Plângere contravenţională. Sentința nr. 6581/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6581/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 16074/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6581
Ședința publică din 14 Mai 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. C.
GREFIER: J. V. G.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petentul M. C. G., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. IAȘI, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă fiind petentul și reprezentantul legal al intimatei.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că, pentru acest termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 30.04.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru data de 14.05.2015, când,
INSTANȚA,
Față de plângerea contravențională înregistrata cu nr._, la data de 08.05.2014, formulată de petentul M. C. G. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/03.04.2014, întocmit de intimata POLIȚIA LOCALA IAȘI.
În motivarea plângerii sale, petentul arată că la data de 10.04.2014 a fost amendat contravențional, motivat de faptul că la data de 03.04.2014 ar fi refuzat să părăsească sediul Direcției de Servicii Publice, la cererea agentului.
Arată petentul că procesul-verbal de contravenție nu a fost întocmit în prezența sa tocmai pentru faptul că nu mai era în sediul acestei Direcții.
Petentul atașează copia-procesului verbal de contravenție.
Plângerea a fost legal timbrată, cu suma de 20 de lei.
Intimata depune întâmpinare arătând că, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, mai sus menționat, petentul a fost sancționat contravențional la plata amenzii în cuantum de 500 lei, întrucât în ziua de 01.04.2014, ora 13,45, numitul M. C. G. aflat în ., punct de lucru D.S.P.M. – sediul S.C. Servicii Publice S.A. pentru a-și recupera autoturismul care îi fusese ridicat conform legii, a refuzat să părăsească sediul Direcției Servicii Publice din ., la cererea justificată a organului de ordine, neavând motiv întemeiat de a rămâne în incinta instituției.
În drept, faptele constatate și sancționate prin procesul-verbal menționat sunt prevăzute de art. 2, pct. 13 din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare (¸¸ pătrunderea, cu încălcarea normelor legale de acces, în sediile autorităților publice centrale și locale, instituțiilor publice, instituțiilor de învățământ și spatiilor aparținând acestora, indiferent de destinația lor, regiilor autonome, societarilor reglementate de Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificările si completările ulterioare, partidelor sau altor formațiuni politice, organizațiilor guvernamentale si neguvernamentale, ambasadelor si reprezentantelor altor state ori ale organizațiilor internaționale de pe teritoriul României, precum si ocuparea fără drept a terenurilor aparținând ambasadelor si reprezentantelor sau a terenurilor situate in perimetrul acestora ori refuzul de a le părăsi la cererea organelor de ordine") - încadrări legale coroborate cu art. 3 alin. 1 lit. c), sub aspectul incidenței sancționării.
În subsidiar, pe fondul cauzei, învederează instanței următoarele:
Potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 lit. a), coroborate cu cele ale art. 6 lit. a) și lit. b) din Legea Poliției Locale nr. 155/2010, Poliția L. se înființează în scopul exercitării atribuțiilor privind apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, a proprietății private și publice, prevenirea și descoperirea infracțiunilor, inclusiv în domeniul ordinii și liniștii publice – temei legal pentru care, agentul constatator al Poliției Locale Iași, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a constatat în mod direct faptele săvârșite de către petent, iar procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost încheiat în mod just, raportat la producerea faptelor.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, consideră că aceasta este individualizată în mod corect și corespunde gradului de pericol social concret al contravențiilor reținute în sarcina petentului, iar pentru corectarea conduitei acestuia, fiind necesară aplicarea amenzii în cuantumul stabilit de agentul constatator al Poliției Locale Iași (conform prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001).
La fila 31 dosar, se depun precizări de către intimată, în care se arată că fapta reținută în sarcina numitului M. C. G. și consemnată în cadrul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, întocmit în data de 03.04.2014, a fost constatată ex propriis sensibus de către agentul intimatei, în prezentul dosar aflat pe rolul Judecătoriei Iași, neimplicând o documentație specifică potrivit naturii intrinseci a respectivei fapte, în circumstanțele date.
Consideră că procesul-verbal analizat reprezintă un act administrativ ce beneficiază de prezumția de temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești, astfel că, poate fi calificată ca prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept din perspectivă jurisprudențială.
Instanța deliberând asupra plângerii petentului reține că, în fapt, petentul a fost sancționat contravențional cu suma de 500 de lei prin procesul-verbal de contravenție . nr._/ 03.04.2014, întocmit de intimata Politia Locala Iași.
În fapt, s-a reținut că petentul a refuzat să părăsească sediul S.C. Servicii Publice S.A. la cererea justificată a organului de ordine.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat prin raportare la situația de fapt descrisă în procesul verbal și la încadrarea juridică dată acesteia de către agentul constatator, instanța reține faptul că procesul-verbal poate fi calificat drept un act administrativ iar, condițiile de valabilitate a acestor acte sunt: respectarea competenței, a formei și procedurii de emitere a actului, a conformității conținutului actului cu actele juridice cu forță superioară, precum și cu scopul legii.
Așadar, în speță, instanța constată că prezentul act a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute indicate de dispozițiile art.16 și art.17 din O.G. nr. 2/2001, reținând, de asemenea, si împrejurarea că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține ca O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor reglementează etapa judiciară de soluționare a plângerilor formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, iar sub aspect procedural art. 47 prevede că dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.
Însă, în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de „faptă penală”, necesitând respectare tuturor garanțiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte. Obligația respectării prezumției de nevinovăție este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).
Pe de alta parte a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.
Instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional
În acest context, ținând cont că pe parcursul judecății contestatorul nu a făcut în niciun fel dovada situației de fapt pe care o invoca, deși, potrivit art. 249 Cod procedură civilă, lui îi revenea această probă, instanța consideră că forța probantă a procesului-verbal de contravenție nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția temeinicie instituită în favoarea sa.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională înregistrata cu nr._ la data de 08.05.2014 formulata de petentul M. C. G., cu domiciliul in D., ., nr. 64, ., ., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/03.04.2014, întocmit de intimata POLIȚIA L. IAȘI, cu sediul în mun. Iași, ., jud. Iași.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, calea de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Iași.
Pronunțată azi, 14.05.2015 în ședință publică.
PREȘEDINTE,
C. C.
GREFIER,
J. V. G.
Red.CV.C./Teh.C.C.+U.E.
4 ex./05.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6147/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 7216/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
