Plângere contravenţională. Sentința nr. 7477/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7477/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 7477/2015
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 03.06. 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - Judecător: B. E. B.
Grefier: O. A. D.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7477/2015
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petenta . în contradictoriu cu intimata I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 25.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 03.06.2015, când a hotărât următoarele.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din 19.11.2014, petenta S.C. G. T. S.R.L. în contradictoriu cu I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal . nr._/28.10.2014 solicitând anularea procesului verbal.
În motivare, petenta a arătat, în esență, că procesul-verbal contestat este neîntemeiat sub aspectul stării de fapt reținute deoarece autovehiculul a fost verificat pentru inspecția tehnică periodică în cadrul serviciului RAR O., având perioada de valabilitate până la data de 12.09.2015. la plecarea din societate, vehiculul a avut o stare tehnică corespunzătoare, deficiențele constatate intervenind pe traseul parcurs către localitatea de destinație, împrejurare ce l-a determinat pe conducătorul auto să intervină. Petenta a mai învederat că situația intervenită a fost intempestivă, neimputabilă societății, iar intervenția conducătorului auto constând în îndepărtarea plăcuțelor de frână pe roțile axelor 1 și 3 dreapta a semiremorcii a fost una necesară și a urmărit producerea unui eveniment periculos pentru siguranța circulației pe drumurile publice.
În drept, petenta a invocat disp. OG nr.2/2001.
În susținere, petenta a depus înscrisuri și a solicitat administrarea probei testimoniale cu martorul S. D..
Plângerea a fost legal timbrată cu 20 lei conform art.19 din OUG nr.80/2013.
Prin întâmpinarea depusă, intimata a solicitat menținerea procesului-verbal ca legal si temeinic, cu motivarea că actul constatator a fost întocmit și comunicat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, iar pe fond, s-a constatat că autovehiculul aparținând petentei prezenta defecțiuni periculoase la sistemul de frânare, fapta având un caracter grav ce nu justifică aplicarea sancțiunii avertismentului.
În susținere, petenta a depus înscrisuri.
În cauză, instanța a administrat la cererea petentei proba cu înscrisuri, fiind depuse în copie: procesul-verbal de contravenție . nr._/28.10.2014 (f.4), notificare, proces-verbal de reținere a plăcuțelor cu nr. de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare . nr._, certificat de înmatriculare, certificat de inspecție tehnică periodică, carte de identitate a vehiculului, poliță de asigurare, proba testimonială cu martorul S. D., iar la cererea intimatei proba cu înscrisuri, fiind depuse în copie: procesul-verbal de contravenție . nr._/28.10.2014, dovada de comunicare, proces-verbal de reținere a plăcuțelor cu nr. de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare . nr._, raport de control tehnic în trafic . nr.1000R14, raport de control cu vehiculele verificate la data de 28.10.2014, planșe foto, certificat de înmatriculare, .
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 28.10.2014 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul I.S.C.T.R. procesul-verbal de contravenție . nr._ (fila 4) prin care petenta a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.3 pct.21 din H.G. nr.69/2012, cu amendă contravențională în sumă de 9000 lei și suspendarea dreptului de utilizare a vehiculului prin reținerea plăcuțelor de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare pe o perioadă de 6 luni, întrucât la data menționată, ora 11.31, autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ cu semiremorca cu nr._, condus de S. D., în timp ce efectua transport rutier contra cost de mărfuri în trafic național, a circulat pe DN28 km67+300 (localitatea Valea L., Iași) cu defecțiuni tehnice periculoase la sistemul de frânare, având lipsă plăcuțe frână pe roțile axelor 1 și 3 dreapta a semiremorcii.
Procesul-verbal de contravenție nu a fost semnat de reprezentantul petentei, fiind încheiat în lipsă, și nici de un martor asistent, menționându-se că nu s-a putut identifica nici un martor la fața locului decât alt agent constatator.
Instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile, respectiv la data de 13.11.2014 ( plic fila 8), față de 04.11.2014 - data comunicării procesului-verbal (dovadă fila 28).
Potrivit art.34, alin.1 din O.G.nr.2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Examinând cu precădere legalitatea, se constată ca au fost respectate dispozițiile imperative ale legii, nefiind incident niciunul din motivele de nulitate ce ar putea fi invocate și din oficiu, conform art.17 din O.G. nr.2/2001.
În ceea ce privește temeinicia, actul de sancționare a stabilit în mod corect și complet situația de fapt, fiind întocmit prin constatarea nemijlocită a faptei de către agentul constatator, aflat în exercițiul atribuțiilor ce îi revin potrivit competenței legale.
Or, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului, procesul-verbal de contravenție beneficiază de prezumția de autenticitate și veridicitate și are forță probantă prin el însuși, cât timp petentul nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Această concluzie nu contravine jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului conform căreia răspunderea contravențională constituie o „acuzație în materie penală” ce atrage aplicabilitatea prezumției de nevinovăție întrucât prezumția prevăzută de art.6 para.2 din Convenție nu are caracter absolut, procesului-verbal de contravenție putându-i-se recunoaște, la rândul său, în dreptul intern, prezumții (de legalitate și temeinicie), dacă îi sunt acordate contravenientului garanții suficiente pentru respectarea dreptului la apărare.
