Contestaţie la executare. Sentința nr. 6335/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6335/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 42603/245/2014
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 6335/2015
Ședința publică de la 11 Mai 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE E. L. A.
Grefier S. M. M.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatorul B. C. I. în contradictoriu cu intimatul B. M. I. și M. L. și cu intimata C.N.A.D.N.R. SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași, având ca obiect contestație la executare-suspendare executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 04 mai 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când, instanța a reținut cauza în pronunțare și când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru data de 11 mai 2015, când,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 04.12.2014 sub numărul_, contestatorul B. C. I. a formulat în contradictoriu cu intimații B. M. I. și M. L., C.N.A.D.N.R. SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași, contestație la executare împotriva executării silite începută în dosarul de executare nr.2320/2014 aflat pe rolul B. M. I. și M. L., solicitând anularea executării silite, anularea titlului executoriu în baza căruia s-a demarat procedura de executare silită, anularea încheierii de încuviințare a executării silite, în principal, anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare iar în subsidiar, cenzurarea cheltuielilor de executare, suspendarea executării în privința cheltuielilor de executare și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, contestatorul a arătat, în esență, că prin somația comunicată în dosarul de executare nr. 2320/2014 la data de 17.11.2014 și primită la data de 19.11.2014 i s-a pus în vedere ca în termen de o zi să achite suma de 28 de euro reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire datorat intimatei CNADNR SA-Direcția Generală de Drumuri și Poduri Iași în baza titlului executoriu proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/21.11.2011 și suma de 268 lei reprezentând cheltuieli de executare conform încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 17.11.2014.
Contestatorul a mai arătat că deși prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/21.11.2011 a fost obligat să achite un tarif de despăgubire în cuantum de 28 euro, potrivit art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002, în vigoare la momentul aplicării sancțiunii, prin art. I pct. 2 din Legea nr. 144/23.07.2012 a fost abrogat art. 8 alin. 3, alin.3 ind. 1 și alin.6 din OG nr. 15/2002, dispoziție abrogată în baza căreia instanța de executare a admis încuviințarea executării silite în vederea recuperării despăgubirii în cuantum de 28 euro, prin încheierea pronunțată la data de 11.11.2014 în dosarul nr._/245/2014.
Contestatorul a mai arătat că Legea nr. 144/23.07.2012 este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile, astfel că ea se va aplica retroactiv și contravenției săvârșite de el, chiar dacă această faptă a fost săvârșită înainte de . legii menționate, aspect statuat și de Curtea Constituțională în Deciziile nr. 505/2013, nr. 36/2014, nr. 112/2014, nr. 386/2014, sens în care la data formulării cererii de executare, obligația de a plăti suma de 28 euro nu mai avea niciun suport legal.
Sub același aspect, contestatorul a mai arătat că art. II din Legea nr. 144/23.07.2012, care distinge anularea obligațiilor de plată a despăgubirii în funcție de contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale de contravenție, până la . acestei legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor-verbal într-o anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată de motive obiective, sens în care, în acord cu art. 1 din Protocolul 12 la CEDO, coroborat cu art. 20 alin. 2 din Constituția României, instanța ar trebui să constate aplicarea discriminatorie a principiului retroactivității legii contravenționale mai favorabile și să înlăture de la aplicarea în prezenta cauză a prevederilor art. II din Legea nr. 144/23.07.2012.
În subsidiar contestatorul a solicitat instanței să se constate lipsa semnăturii agentului constatator, lipsă ce atrage nulitatea absolută a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/21.11.2011, proces verbal care este un înscris autentic comunicat pe hârtie și nu într-un program electronic.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, contestatorul a arătat că acestea au fost stabilite cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, respectiv art.39 din Legea nr.188/2000, Ordinul nr.2561/C/2012 și art.669 Cod procedură civilă și că suma stabilită cu titlu de onorariu de executare ar depăși cu mult debitul ce urmează a fi recuperat, onorariul executorului pentru creanțele de până la 50.000 lei fiind de 10% din creanță, în speță 2,80 euro, aproximativ 12.50 lei+TVA; sub același aspect, contestatorul a mai arătat că în mod incorect executorul a inclus în cheltuielile de executare suma de 124 lei, reprezentând cheltuieli de personal și birotică, sens în care a arătat că solicită anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, suspendarea executării în privința acestora, iar în subsidiar, cenzurarea cheltuielilor de executare la cheltuielile de executare efectuate în cauză și la onorariul în limitele legii.
