auto ./C25/HP nr._ valabilă.
În drept, petentul a invocat disp. OG nr.2/2001 și art.88-102 din OUG nr.195/2002.
În dovedire, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu un martor, fiind depuse în copie conformă: procesul-verbal . nr._/06.11.2014, factură fiscală din data de 08.08.2013, dovada CU nr._/06.11.2014, anexă la certificat de înmatriculare, poliță de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./17/G17/HR nr._, poliță de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./25/C25/HP nr._.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei (chitanță fila 24).
Prin întâmpinarea depusă prin Serviciul Registratură la data de 03.03.2015 (fila 51), intimatul I.P.J. Iași a solicitat respingerea parțială a plângerii, arătând că este de acord cu anularea în parte a procesului-verbal contestat, și anume cu privire la contravenția prevăzută de art.64 din Legea nr.136/1995. Cu privire la celelalte contravenții, intimatul a învederat că situația de fapt a fost corect reținută de agentul constatator, iar sancțiunea a fost aplicată în mod legal.
În drept, au fost invocate disp. OG nr.2/2001, OUG nr.195/2002.
În dovedire a fost solicitată proba cu înscrisuri, fiind depuse:raport agent constatator din data de 15.02.2015, fișă de evidență auto.
În cauză, a fost administrată, la solicitarea ambelor părți, proba cu înscrisurile menționate mai sus.
La solicitarea instanței, intimata a depus copie de pe protocolul etilotest și de pe buletinul de calibrare al acestuia.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 06.11.2014, a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul I.P.J. Iași, procesul-verbal . nr._, prin care petentul a fost sancționat cu amendă totală în cuantum de 1990 lei și reținerea permisului de conducere, a certificatului de înmatriculare și a plăcuțelor cu nr. de înmatriculare pentru faptele prevăzute și sancționate de art.99 alin.1 pct.18, art.102 alin.3 lit.a din O.U.G. nr.195/2002 și de art.64 din Legea nr.136/1995.
S-a reținut că la data menționată, orele 19.16, petentul a condus autoturismul cu nr.TX5144XA(BE), pe șoseaua N. din mun. Iași, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice. La testul efectuat cu aparatul alcooltest PROPER SRMO ARRM 0137-test_ a rezultat o alcoolemie de 0,24mg/l alcool pur în aerul expirat. De asemenea, s-a reținut că autoturismul prezenta defecțiuni minore la sistemul de lumini și nu deținea asigurare obligatorie de răspundere civilă auto valabilă (polița RCA).
Persoana sancționată a semnat procesul-verbal, iar la rubrica „alte mențiuni” s-a consemnat: „Am băut un pahar de vin. Nu doresc recoltare de probe biologice”.
În drept, potrivit art.34 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
I. Analizând cu precădere legalitatea, se constată că au fost încălcate dispozițiile art.17 din O.G. nr.2/2001 prin aceea că actul de sancționare nu cuprinde descrierea suficientă a faptei prevăzute și sancționate de art.99 alin.1 pct.18 din OUG nr.195/2002, încălcare ce atrage sancțiunea nulității parțiale a procesului-verbal și care poate fi invocată și din oficiu.
În speță, petentul a fost sancționată pentru fapta prevăzută de art.99 alin.1 pct.18 din OUG nr.195/2002:„ 18. conducerea pe drumurile publice a unui vehicul cu defecțiuni tehnice, altele decât cele prevăzute la art. 102 alin. (3) lit. b), ori care are lipsa unul sau mai multe elemente de caroserie sau aceasta este deteriorată vizibil”.
Întrucât temeiul răspunderii contravenționale este săvârșirea unei fapte ce constituie contravenție, descrierea acesteia reprezintă un element esențial al actului de sancționare. De aceea, simpla redare/reproducere în cuprinsul procesului-verbal a textului ce stabilește contravenția, nu este suficientă, fiind necesară o descriere în concret a acesteia.
Aceeași este situația și în cauză, procesul-verbal contestat descriind fapta petentului ca fiind: „autoturismul prezenta defecțiuni minore la sistemul de lumini”.
Or, actul de sancționare trebuia să conțină descrierea concretă și precisă a împrejurărilor din care agentul constatator a concluzionat că sistemul de lumini era defect.
În acest sens, agentul constatator ar fi trebuit să arate, de exemplu, dacă luminile funcționau, care faruri/bec de semnalizare nu funcționau ori, dacă acestea funcționau, în ce anume efectiv a constat defecțiunea identificată.
În lipsa unor asemenea mențiuni însă, instanța nu poate exercita controlul de legalitate și temeinicie cu care este învestită și nu poate verifica dacă sunt întrunite toate elementele contravenției, respectiv dacă vehicul avea defecțiuni tehnice, în accepțiunea textului de lege potrivit căruia a fost sancționat petentul. Or, față de principiul legalității dedus din art.1 și 5 ale O.G. nr.2/2001, existența contravenției trebuie dovedită în mod temeinic, printr-un proces-verbal care să cuprindă descrierea completă a faptei și a tuturor împrejurărilor în care aceasta a fost săvârșită, și nu doar prin simpla reiterare a dispozițiilor legale.
