Plângere contravenţională. Sentința nr. 6204/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6204/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 40036/245/2014
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6204
Ședința publică din data de 6 mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petenul A. I.- A. și pe intimatul I.P.J. IAȘI - POLIȚIA MUNICIPIULUI IAȘI - SECȚIA A II-A DE POLIȚIE, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 22.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, data de 06.05.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei acțiuni civile, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 3.11.2014, petentul A. I. A., în contradictoriu cu intimatul I. Iași a solicitat instanței admiterea plângerii sale contravenționale și anularea procesului verbal ca nelegal și netemeinic .
În motivare, s-a arătat că a fost sancționat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 270 lei pentru că ar fi circulat pe contrasens și nu ar fi purtat centura de siguranță. Se subliniază că a fost oprit în jurul orei 1.30 a.m., în timp ce efectua manevra de pătrundere din .. Oastei, înscriindu-se greșit pe banda de ieșire și nu pe cea de intrare. Mai arată petentul că a explicat organelor de poliție faptul că nu cunoaște orașul, că era întuneric și totodată semnul de „ocolire” era mascat de un camion, iar pe banda de ieșire erau parcate în sens invers două autoturisme, toate aceste elemente creându-i convingerea că se află pe banda corespunzătoare. Mai susține petentul că s-a aflat într-o eroare de fapt și că agenții de poliție nu aveau cum să își da seama daca purta sau nu centura și nici nu au verificat efectiv dotările mașinii. Petentul apreciază că celelalte sancțiuni, în afara celei complementare a reținerii permisului, au fost aplicate doar pentru a da valoare procesului verbal. În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea sancțiunilor din procesul verbal cu cea a avertismentului. Petentul a propus un martor, pentru descrierea situației de fapt și a invocat în drept, prevederile OG 2/2001 și OUG 195/2002.
Au fost anexate cereri: împuternicire avocațială, dovadă de achitare taxă de timbru, copii carte de identitate petent și martor, copie proces verbal și dovadă eliberată .
La data de 28.11.2014, intimatul a formulat și depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii. S-a arătat că petentul a fost sancționat pentru reținerea în sarcina sa a următoarelor pretinse fapte contravenționale: la data de 17.10.2014 a condus autoturismul marca Opel, cu numărul de înmatriculare_, pe .. Iași, pătrunzând voluntar pe sensul opus de mers. Totodată petentul nu purta centura de siguranță pe durata deplasării, iar autoturismul nu avea dotările necesare. Faptele au fost încadrate în drept în prevederile art. 101 alin. 3 litera d), art. 108 alin. 1 litera a) pct. 3 și art. 100 alin. 1 pct. 13 din OUG 195/2002. sub aspect probatoriu, intimatul a indicat proba cu înscrisuri . ulterior, la data de 6.12.2014, a depus raportul agentului constatator și originalul procesului verbal contestat.
La primul termen de judecată fixat în cauză ( 25.02.2015), instanța a luat act de absența petentului, a încuviințat proba cu înscrisuri și martori și a dispus citarea martorului indicat de petent A. T. L., cu mandat de aducere.
La al doilea termen de judecată, în data de 22.04.2015, instanța a procedat în prezența petentului la audierea martorului propus de acesta, a constatat administrat întreg materialul probatoriu, a acordat cuvântul pe fondul cauzei și a reținut cererea spre competentă soluționare.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal ., numărul_, încheiat la data de 17.10.2014, petentul a fost sancționat prin aplicarea sancțiunilor amenzii în cuantum de 270 lei, avertismentului, precum și reținerea permisului de conducere pentru o perioadă limitată de timp, pentru reținerea în sarcina sa a următoarelor pretinse fapte contravenționale: la data de 17.10.2014 a condus autoturismul marca Opel, cu numărul de înmatriculare_, pe .. Iași, pătrunzând voluntar pe sensul opus de mers. Totodată petentul nu purta centura de siguranță pe durata deplasării, iar autoturismul nu avea dotările necesare. Faptele au fost încadrate în drept în prevederile art. 101 alin. 3 litera d), art. 108 alin. 1 litera a) pct. 3 și art. 100 alin. 1 pct. 13 din OUG 195/2002. sancțiunile au fost aplicate separat pentru fiecare faptă în parte, fiind respectat principiul legalității, iar actul a fost semnat personal de petent, cu următoarele obiecțiuni: „ nu am știut că circul pe sens opus”.