În drept contestatorul a invocat prevederile art.711-719 Cod procedură civilă, Legea nr. 144/2012, Legea nr. 188/2000, Ordinul nr.2561/C/2012.
În dovedirea acțiunii, contestatorul a atașat în copie conformă somație de executare nr.2320/2014 din 17.11.2014 fila 7, încheiere stabilire cheltuieli de executare nr.2320/2014 din 17.11.2014 fila 8, înștiințare .2320/2014 din 17.11.2014 fila 9, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/21.11.2011 fila 10, încheierea pronunțată de Judecătoria Iași la data de 11.11.2014 în dosarul nr._/245/2014 fila 11.
În temeiul art.411 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, contestatorul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Acțiunea a fost parțial timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
Acțiunea a fost regularizată potrivit prevederilor art.200 și următoarele Cod procedură civilă, în care contestatorul a făcut dovada achitării diferenței taxei judiciare de timbru în cuantum de 61,36 lei stabilită conform art.10 alin.1 lit.b, art.10 alin.2 din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru (ca urmare a respingerii cererii de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru) și a indicat mijloacele de probă de care înțelege să se folosească în soluționarea cauzei (proba cu înscrisurile atașate cauzei).
Legal citat, intimatul B. M. I. și M. L. nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a se apăra contrar susținerilor contestatorului.
Legal citată, intimata C.N.A.D.N.R. SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași a formulat întâmpinare pe care a depus-o prin serviciul registratură de la data de 20.02.2015, reiterată la data de 25.02.2015, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, intimata a arătat, în esență, că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/21.11.2011 a fost legal încheiat, fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001, având atașată semnătura electronică a agentului constatator în baza certificatului calificat de semnătură electronică și care atestă legătura dintre semnătura electronică atașată procesului verbal semnat.
Intimata a mai arătat că obligația de plată a tarifului de despăgubire, deși a fost stabilită în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, nu are natura unei sancțiuni contravenționale, ci un rol preponderent reparator, o modalitate de acoperire a unui prejudiciu material, caz în care principiul retroactivității legii mai favorabile nu-și găsește aplicarea, aspecte statuate și de CC în decizia nr.57/2012 și că abrogarea normei care reglementa tariful de despăgubire nu are niciun efect asupra executării voluntare sau silite a tarifelor stabilite prin procese verbale încheiate cu privire la fapte săvârșite anterior intrării în vigoare a legii.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, intimata a arătat că acestea au fost legal stabilite.
În drept, a invocat prevederile OG nr.2/2001, OG nr.15/2002, Legea nr.144/2012, Cod procedură civilă.
În dovedire nu a indicat niciun mijloc de probă.
În temeiul art.411 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Întâmpinarea a fost comunicată contestatorului care prin serviciul registratură de la data de 23.03.2015, reiterată la data de 02.04.2015, a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reluat susținerile din acțiunea introductivă de instanță.
Prin serviciul registratură de la data de 22.04.2015, ca urmare a dispoziției instanței, a fost atașat în copie conformă dosarul de executare nr.2320/2014 al B. M. I. și M. L..
Prin serviciul registratură de la data de 04.05.2015, reiterată la data de 07.05.2015, intimata C.N.A.D.N.R. SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași a depus precizări la dosarul cauzei prin care a arătat că decizia ÎCCJ nr.6 datează din 06.02.2015, deci ulterior întocmirii și comunicării procesului verbal, sens în care efectele deciziei nu pot retroactiva.
