Plângere contravenţională. Sentința nr. 7930/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7930/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 7930/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7930
Ședința publică din 11 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. C.
GREFIER: J. V. G.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petenta ., în contradictoriu cu intimata I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER ( ISCTR), având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc reprezentanții legali ai părților.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că, pentru acest termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 14.05.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru data de 28.05.2015, ulterior pentru data de 11.06.2015 când,
INSTANȚA,
Față de plângerea înregistrată cu nr._ la data de 18.07. 2014, formulată de petenta . împotriva procesului - verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 02.07.2014 de către intimatul I. DE S. PENTRU CONTOLUL IN TRANSPORTUL RUTIER.
În susținerea plângerii sale, petenta arată că, în speță, prin procesul-verbal întocmit reclamanta a fost sancționată contravențional, pentru săvârșirea faptei prev. de art. 27 alin. 1 coroborat cu art. 30 alin. 1 lit. d din H.G. 1173/2003, constând în aceea că nu a returnat operatorului autorizat SIAE, mai multe autorizații de transport rutier internațional de marfă, în temeiul prevăzut de lege. Ca urmare a constatării faptei contravenționale, de către agenții constatatori, petenta a fost obligată la plata unei amenzi, în cuantum de 12.000 lei.
Cu privire la nulitatea procesului-verbal întocmit precizează următoarele:
Reclamanta apreciază că procesul-verbal a fost întocmit cu încălcarea disp. art. 19 din O.G. 2/2001, acesta fiind întocmit în lipsa reprezentantului petentei, fără ca mențiunile din procesul-verbal de contravenție și cele reținute de către agentul constatator să fie confirmate de un martor asistent.
Agentul constatator reține în conținutul procesului-verbal că procesul-verbal a fost întocmit în modalitatea mai sus expusă, pe considerentul că actul constatator a fost întocmit la sediul instituției, de față fiind prezenți doar agenții constatatori. În fapt, modalitatea în care agentul constatator a procedat a fost tocmai una de a eluda dispozițiile legale în materie, art. 19, fără a-i da posibilitatea contravenientului de a face apărări și obiecțiuni și de a lua la cunoștință de conținutul procesului-verbal.
Avem aici în vedere următoarele aspecte:
Conform mențiunilor din procesul-verbal, sancțiunea contravențională a fost aplicată ca urmare a unui control efectuat de agenți constatatori la nivelul societății petente, în data de 30.06.2014, dată la care se presupune că reprezentantul petentei a fost prezent. La acea dată a fost constatată fapta contravențională, presupus a fi săvârșită, fără a mai fi necesare ale verificări suplimentare. În contextul dat, agenții constatatori aveau posibilitatea obiectivă de a întocmi procesul-verbal în prezența contravenientului, cu opțiunea acestuia de a formula obiecțiuni, fără a mai fi necesară trecerea unui interval de timp de o săptămână și întocmirea unui proces-verbal din comoditate la sediulk organului constatator.
Aceasta în condițiile în care reprezentantul petentei, la data efectuării presupusului control a avut obiecțiuni la cele reținute de către agenții constatatori, obiecțiuni reținute în nota de constatare nr., 1272/IS/30.06.2014. În contextul dat, mențiunea din conținutul procesului-verbal că petenta nu a avut obiecțiuni este una eronată, aspecte ce lipsește de legalitate actul constatator, cu nerespectarea flagrantă a dispozițiilor art. 19 din O.G. nr. 2/2001.
Este adevărat că posibilitatea contravenientului de a formula obiecțiuni, precum și obligația semnării procesului-verbal de un martor asistent sunt sancționate de lege cu nulitatea relativă, dar în contextul în care există posibilitatea obiectivă de a întocmi procesul-verbal la data constatării faptei și de a consemna obiecțiunile contravenientului, iar agentul constatator le eludează vătămarea produsă nu mai se impune a fi dovedită. Cu atât mai mult, cu cât această modalitate de întocmire a procesului-verbal lipsește instanța de judecată de posibilitatea de a verifica legalitatea actului și cele reținute de către agentul constatator.
