Plângere contravenţională. Sentința nr. 7476/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7476/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 7476/2015
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 03.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE- Judecător: B. E. B.
GREFIER: O. A. D.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7476/2015
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petent C. F. în contradictoriu cu intimata I. Iași – S4R M./PP Țibănești având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 25.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 03.06.2015, când a hotărât următoarele.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._ din data de 07.11.2014, petentul C. F. a contestat procesul-verbal de contravenție . nr._/22.10.2014 întocmit de Inspectoratul de Poliție Județean Iași-Secția de Poliție Ruaurală nr.4 M. - P. de Poliție Comunal Țibănești.
În motivare, petentul a arătat, în esență, că nu se face vinovat pentru fapta pentru care a fost sancționat. A învederat că a depus plângere la poliție deoarece a fost jognit și amenințat cu moartea, nu a fost audiat niciunul din martorii propuși, iar procesul-verbal a fost încheiat în lipsa sa.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În dovedire, petentul a anexat cererii copii după: cartea de identitate, proces verbal de contravenție . nr._ și a solicitat proba testimonială cu martorii Rachita G., Rachita P., M. M..
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei.
Prin întâmpinarea depusă prin Serviciul Registratură la data de 05.01.2015 (fila 13), intimatul a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea actului de sancționare, cu motivarea că situația de fapt a fost corect reținută iar petentul a fost sancționat conform prevederilor art.2 pct.1 din Legea nr.61/1991.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.148,205, 315 C.pr.civ., O.G. nr.2/2001 și Legea nr.61/1991.
Intimata a depus împreună cu întâmpinarea și referat nr._/2014, raport din 14.10.2014, declarații olografe, procese-verbale.
Petentul a depus la data de 28.01.2015 răspuns la întâmpinare (fila 28) prin care a arătat că sancțiunea a fost aplicată ilegal.
În cauză, a fost administrată la solicitarea ambelor părți proba cu înscrisuri, la solicitarea petentului proba testimonială cu martorii Rachita G., Rachita P., la solicitarea intimatului proba testimonială cu martorul C. A., iar din oficiu proba testimonială cu martorii B. P. și U. I.. La termenul din data de 27.04.2015 instanța a constatat imposibilitatea audierii martorei M. M..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 22.10.2014, a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Postului de Poliție Țibănești, procesul-verbal de contravenție . nr._ (fila 24), prin care petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 400 lei pentru contravenția prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.61/1991 și sancționată potrivit art.3 alin.1 lit.b din același act normativ, întrucât la data de 04.10.2014, ora 16.00, aflându-se pe drumul public din satul Glodenii Gândului, i-a adresat cuvinte și expresii jignitoare, cât și amenințări cu acte de violență numitului C. S..
Persoana sancționată nu a fost prezentă la întocmirea procesul-verbal, împrejurare certificată de martorul C. A..
În drept, potrivit art.34 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Analizând cu precădere legalitatea, se constată că au fost respectate dispozițiile art.15-20 din același act normativ, referitoare la modalitatea de întocmire și mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă actul de sancționare, nefiind incidentă niciuna din cauzele de nulitate prevăzute de art.17, ce pot fi constatate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, instanța constată, în primul rând, că agentul constatator nu a fost prezent la momentul săvârșirii contravenției, astfel încât nu a constatat în mod nemijlocit (propriis sensibus) presupusa faptă contravențională, actul de sancționare fiind întocmit în urma sesizării făcută de petent.
Or, așa cum s-a arătat în mod constant în jurisprudența recentă, procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, având forță probantă prin el însuși, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului forței publice care l-a întocmit.
În situația contrară, pentru a păstra un just echilibru între scopul legitim urmărit prin sancționarea faptelor contravenționale și prezumția de nevinovăție (cauzele Salabiaku c. Franței și Janosevic c. Suediei), exigențele art.6 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului impun ca actul de sancționare să fie susținut de un minim suport factual și probator, pe care să se întemeize concluziile agentului constatator.
În speță, procesul-verbal a fost întocmit pe baza declarațiilor martorilor B. P. și U. I..
Instanța constată că împrejurările de fapt constatate sunt confirmate și de proba testimonială administrată în cursul dezbaterilor, și anume de declarațiile celor doi martori menționați mai sus.
Astfel, martorul B. P. a relatat că în toamna anului trecut, în timp ce se afla în curtea sa împreună cu martorul U. I. și numitul C. S., a venit petentul care a început să-l jignească pe C. S., încercând să îl bată pe acesta din urmă. Martorul a mai învederat că a intervenit între cei doi, i-a scos afară din curtea sa, petentul și numitul C. S. continuând să se certe. De asemenea, martorul a mai arătat că petentul părea a se afla în stare de ebrietate.
Declarația martorului B. P. se coroborează cu declarația martorului U. I., acesta din urmă declarând că în luna octombrie 2014, în timp ce se afla în curte la B. P., împreună cu acesta și cu numitul C. S., a venit petentul și a început să se certe cu C. S., cei doi îmbrâncindu-se reciproc. A mai arătat că după ce cei doi au ieșit din curte, au continuat să se îmbrâncească dar nu s-au lovit.
Petentul nu a făcut nici o probă care să răstoarne situația de fapt reținută în procesul-verbal și confirmată de declarațiile celor doi martori menționați anterior. În ceea ce privește declarația martorei Rachita P., instanța o va înlătura, situația relatată de aceasta din urmă privind un alt eveniment petrecut între petent și numitul C. S. decât cel pentru care a fost sancționat petentul, respectiv o ceartă dintre cei doi ce a avut loc în casa martorei. Nici declarația martorului Rachita G. nu este de natură a infirma situația de fapt reținută în procesul-verbal contestat, cele învederate de martor privind de asemenea o ceartă dintre petent și numitul C. S. ce a avut loc în casa martorului, martorul nefiind de față la momentul în care a avut loc incidentul ce a atras sancționarea contravențională a petentului.
Potrivit art.2 pct.1 din Legea nr.61/1991 „Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni:1) săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice”.
În consecință, instanța reține că temeinicia actului de sancționare a fost confirmată prin probele administrate în cursul dezbaterilor, iar petentul nu a făcut sub niciun aspect proba contrară situației reținute, astfel încât prezumția de nevinovăție invocată în apărarea sa, a fost răsturnată.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța constată că aceasta a fost individualizată în mod corect, fiind stabilită între nivelul minim și nivelul maxim prevăzute de lege, iar petentul avea posibilitatea achitării a jumătate din această sumă în termen de 48 de ore.
Sub acest aspect, în raport de prevederile art.21, alin.3 din O.G. nr.2/2001, instanța apreciază că sancțiunea a fost aplicată în mod corespunzător de organele de poliție, fapta petentului având un grad de pericol social ridicat ce nu justifică aplicarea sancțiunii avertismentului.
Față de împrejurările de fapt și de drept expuse mai sus, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul C. F. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/22.10.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul C. F. (C.N.P._), cu domiciliul în . Gîndului, ., Județul Iași în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție Județean Iași (C.I.F._), cu sediul în Iași, .. 6, Județul Iași.
Menține valabil procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/22.10.2014.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, cerere ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, data de 03.06.2015.
Președinte, Grefier,
B. E. B. O. A. D.
Red./Tehnored./B.E.B./O.A.D/4 ex./03.07.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 7478/2015. Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7477/2015.... → |
|---|
