Plângere contravenţională. Sentința nr. 8025/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8025/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 8025/2015
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Ședința publică de la 16 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - M. B.
Grefier - M. U.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8025
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul I.I. E. C. și pe intimata I. T. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ IAȘI , având ca obiect plângere proces - verbal.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că:
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 19.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru 02.06.2015, când, deliberând, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ petenta I.I. E. C. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 16.05.2014 de către intimata I.T. F. Iași – Serviciul T. al Poliției de Frontieră Iași – PTF Sculeni, prin care a fost sancționată contravențional pentru fapta prev. de art. 7 alin. 1 din OUG 194/2002, constând în aceea că la controlul efectuat la punctul de trecere frontieră din Sculeni, la data de 16.05.2014, transporta un pasager, în persoana numitului P. V., care nu poseda viză valabilă pentru a intra în România.
Plângerea a fost legal timbrată.
În motivarea plângerii petenta a susținut că deține licența de transport și desfășoară activitatea de transport persoane din anul 2007, neavând până în prezent abateri de nici un fel.
A susținut petenta că actul sancționator este lovit de nulitate întrucât nu sunt indicate, în cuprinsul acestuia, toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicând jurisprudența CEDO – Cauza A. vs. România.
A mai susținut că mențiunile din procesul-verbal nu corespund realității întrucât acel pasager nu a intrat pe teritoriul României, deci nu a trecut frontiera de stat, există o neconcordanță a cu privire la numărul pașaportului aparținând pasagerului P. înscris în actul sancționator și cel înscris în biletul de călătorie, pașaportul fiind verificat de către angajații autogării care eliberează biletul de călătorie.
A arătat petenta că ea a efectuat transportul acestui pasager doar pe teritoriul Republicii M. unde nu era necesară viza, acesta nu a intrat pe teritoriul României.
În subsidiar petenta a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului sau reducerea cuantumului amenzii, care este unul mult prea disproporționat cu gravitatea faptei reținute în sarcina sa.
În drept petenta a invocat OG 2/2001 și OUG 194/2002.
Alăturat plângerii petenta a depus înscrisuri.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal fiind legal și temeinic întocmit, petenta făcându-se vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
A mai arătat că reprezentantul petentei a avut o atitudine sfidătoare, refuzând semnarea actului sancționator, fiind necesară semnarea acestuia de un martor asistent, care să confiem refuzul acestuia, iar sancțiunea aplicată este cea minimă prevăzută de legiuitor.
Petenta a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat o parte din susținerile din plângerea introductivă, susținând că acel pasager nu a intrat pe teritoriul României, citând texte legale care definesc frontiera de stat și punctul de trecere al frontierei, reglementate în OUG 105/2001.
În cauză s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul din lucrări, care a declarat că nu cunoaște aspecte cu privire la situația de fapt descrisă în actul sancționator.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de judecată reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 16.05.2014 de către intimata I.T. F. Iași – Serviciul T. al Poliției de Frontieră Iași – PTF Sculeni petenta a fost sancționată contravențional pentru fapta prev. de art. 7 alin. 1 din OUG 194/2002, constând în aceea că la controlul efectuat la punctul de trecere frontieră din Sculeni, la data de 16.05.2014, transporta un pasager, în persoana numitului P. V., care nu poseda viză valabilă pentru a intra în România.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 al.1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art. 34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la susținerea petentei că actul este lovit de nulitate motivat de faptul că nu sunt menționate toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei - potrivit art. 16 alin 1 din OG nr. 2/2001 modificată și completată privind regimul juridic al contravențiilor: „(1) Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac și organul la care se depune plângerea...”.
Din acest punct de vedere agentul constatator a respectat dispozițiile legale și a întocmit procesul verbal în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, nefiind lovit de nulitate absolută, fiind cuprinse toate mențiunile obligatorii, făcându-se astfel aplicarea corectă a dispozițiilor art. 16 din OG nr. 2/2001 modificată și completată, susținerile petentei, neavând susținere în situația din prezenta speță .