Pentru considerentele expuse, în baza înscrisurilor atașate prezentei cereri de chemare în judecată, petenta solicită instanței să constate nulitatea procesului-verbal, pentru încălcarea disp. art. 19 din O.G. 2/2001.
În al doilea rând, cu privire la nelegalitatea procesului-verbal, învederează următoarele:
Conform H.G. nr. 1173/2003, art. 30 alin. 2, organul constatator nu are competența de a constata și aplica sancțiuni contravenționale, în situația dată, decât în măsura în care este sesizat de către operatorul SIAE. Operatorul SIAE este organismul de stat competent să elibereze și să repartizeze pe luni calendaristice autorizațiile de transport internațional de marfă. În situația în care această sesizare nu există, organul constatator nu are posibilitatea legală de a se autoriza și de a aplica sancțiuni. La momentul efectuării controlului la nivelul societății petente, organul constatator nu a prezentat dovada acestei sesizări din partea organismului competent pentru a-și legitima activitatea.
Plângerea a fost legal timbrată, cu suma de 20 de lei.
Petenta a atașat copia procesului-verbal de contravenție.
Pârâtul depune întâmpinare, arătând că la controlul efectuat de către inspectorii ISCTR, în data de 30.06.2014, în intervalul orar 08,00-14,00, în prezența operatorului de transport ., ca urmare a două adrese venite din partea Agenției pentru Agenda Digitală a României, cu numerele_/10.06.2014 și_/18.06.2014, în care se solicită să efectueze controale la sediul operatorilor de transport în vederea verificării situației autorizaților de transport rutier internațional de marfă și aplicarea măsurilor legale ce se impun, s-a constatat, nereturnarea autorizațiilor în termenul prevăzut la art. 27 alin. 1 H.G.. 1173/2003 cu modificările și completările ulterioare (autorizațiile de transport rutier internațional de marfă nr._ eliberată la data de 08.01.2014 a fost utilizată dar nu a fost returnată după perioada de 50 de zile de la eliberare, autorizația nr._ eliberată la data de 18.04.2014 a fost utilizată, dar nu a fost returnată în termenul legal, către operatorul SIAE în termenul legal prevăzut de legislația în vigoare, respectiv 45 zile+5 zile de la eliberare).
Perioada de utilizare a autorizațiilor este de 45 de zile calendaristice de la eliberarea acestora, iar în termen de 5 zile calendaristice de la expirarea perioadei de utilizare a autorizației, operatorii de transport rutier internațional de marfă sunt obligați să returneze operatorului SIAE prin delegat sau scrisoare recomandată cu confirmare de primire a autorizațiilor de transport utilizate, operatorul de transport . nu s-a conformat acestor cerințe, încălcând astfel disp. art. 30 alin. 1 lit. d) H.G. 1173/2003 cu modificările și completările ulterioare și care se sancționează conform art. 30 alin. 1 lit. d din aceeași hotărâre, cu amendă de la 12.000 lei la 40.000 lei.
La momentul și locul controlului a fost întocmită și nota de constatare nr. 1272/IS/30.06.2014, în care sunt prezentate deficiențele constatate și măsurile dispuse, iar la rubrica ¸¸mențiuni operator transport" administratorul societății controlate B. Aliona, menționează faptul că, nu este de acord cu sancțiunea din simplul motiv că numai în Irak, camioanele au staționat 1,5 luni în alte părți la fel.
¸¸La art. 30 alin. 1 – constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 12.000 lei la 40.000 lei următoarele fapte:
Lit. d) nereturnarea autorizațiilor în termenul prevăzut de art. 27 alin. 1, respectiv:
Art. 27 alin. (1) –în termen de 5 zile calendaristice de la expirarea perioadei de utilizare a autorizației, operatorii de transport rutier internațional de marfă sunt obligați să returneze operatorului SIAE, prin delegat sau scrisoare recomandată cu confirmare de primire a autorizațiilor de transport utilizate.