Plângerea a fost introdusă în termen legal de 15 zile de la înmânarea efectivă a procesului verbal.
Plângerea contravențională atrage incidența art.6 CEDO, în latura sa penală, constituind o “acuzație in materie penală”, cu respectarea tuturor garanțiilor oferite de CEDO în materie penală. Așa cum a arătat Curtea “distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penală” (Hotărârea pronunțată în cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56).
În scopul determinării faptului dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, par. 29);
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56).
În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32).
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003).
România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (paragr. 66-69 din Hotărârea A. împotriva României).
Instanța constată că, în cauza de față, norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată ( în cuantum de 270 lei), dublată de o sancțiune complementară de reținere a permisului în scopul suspendării dreptului de a conduce, nu au caracter reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Pe cale de consecință, acuzația adusă petentului constituie o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, precum și de toate garanțiile oferite de latura penală a art. 6 CEDO, care au fost instituite cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților. Sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
Instanța notează că în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, precum și cea cu un martor ocular ( pasagerul din dreapta), propus de către petent.
verificarea efectivă de către instanță, pe baza tuturor probelor încuviințate și administrate dacă fapta contravențională există și a fost săvârșită cu vinovăție de către contestator.
Analizând cu prioritate aspectele de legalitate și temeinicie ale procesului verbal contestat, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Din studierea procesului verbal depus în copie la dosarul cauzei se poate observa că acesta este de natură a răspunde cerințelor legale imperative astfel descrise. Se mai notează că nu au fost formulate critici privind legalitatea procesului verbal de către petent și de asemenea, că nu există motive care să poată fi invocate și analizate din oficiu de către instanță.
Instanța va realiza punerea în balanță a prezumției de nevinovăție, garantate oricărei persoane cu prezumția de legalitate a procesului verbal și va proceda la analizarea fiecăreia dintre cele trei fapte reținute.
Jurisprudența CEDO nu interzice recunoașterea de către legislațiile naționale a prezumțiilor legale, acestea putând avea valoare probatorie în cadrul procedurii interne, fără însă a avea o valoare absolută. Mai mult, această prezumție nu poate interfera cu prezumția de nevinovăție care trebuie respectată în cadrul procedurii contravenționale.
Astfel, instanța trebuie să asigure justul echilibru între aplicarea principiului legalității procesului verbal și cel al nevinovăției până la proba contrarie a petentului. Justul echilibru nu poate fi atins decât în măsura în care prezumția de legalitate este dublată de un probatoriu care să o susțină, sarcina probei revenind intimatei.
Pentru a forma opinia instanței, dincolo de orice îndoială rezonabilă, constatările din procesul verbal trebuie să se bazeze pe o . probe apte de a demonstra situația de fapt reținută.
Analizând punctual faptele reținute, instanța constată următoarele: cu privire la fapta de a fi circulat pe contrasens, aceasta nu este contestată ca existență de către petent, ci prin plângere se invocă o cauză care înlătura caracterul contravențional, respectiv eroare de fapt. Caracterul contraventional al unei fapte constituie o însusire sintetica a faptei ce decurge din întrunirea trasaturilor esentiale ce caracterizeaza contraventia. Caracterul contraventional al faptei este exclus atunci când nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de textul actului normativ pentru calificarea faptei respective drept contraventie, lipsindu-i una din trasaturile esentiale ce o caracterizeaza (vinovatia, prevederea si sanctionarea ca atare într-un act normativ, sau pericolul social).