Față de aceste motive, constatând că fapta nu a fost suficient descrisă, instanța va anula în parte procesul-verbal cu privire la faptei prevăzute și sancționate de art.99 alin.1 pct.18 din OUG nr.195/2002.
În ceea ce privește celelalte două fapte pentru care a fost sancționat petentul, se constată că au fost respectate dispozițiile art.15-20 din același act normativ, nefiind incidentă niciuna din cauzele de nulitate prevăzute de art.17, ce pot fi constatate din oficiu.
II. În ceea ce privește temeinicia, instanța reține că deși actul de sancționare a fost întocmit prin constatarea nemijlocită a faptei de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor, situația de fapt reținută nu a fost confirmată de probatoriul administrat în cursul dezbaterilor, după cum urmează:
În primul rând, s-a reținut în sarcina petentului că ar fi condus autoturismul personal fiind sub influența băuturilor alcoolice. Deși în procesul-verbal s-a consemnat că petentul a fost testat cu aparatul alcooltest PROPER SRMO ARRM 0137-test_ și a fost înregistrată o alcoolemie de 0,24mg/l alcool pur în aerul expirat, intimatul nu a depus dovada lizibilă a acestei testări, cu toate că i s-a solicitat în 2 rânduri (fila 1, când fixându-se primul termen, intimatul a fost citat cu mențiunea de a depune documentele ce au stat la baza întocmirii procesului-verbal, fila 50 verso, instanța dispunând amânarea cauzei expres citarea intimatului cu mențiunea de a depune rezultatul alcooltest și buletinul de calibrare al acestuia).
Rezultatul înaintat pentru termenul din data de 27.04.2015 (fila 57) este ilizibil, putând fi descifrate doar numele petentului, CNP-ul acestuia și numele agentului constatator, nu și valoarea înregistrată.
Este adevărat că procesul-verbal de contravenție întocmit pe baza constatărilor personale ale agentului, beneficiază de prezumția de autenticitate și veridicitate, făcând dovada situației de fapt până la proba contrară, însă având în vedere natura contravenției reținute, ce nu poate fi stabilită decât cu ajutorul mijloacelor tehnice, constatările pe propriile simțuri ale agentului de poliție nu sunt suficiente.
Astfel, în cauzele având ca obiect conducerea sub influența băuturilor alcoolice, rezultatul testării cu aparatul etilotest constituie mijlocul ce mai consistent de dovadă, iar în lipsa lui nu se poate stabili nici un reper că petentul ar fi încălcat normele rutiere privind consumul de alcool.
Pe de altă parte, imposibilitatea prezentării rezultatului etilotest, îl pune pe petent în situația de a nu putea face dovada contară celor constatate în procesul-verbal, deoarece intimatul este singurul deținător al probei.
Față de cele expuse, că există un dubiu cu privire la împrejurarea dacă petentul se afla sub influența băuturilor alcoolice, care, în lipsa rezultatului testării alcooltest, va profita petentului în virtutea principiului de drept in dubio pro reo.
În consecință, instanța constată că sancționarea petentului pentru această contravenție nu este temeinică întrucât există un dubiu asupra concentrației de alcool înregistrată.
Cu privire la cea de a treia faptă, și anume aceea a nedeținerii unei asigurări obligatorii de răspundere civilă auto valabilă, intimatul a arătat că se impune anularea procesului-verbal pentru acest motiv (întâmpinare fila 51 verso). De asemenea, potrivit înscrisului depus la fila 29, petentul avea încheiată polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./25/C25/HP nr._, cu valabilitate de la data de 06.09.2014 la data de 05.03.2015, deci și la data de 06.11.2014 (data săvârșirii presupusei contravenții).
Față de aceste considerente, instanța constată că petentul avea încheiată poliță de asigurare auto obligatorie, nesăvârșind contravenția prevăzută de art. 64 din Legea nr.136/1995, motiv pentru care va anula procesul-verbal și cu privire la această din urmă contravenție.
În concluzie, constatând că sancționarea petentului pentru cele trei contravenții nu este legală și temeinică, instanța va admite plângerea și va anula procesul-verbal contestat, exonerând petentul de la plata amenzii contravenționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul R. R. C. (C.N.P._), cu domiciliul procedural ales la Cabinet Individual de avocat D. C., cu sediul în Iași, .. 15, ., Jud. Iași în contradictoriu cu INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI (C.U.I._), cu sediul în Iași, .. 6, Jud. Iași.
Anulează procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 06.11.2014 și exonerează petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 1990 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea depunându-se la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, data de 04.05.2015.
Președinte, Grefier,
B. E. B. O. A. D.
Red./Tehnored./B.E.B./O.A.D/4 ex./11.06.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6335/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6347/2015.... → |
|---|