Art. 30 alin. 3 – constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la alin. 1 se fac de către inspectorii din cadrul Inspectoratului de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR, la sesizarea operatorului SIAE.
La dosar a fost atașată documentația care a stat la baza emiterii procesului-verbal de contravenție.
În ceea ce privește încheierea procesului-verbal cu încălcarea și ignorarea disp. art. 19 O.G. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, nu constituie motiv de nulitate a acestuia, deoarece procesul-verbal se poate întocmi atât în prezența cât și în lipsa făptuitorului, pe baza constatărilor personale și a probelor administrate de agentul constatator. În speță, agentul constatator a constatat personal faptele reținute în procesul-verbal. Procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea prev. art. 19 alin. 3, menționând la pct. 10, din acesta motivul lipsei obiecțiunilor reprezentantului legal al contravenientului și a martorului.
Rolul martorului asistent este de a atesta faptul că la momentul încheierii procesului-verbal, reprezentantul legal al persoanei juridice sancționate nu se afla de față și nu i-a fost îngrădit în acest mod, dreptul de a formula obiecțiuni; în condițiile în care contravenientul este o persoană juridică, ce în mod obiectiv și de necontestat nu se poate afla de față la încheierea unui proces-verbal de contravenție pe ruta de transport, confirmarea acestui aspect de către martorul la care face referire art. 19 alin. 1 O.G. 2/2001, este lipsit de relevanță.
Lipsa martorului și a obiecțiunilor reprezentantului legal, al contravenientului, acestea sunt acoperite de mențiunile înscrise de agentul constatator și precizează că, nerespectarea disp. art. 16 alin. 7 O.G. 2/2001, atrage o nulitate relativă a procesului-verbal, ceea ce presupune că petenta trebuie să sufere o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal. Însă petenta are posibilitatea de a formula apărări tocmai prin promovarea unei plângeri contravenționale. Astfel încât, nu îi este afectat în nici un fel dreptul la apărare. Învederează instanței că în practica constantă a Curții Constituționale s-a statuat faptul că art. 19 alin. 1 și 3 nu încalcă dreptul la apărare statuat de art. 24 (1) din Constituție, contravenientul beneficiind de toate drepturile la apărare prin cursul procesului își poate angaja avocat și poate face apărarea pe care o consideră necesară.
Instanța analizând actele dosarului, reține că în fapt, la controlul efectuat de către inspectorii ISCTR, în data de 30.06.2014, în intervalul orar 08,00-14,00, în prezența operatorului de transport ., ca urmare a două adrese venite din partea Agenției pentru Agenda Digitală a României, cu numerele_/10.06.2014 și_/18.06.2014, în care se solicită să efectueze controale la sediul operatorilor de transport în vederea verificării situației autorizaților de transport rutier internațional de marfă și aplicarea măsurilor legale ce se impun, s-a constatat, nereturnarea autorizațiilor în termenul prevăzut la art. 27 alin. 1 H.G.. 1173/2003 cu modificările și completările ulterioare (autorizațiile de transport rutier internațional de marfă nr._ eliberată la data de 08.01.2014 a fost utilizată dar nu a fost returnată după perioada de 50 de zile de la eliberare, autorizația nr._ eliberată la data de 18.04.2014 a fost utilizată, dar nu a fost returnată în termenul legal, către operatorul SIAE în termenul legal prevăzut de legislația în vigoare, respectiv 45 zile+5 zile de la eliberare).