La termenul din 04.05.2015, instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității formulării cererii având ca obiect contestație la titlul executoriu reprezentant de procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/21.11.2011 și excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. M. I. și M. L., a pus în discuție cererea de suspendare a executării silite în privința cheltuielilor de executare, asupra cărora a rămas în pronunțare și a încuviințat pentru toate părțile, apreciindu-le legale, concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Analizând cu prioritate în acord cu prevederile art.248 Cod procedură civilă, excepția inadmisibilității formulării cererii având ca obiect contestație la titlul executoriu reprezentant de procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/21.11.2011, excepție de fond, absolută și dirimantă, invocată din oficiu la termenul din 04.05.2015, apare ca întemeiată și urmează a fi admisă ca atare.
În fapt, titlul executoriu care fundamentează executarea silită în dosarul de executare nr.2320/2014 al B. M. I. și M. L. este dat de procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/21.11.2011, proces verbal lovit de nulitate conform susținerilor contestatorului, pentru lipsa semnături agentului constatator.
Potrivit art. 713 alin. 2 Cod procedură civilă, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Potrivit art.31 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Așadar, având în vedere că titlul executoriu a cărui legalitate se contestă pe calea acțiunii de față este un proces-verbal de contravenție, pentru a cărui contestare OG nr. 2/2001 reglementează calea de atac specifică a plângerii contravenționale, excepția inadmisibilității formulării cererii având ca obiect contestație la titlul executoriu apare ca întemeiată și urmează a fi admisă ca atare.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. M. I. și M. L., excepție de fond, absolută și dirimantă, invocată din oficiu la termenul din 04.05.2015, apare ca întemeiată și urmează a fi admisă ca atare.
Pentru a se promova o acțiune în justiție, potrivit art.32 alin. 1 Cod procedură civilă, trebuie îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții, și anume, capacitate procesuală, calitate procesuală, afirmarea unui drept recunoscut de lege, actual și exercitat cu bună credință și afirmarea unui interes legitim, actual, direct și personal.
Potrivit art.36 Cod procedură civilă, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond
Calitatea procesuală presupune justificarea dreptului, respectiv obligației unei persoane de a participa ca parte în proces. Această justificare nu presupune stabilirea existenței unui drept subiectiv sau a unei obligații, ca element al raportului juridic. Pe cale de consecință, calitatea procesuală reprezintă în esență titlul legal ce îndreptățește o persoană să figureze în calitate de reclamant sau pârât în cadrul unei acțiuni în justiție.
Potrivit art. 249 Cod procedură civilă reclamantul (în speță contestatorul) are obligația justificării atât cu privire la calitatea procesuală activă, cât și cu privire la cea pasivă.
Potrivit art.712 alin.1 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
Interpretând aceste dispoziții legale incidente se poate observa că organul de executare ( executorul judecătoresc) nu reprezintă parte în cadrul procedurii de executare în sine, atribuțiile acestuia fiind reglementate în mod punctual de legiuitor. Singura situație care ar justifica introducerea contestației la executare și în contradictoriu cu biroul executorului judecătoresc ar fi cea referitoare la refuzul de începere a procedurii sau de îndeplinire a unui act de executare. Or nu există această situație în acțiunea promovată în cadrul prezentei contestații.
Executorii judecătorești sunt învestiți, în temeiul Legii nr. 188/2000 să îndeplinească un serviciu de interes public și ca atare, nu poate avea calitatea de parte, într-un raport juridic în care relațiile s-au stabilit între creditor și debitor. Acesta nu realizează actele de executare în considerarea unui interes personal, ci acționează ca instituție special abilitată în temeiul legii cadru, anterior citate. Recunoașterea dreptului sau interesului dedus judecății nu poate fi opusă biroului executorilor judecătorești. Instanța, pe calea contestației la executare nu poate fi învestită, decât să verifice legalitatea sau /și temeinicia actelor de executare realizate în cadrul procedurii propriu-zise instrumentate de către executorul judecătoresc .