Eroarea de fapt presupune că faptuitorul, în momentul comiterii contraventiei nu cunostea sau cunostea gresit existenta unei stari de fapt, situatii sau împrejurari de care depindea caracterul contraventional al faptei. Daca el ar fi cunoscut în mod real si corect realitatea nu ar fi comis contraventia. Eroarea de fapt este definita în doctrina juridica ca fiind "reprezentarea gresita de catre cel care savârseste o fapta ilicita, a realitatii din momentul savârsirii faptei, reprezentare determinata de necunoasterea sau cunoasterea gresita a unor date ale realitatii". Prin însumarea detaliilor descrise ( faptul că era întuneric, în dreptul semnului „ocolire” era parcat un autoturism, pe direcția d emers aleasă erau parcate autoturisme în sens invers), petentul susține că ar fi fost indus în eroare, eroare scuzabilă din perspectiva împrejurărilor descrise. Cu toate acestea, nu au fost dovedite nici una dintre aceste împrejurări. Martorul audiat a declarat că petentul a virat stânga la indicațiile sale și că nu a observat semnul din cauza altui autoturism parcat. Însă, depoziția martorului cuprinde indicii de subiectivitate, ce rezultă din maniera efectivă de descriere automată a situației, fără detalii suficiente, cu răspunsuri care au dat senzația unei prestabiliri a acestora. Instanța apreciază că aceste indicii de subiectivism trebuie coroborate cu atitudinea procesuală a petentului, precum și manifestarea de voință la momentul semnării actului atacat, în obiecțiunile inserate figurând doar faptul că nu a știut că circulă pe contrasens. Mai mult, simpla opțiune pentru un sens de mers fără luarea în calcul a regulilor bine cunoscute de circulație și a celor deja încetățenite referitoare la modalitatea de deplasare pe un anumit segment de drum nu pot fi asimilate unei erori de fapt. Instanța reține existența reală a faptei de a fi circulat pe sens opus de mers. Din studierea raportului agentului constatator ( un raport extrem de detaliat în privința modului de percepere a faptei) a rezultat faptul că la momentul angajării petentului pe sensul respectiv de mers, indicatorul nu era obturat de nici un alt autoturism, iar explicațiile oferite agentului sunt fundamental diferite de cele susținute de martor. Petentul nu a reușit să explice care este motivul pentru care în procesul verbal nu a consemnat expres obturarea semnului de un alt autoturism.
Cu privire la faptul de a fi purtat centura de siguranță, instanța va da prioritate constatărilor personale ale agentului constatator, subliniind aceleași indicii de subiectivitate în depoziția martorului audiat.
În ceea ce privește existența tuturor dotărilor necesare circulației pe drumurile publice, instanța reține că petentului îi revine obligația pozitivă de a proba îndeplinirea cumulativă a tuturor condițiilor impuse de OUG 195/2002. și această faptă a fost constatată personal de agentul constatator, care a menționat expres faptul că petentul nu beneficia de trusă medicală, triunghi reflectorizant și stingător.
Din coroborarea atitudinii procesuale a petentului, cu mențiunile exprese și detaliate ale raportului agentului constatator, ținând cont de perceperea personală a tuturor celor 3 fapte de către agent și caracterul subiectiv al depoziției martorului, instanța urmează a proceda la analiza modului de individualizare a sancțiunilor aplicate.
Se poate observa că agentul a aplicat sancțiunea avertismentului, a amenzii pentru fapta de a fi circulat fără a purta centura de siguranță și suspendarea dreptului de a conduce pentru fapta de a fi circulat pe sens opus de mers. Prin prisma gravității faptei de a conduce autoturismul, pe timp de noapte, pe sens opus de mers, cu generarea unui risc concret și sporit de producere accidente, instanța reține că sancțiunea complementară a reținerii permisului este legală și proporțională gradului de pericol social al faptei. Nu se impune înlocuirea amenzii aplicate ( în cuantum minim legal) și nici înlocuirea sancțiunii complementare cu sancțiunea principală a avertismentului, o atare operațiune trebuind să fie justificată temeinic prin intermediul împrejurărilor concrete apte să diminueze pericolul social. Or, instanța apreciază că înlocuirea sancțiunilor amenzii și suspendării dreptului de a conduce nu ar răspunde scopurilor fundamentale ale pedepsei, neasigurând rolul preventiv, represiv și totodată educativ.
În lumina tuturor considerentelor anterior expuse, reținând că procesul verbal a fost legal încheiat, că faptele au fost percepute prin propriile simțuri de agentul constatator, că petentul nu a reușit să probeze cauzele exoneratoare de răspundere și nici împrejurările apte a diminua pericolul social al faptei și a genera o reindividualizare a sancțiunilor, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea, luând act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul A. I. A., domiciliat în V., .. 274, ., ap.5,CNP_, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași, cu sediul în Iași, ..6.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel, în termen de 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Iași.
Pronunțată astăzi, 6 mai 2015, în ședință publică.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red/tehn. Jud. II
4 ex, 2 iunie 2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6456/2015. Judecătoria... | Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 6557/2015.... → |
|---|