Perioada de utilizare a autorizațiilor este de 45 de zile calendaristice de la eliberarea acestora, iar în termen de 5 zile calendaristice de la expirarea perioadei de utilizare a autorizației, operatorii de transport rutier internațional de marfă sunt obligați să returneze operatorului SIAE prin delegat sau scrisoare recomandată cu confirmare de primire a autorizațiilor de transport utilizate, operatorul de transport . nu s-a conformat acestor cerințe, încălcând astfel disp. art. 30 alin. 1 lit. d) H.G. 1173/2003 cu modificările și completările ulterioare și care se sancționează conform art. 30 alin. 1 lit. d din aceeași hotărâre, cu amendă de la 12.000 lei la 40.000 lei.
La momentul și locul controlului a fost întocmită și nota de constatare nr. 1272/IS/30.06.2014, în care sunt prezentate deficiențele constatate și măsurile dispuse, iar la rubrica ¸¸mențiuni operator transport" administratorul societății controlate B. Aliona, menționează faptul că, nu este de acord cu sancțiunea din simplul motiv că numai în Irak, camioanele au staționat 1,5 luni în alte părți la fel.
¸Art. 30 alin. 1 – constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 12.000 lei la 40.000 lei următoarele fapte:
Lit. d) nereturnarea autorizațiilor în termenul prevăzut de art. 27 alin. 1, respectiv:
Art. 37 alin. (1) –în termen de 5 zile calendaristice de la expirarea perioadei de utilizare a autorizației, operatorii de transport rutier internațional de marfă sunt obligați să returneze operatorului SIAE, prin delegat sau scrisoare recomandată cu confirmare de primire a autorizațiilor de transport utilizate.
Art. 30 alin. 3 – constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la alin. 1 se fac de către inspectorii din cadrul Inspectoratului de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR, la sesizarea operatorului SIAE.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat prin raportare la situația de fapt descrisă în procesul verbal și la încadrarea juridică dată acesteia de către agentul constatator, instanța reține faptul că procesul-verbal poate fi calificat drept un act administrativ iar, condițiile de valabilitate a acestor acte sunt: respectarea competenței, a formei și procedurii de emitere a actului, a conformității conținutului actului cu actele juridice cu forță superioară, precum și cu scopul legii.
Așadar, în speță, instanța constată că prezentul act a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute indicate de dispozițiile art.16 și art.17 din O.G. nr. 2/2001, reținând, de asemenea, si împrejurarea că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține ca O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor reglementează etapa judiciară de soluționare a plângerilor formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, iar sub aspect procedural art. 47 prevede că dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.
Însă, în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de „faptă penală”, necesitând respectare tuturor garanțiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte. Obligația respectării prezumției de nevinovăție este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).
Pe de alta parte a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.
Instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
D. fiind că este vorba despre o contravenție pentru o fapta omisiva – cea de a preda către operatorul SIAE în termenul legal de 5 zile calendaristice, petenta fiind singura în măsură să facă dovada că a îndeplinit obligația legală, fapt ce nu a fost realizat în prezenta cauză.
Instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional
În acest context, ținând cont că pe parcursul judecății contestatorul nu a făcut în niciun fel dovada situației de fapt pe care o invoca, deși, potrivit art. 249 Cod procedură civilă, lui îi revenea această probă, instanța consideră că forța probantă a procesului-verbal de contravenție nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția temeinicie instituită în favoarea sa.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea petentei ., având nr. de înregistrare J_, CUI RO29141075, cu sediul în . și cu sediul procesual ales la C.. Av. C. A.-G. din mun. Iași, .. 33 bis, ., ., jud. Iași, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 02.07.2014 de către intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER, cu sediul în București, .. 38, Sector 1.
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare, calea de atac urmând a fi depusa la Judecătoria Iași.
Pronunțată azi, 11.06.2015 în ședință publică.
PREȘEDINTE,
C. C.
GREFIER,
J. V. G.
Red.C.C./Teh.C.C.+U.E.
4 ex./02.07.2015
| ← Cereri privind executarea silită. Sentința nr. 6835/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8025/2015.... → |
|---|