Pe cale de consecință, în temeiul tuturor argumentelor de fapt și de drept anterior expuse, instanța urmează a admite excepția lipsei calității procesuale pasive a B. M. I. și M. L. și a respinge contestația la executare formulată în contradictoriu cu acesta ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește fondul contestației la executare instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/21.11.2011, contestatorul a fost sancționat, în baza art.8 alin.1 și 2 din OG nr.15/2002, cu amendă în cuantum de 250 lei, stabilindu-se totodată în sarcina sa, în baza art.8 alin.3 din OG nr.15/2002, obligația de plată a sumei de 28 euro cu titlu de contravaloare a tarifului de despăgubire pentru utilizarea rețelei de drumuri fără a fi achitat costul rovinietei, astfel cum rezultă din procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/21.11.2011 fila 2 dosar executare.
Prin cererea depusă la B. M. I. și M. L., intimata C.N.A.D.N.R. SA-Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași a solicitat punerea în executare a titlului reprezentat de procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/21.11.2011, pentru recuperarea tarifului de despăgubire de 28 euro, luând astfel naștere dosarul execuțional nr. 2320/2014.
Prin încheierea din 11.11.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosar nr._/245/2014 s-a admis cererea formulată de executorul judecătoresc M. I. și s-a încuviințat executarea silită în vederea recuperării creanței în cuantum de 28 euro, în baza titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/21.11.2011, la cererea creditoarei C.N.A.D.N.R. SA-Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași împotriva debitorului B. C. I., astfel cum rezultă din încheierea pronunțată de Judecătoria Iași la data de 11.11.2014 în dosarul nr._/245/2014 fila 6 dosar executare.
Prin încheierea de stabilire cheltuieli de executare nr.2320/2014 din 17.11.2014 fila 7 dosar executare, au fost stabilite cheltuieli de executare în cuantum de 268 lei din care 20 lei taxă timbru de executare, 124 lei cheltuieli birotică și personal, 124 lei onorariu de executor.
Prin somație de executare nr.2320/2014 din 17.11.2014 fila 9 dosar executare, primită la data de 19.11.2014 fila 11 dosar executare, contestatorul a fost somat ca în termen de 1 zi să achite suma de 28 euro reprezentând debit restant și 268 lei reprezentând cheltuieli de executare.
În drept, potrivit art.712 alin.1 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
Potrivit art.712 alin.3 Cod procedură civilă, de asemenea, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale.
Acțiunea contestatorului apare ca întemeiată, urmând a se dispune anularea încheierii de încuviințare a executării silite din 11.11.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2014, anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare nr.2320/2014 din 17.11.2014 și anularea executării silite însăși și a tuturor actelor aferente îndeplinite în dosarul de executare nr. 2320/2014 al B. M. I. și M. L., pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.
Potrivit prevederilor art.8 alin. 1-3 din OG 15/2002 privind aplicarea tarifului e utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, în vigoare la data aplicării sancțiunii contravenționale, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă, constituie contravenție și se sancționează cu amendă. Cuantumul amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1) este prevăzut în anexa nr. 2. Contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinietă valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4.
Instanța mai reține că prin art.I pct.2 din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din Romania, a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și alin.3 ind.1 din OG 15/2002, care reglementau obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională aferentă faptei de a circula fără rovinietă, și un tarif de despăgubire, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contestatorului la plata despăgubirilor de 28 de euro și care face obiectul dosarului execuțional nr.2320/2014.
Dispozițiile art.12 din OG nr.2/2001 prevăd că (1) Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ. (2) Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. In cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai grava, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia.
În același timp, prin Decizia Curții Constituționale nr. 228 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 283 din 27 aprilie 2007 s-a constatat că dispozițiile art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sunt neconstituționale în măsura în care prin sintagma "nu se mai sancționează" prevăzută în text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia. În cuprinsul acestei decizii se arată că sintagma "nu se mai sancționează" trebuie înțeleasă în sensul că, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută.
Prin urmare, legea mai favorabilă se aplica retroactiv daca succesiunea de legi a intervenit între momentul comiterii contravenției si momentul executării integrale a sancțiunii.
Calificarea naturii tarifului de despăgubire prevăzut de art.8 alin.3 din OG nr.15/2002 drept o sancțiune contravențională rezultă cu claritate și din decizia nr.385/2013 a Curții Constituționale, în care s-a reținut că „Referindu-se la tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 și dispunând anularea lor, prevederile de lege ce formează obiect al excepției au, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții. Ca urmare a abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire - suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta - textul de lege criticat conține, însă, o normă legală mai favorabilă, intervenită în domeniul contravențional, conformă prevederilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală”.