Mai mult decât atât, nulitatea prevăzută de art. 16 din OG nr. 2/2001 modificată și completată este o nulitate relativă și nu absolută .
Fiind vorba de o nulitate virtuală, anularea actului intervine în condițiile art. 175 Cod procedură civilă doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, iar petenta nu a dovedit că ar fi suferit vreo vătămare.
Petentei nu i s-a încălcat dreptul la apărare în condițiile în care a avut posibilitatea să formuleze plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, iar în cursul procesului sa-și formuleze apărările pe care le considera necesare.
Instanța reține de asemenea, că motivele de nulitate absolută ale procesului verbal sunt limitativ prevăzute în art. 17 din OG nr. 2/2001 modificată și completată, astfel că nu se poate adăuga la lege .
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului nu rezultă o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul verbal atacat.
Potrivit art. 249 Cod proc. civilă cel ce face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească.
Persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, al cărui cuprins poate fi contestat prin formularea de obiecțiuni în momentul întocmirii și ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta nu înțelege să se folosească de căile prevăzute de lege pentru a-l contesta, în care intră și dreptul de a face obiecțiuni.
Or, în speță petenta nu a dovedit o situație de fapt contrară.
Nu poate fi reținută susținerea petentei că răspunderea verificării pașaportului ar aparține angajaților autogării, întrucât norma legală în baza căreia a fost sancționată sancționează fapta transportatorului de a duce în România străini, fără îndeplinirea condițiilor prev. de art. 6 alin. 1 lit. a și b din OUG 194/2002.
De asemenea, nici susținerea că există o neconcordanță a cu privire la numărul pașaportului aparținând pasagerului P. înscris în actul sancționator și cel înscris în biletul de călătorie nu are nici un suport probator, petenta limitându-se doar la susțineri cu privire la acest aspect.
În ceea ce privește susținerea că acel pasager nu ar fi intrat pe teritoriul României – în primul rând, fapta contravențională sancționată prevede că este interzisă aducerea în România, de către companiile de transport a străinilor care nu îndeplinesc condițiile prev. la art. 6 alin. 1 lit. a și b din OUG 194/2002, astfel că nu se face vreo referire la constatarea dacă acel pasager a intrat sau nu pe teritoriul țării, pentru a atrage caracterul contravențional al faptei, iar în al doilea rând, punctul de trecere al frontierei este deschis în localitatea Sculeni din jud. Iași, conform art. 8 din OUG 105/2001, coroborat cu art. 8 alin. 3 din HG 445/2002, fiind amplasat pe teritoriul României.
Din analiza probelor administrate în cauză rezultă că petenta se face vinovat de săvârșirea contravenției, instanța urmând să rețină situația de fapt așa cum este descrisă în procesul verbal, având în vedere că acesta este încheiat în conformitate cu dispozițiile art. 269 Cod proc. civil, având valoarea unui înscris autentic .
Pe de altă parte, petentul nu a administrat nici o probă din care să rezulte altă situație de fapt, neprezentându-se în instanță și nesolicitând administrarea nici unei probe care să ducă la altă concluzie.
Cu privire la sancțiunea aplicată - art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Ținând cont de prevederile art. 21 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de modalitatea de săvârșirii a acesteia, instanța apreciază că sancțiunea aplicată este corespunzătoare .
Pentru toate aceste considerente, urmează a fi respinsă plângerea ca neîntemeiată .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta Î.I. E. C., cu sediul procesual ales la C.. av. H. R.-A. din Iași, .. 4, . Aldo Office Center, biroul 11 în contradictoriu cu intimatul I. T. al Poliției de Frontieră Iași – STPF Iași.
Cu apel (care se depune la Judecătoria Iași) în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.06.2015.
Președinte, grefier,
Red. /tehnored. Jud. B.M.
_ /4 exem.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7930/2015.... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