În dreptul nostru, aceste garanții sunt recunoscute și acordate prin reglementarea dreptului de a formula plângere împotriva procesului-verbal de contravenție conform art.31, alin.1 din O.G. nr.2/2001 și prin posibilitatea de a proba contra împrejurărilor constatate.
Pe de altă parte, în jurisprudența sa în materie contravențională, Curtea Europeană nu a statuat că procesul-verbal de constatare a contravenției ar fi lipsit de orice putere probatorie sau că organele administrative ar avea obligația ca pe lângă constatările personale, să prezinte și alte probe din care să rezulte vinovăția persoanei.
În cauză, instanța constată că situația de fapt reținută în procesul-verbal contestat este confirmată de probele administrate. Astfel, din planșele foto și rapoartele de control în trafic depuse la dosar rezultă că autovehiculul controlat ce aparținea petentei nu avea toate plăcuțele de frână. De asemenea, martorul S. D., conducătorul autovehiculului, a declarat că pe parcursul traseului a observat că defecțiuni la semiremorca camionului, și anume că se încinseseră două roți, motiv pentru care a scos plăcuțele de frână și camera de frânare pentru a ajunge la un service din Iași
Totodată, instanța reține că petenta nu a negat săvârșirea faptei pentru care a fost sancționată, arătând în cererea introductivă că „situația intervenită pe parcursul deplasării vehiculului a fost intempestivă, neimputabilă societății, iar intervenția conducătorului auto, prin îndepărtarea plăcuțelor de frână pe roțile axelor 1, 3 dreapta a semiremorcii a fost una necesară”.
Având în vedere că situația de fapt a fost corect reținută în procesul-verbal contestat, instanța urmează a analiza dacă apărarea petentei conform căreia defecțiunea produsă a reprezentat un caz de forță majoră de natură a înlătura răspunderea sa contravențională. În susținere, petenta a arătat că autovehiculul avea inspecția tehnică periodică efectuată, iar la data plecării în cursă avea o stare tehnică corespunzătoare, defecțiunea la sistemul de frânare intervenind pe parcurs. Deși instanța nu poate nega posibilitatea ca autovehiculul să fi corespuns tehnic în momentul plecării în cursă, defecțiunea la sistemul de frânare intervenind pe parcurs, motiv pentru care conducătorul auto a circulat cu plăcuțele de frână scoase, reține că acest fapt nu poate avea caracterul unui caz de forță majoră. Conducătorul auto avea posibilitatea de a solicita serviciile unui mecanic sau de a tracta semiremorca până la un service auto, scoaterea plăcuțelor de frână și continuarea traseului fără acestea nefiind astfel singura posibilitate de a acționa în speță.
Având în vedere dispozițiile art.3 pct.21 din H.G. nr.69/2012 și sancționată conform art.6 alin.1 din același act normativ, sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționată petenta, iar răspunderea sa a fost angajată în mod legal și temeinic.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța constată că aceasta a fost individualizată în mod corect, fiind stabilită la nivelul minim prevăzut de lege (9000 de lei față amendă între 9000 și_ de lei), iar petenta avea posibilitatea achitării a jumătate din această sumă în termen de 48 de ore.
La analizarea sancțiunii aplicate, instanța are în vedere că autovehiculul petentei prezenta defecțiuni periculoase la sistemul de frânare, având lipsă două plăcuțe de frânare, iar din declarația martorului S. D. rezultă că a circulat cu aceste defecțiuni pe o distanță mare, de aproximativ 30-40 km.
Astfel, instanța apreciază că fapta petentei, prin care se pune în pericol siguranța traficului rutier, prin punerea în circulație a unui autovehicul ce prezenta grave defecțiuni la sistemul de frânare, denotă un grad de pericol social ce nu permite aplicarea sancțiunii avertismentului.
În raport de cele expuse, instanța concluzionează că nu a fost răsturnată, prin proba contrară, prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție, apărările invocate de contestatoare nu au fost dovedite, iar, în raport de prevederile art.21, alin.3 din O.G. nr.2/2001, instanța apreciază că sancțiunea a fost aplicată în mod corespunzător, fapta petentei având un grad de pericol social ridicat ce nu justifică aplicarea sancțiunii avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta . (J/_, C.U.I._), cu sediul în . Vitănești, ., Județul O. în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – ISCTR 3 (C.I.F._), cu sediul în Suceava, .. 16, Județul Suceava.
Menține valabil procesul-verbal . nr._/28.10.2014.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, cerere ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, data de 03.06.2015.
Președinte, Grefier,
B. E. B. O. A. D.
Red./Tehnored./B.E.B./O.A.D/4 ex./03.07.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7476/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 7559/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