Cu alte cuvinte, instanța apreciază că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 și alin.3 ind.1 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului prin eliminarea obligației de plată a tarifului de despăgubire, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravenției săvârșite de contestator, chiar dacă această faptă a fost săvârșită înainte de . legii menționate, în condițiile în care sancțiunea privind tariful de despăgubire nu era executată la data intervenirii dispoziției de eliminare a acestui tarif.
Așadar, principiul retroactivitatii legii contravenționale mai favorabile se aplica și în faza executării silite având în vedere că această fază face parte din procesul civil, aspect consacrat și prin jurisprudența CEDO, drept esență a dreptului la un proces echitabil în sensul art.6 CEDO, aspecte statuate de decizia CC nr. 228/2007 cât și de decizia CC nr. 385/2013, arătate mai sus.
În ceea ce privește solicitarea contestatorului ca instanța să constate aplicarea discriminatorie a principiului retroactivității legii contravenționale mai favorabile în ceea ce privește prevederile art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 (tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează) și să le înlăture de la aplicare ca fiind incompatibile cu Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța constată că această solicitate apare ca devenită fără obiect prin raportare la soluția ce se va da asupra excepției inadmisibilității formulării cererii având ca obiect contestație la titlul executoriu reprezentant de procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/21.11.2011, acest text de lege nefiind incident în speță, putând fi invocat doar în cadrul acțiunilor având ca obiect plângere contravențională.
Cu toate acestea, deși nu se contestă că art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la . respectivei legi, are caracter retroactiv deoarece reglementează pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții, instanța reține, în acord cu deciziile Curții Constituționale nr.385/2013, nr.505/2013, nr.36/2014, nr.112/2014, că aceste dispoziții reprezintă o prevedere legală contravențională mai favorabilă în concordanță cu prevederile art.15 alin.2 din Constituție.
Așadar, contrar susținerilor contestatorului, dispozițiile de mai sus nu introduc un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbal într-un anumită perioadă, deoarece acestea se aplică în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor care se află în situațiile prevăzute de ipoteza normei supuse controlului de constituționalitate, aspecte statuate și de Decizia Curții constituționale nr.386/2014.
Având în vedere acestea, având în vedere că odată cu Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 3 ind.1 din OG 15/2002 care a constituit temei de drept pentru obligarea contestatorului la plata despăgubirilor de 28 de euro, prin mecanismul de funcționare al legii contravenționale mai favorabile, rezultă că în sarcina contestatorului nu se mai poate reține obligația de plată a tarifului de despăgubire de 28 euro stabilită prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/21.11.2011, sancțiune ce nu era executată la data intrării în vigoare a Legii nr.144/2012, astfel că se impune anularea încheierii de încuviințare a executării silite din 11.11.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2014, anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare nr.2320/2014 din 17.11.2014 și anularea executării silite însăși și a tuturor actelor aferente îndeplinite în dosarul de executare nr. 2320/2014 al B. M. I. și M. L..
Referitor la încheierea de încuviințare a executării silite, aceasta urmează a fi anulată având în vedere împrejurarea că instanța investita cu încuviințarea executării ar fi trebuit să o respingă, potrivit prevederilor art. 666 alin 5 pct. 7 Cod procedură civilă, în condițiile în care exista un impediment prevăzut de lege în ceea ce privește executarea silită, respectiv aplicarea legii contravenționale mai favorabile.
Având în vedere soluția de mai sus, instanța reține că nu se mai impune analiza susținerilor contestatorului în ceea ce privește întinderea cheltuielilor de executare, rămânând fără obiect cererea contestatorului de cenzurare a cuantumului acestora.
În ceea ce privește cererea contestatorului de suspendare a executării silite în privința cheltuielilor de executare, având în vedere soluția care urmează a fi dată asupra contestației la executare, aceasta apare ca rămasă fără obiect și urmează a fi respinsă ca atare, nemaipunându-se analiza fondului acesteia.
În ceea ce privește cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru, aceasta apare ca neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.
Este de principiu că legea generală se aplică în orice materie și în toate cazurile, mai puțin în acelea în care legiuitorul stabilește un regim special și derogatoriu instituind în anumite materii reglementări special, care sunt prioritare față de norma de drept comun, prin prevederi de strictă interpretare și aplicare.
Astfel, potrivit art. 45 alin.1 litera f) din OUG nr.80/2013, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă sens în care, având în vedere caracterul derogatoriu al acestor prevederi de la dispozițiile art. 451 cod procedură civilă și posibilitatea recunoscută contestatorului de a obține restituirea taxei achitate la rămânerea definitivă a hotărârii dată asupra contestației la executare, cererea acestuia de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru apare ca neîntemeiată.
În acest context, în speță, se aplică dispozițiile OUG nr.80/2013, care conțin prevederi speciale, derogatorii de la normele de drept comun în privința restituirii taxei de timbre părții care a câștigat procesul, înlăturând astfel incidența dispozițiilolor prevăzute de Codul de procedură civilă.
În ceea ce privește cheltuielile de fotocopie a dosarului de executare, văzând prevederile art.717 alin.2 Cod procedură civilă, potrivit căruia instanța sesizată va solicita de îndată executorului judecătoresc să îi transmită, în termenul fixat, copii certificate de pe actele dosarului de executare contestate, dispozițiile art. 286 fiind aplicabile în mod corespunzător, și îi va pune în vedere părții interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea, având în vedere că petentul contestator apar ca fiind parte interesată în soluționarea cauzei, văzând că acesta nu a făcut dovada suportării acestor cheltuieli, văzând prevederile art.451 și urm. Cod procedură civilă și văzând și decontul justificativ al lucrărilor de xerocopie a dosarului de executare, instanța urmează a-l obliga pe contestator, la plata către B. M. I. și M. L. a sumei de 14 lei cu titlu de contravaloare xerocopie a dosarului de executare nr. 2320/2014.
În temeiul art.451 și următoarele Cod procedură civilă, instanța urmează a lua act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
1.Admite excepția inadmisibilității formulării cererii având ca obiect contestație la titlul executoriu reprezentant de procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/21.11.2011, excepție invocată de instanță din oficiu.
Respinge ca inadmisibilă cererea având ca obiect contestație la titlul executoriu reprezentant de procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/21.11.2011 formulată de contestatorul B. C. I. CNP_, cu domiciliul în Iași, ..62, ., .> în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași, CUI_, J40/552/15.01.2004, cu sediul în Iași, ..19, județul Iași, prin reprezentant legal O. M. L. și prin reprezentant convențional consilier juridic D. Gotu, consilier juridic E. R. I..
2.Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. M. I. și M. L., excepție invocată de instanță din oficiu.
Respinge acțiunea având ca obiect contestație la executare formulată de contestatorul B. C. I. în contradictoriu cu intimatul B. M. I. și M. L. cu sediul în Iași, ..21, ..1, . ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
3.Admite acțiunea având ca obiect contestație la executare formulată de contestatorul B. C. I. în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași, prin reprezentant legal O. M. L. și prin reprezentant convențional consilier juridic D. Gotu, consilier juridic E. R. I..
Dispune anularea încheierii de încuviințare a executării silite din 11.11.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2014, anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare nr.2320/2014 din 17.11.2014 și anularea executării silite însăși și a tuturor actelor aferente îndeplinite în dosarul de executare nr. 2320/2014 al B. M. I. și M. L..
4.Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite în privința cheltuielilor de executare.
Respinge ca neîntemeiată cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Obligă contestatorul la plata către intimatul B. M. I. și M. L. a sumei de 14 lei cu titlu de contravaloare a lucrărilor de xerocopie a dosarului de executare nr. 2320/2014.
Ia act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei hotărâri ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER, A. E. L. M. S. M.
Red.Tehnored.
E.L.A.- 03.06.2015
5 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6538/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6087/2015.... → |
|---|
