Pretenţii. Hotărâre din 18-05-2015, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 6718/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 18 mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - C. E.
GREFIER - A. E.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6718/2015
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. "S." S.A. în contradictoriu cu pârâții P. M. și P. I., având ca obiect ,,pretenții’’.
La primul apel nominal, făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, pentru acest termen de judecată, procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Instanța dispune lăsarea cauzei la al doilea apel.
La al doilea apel nominal, făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile litigante.
Având în vedere faptul că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, instanța procedează la verificarea competenței sale și constată că, în temeiul dispozițiilor art. 94 alin. 1 litera j Cod procedură civilă și art. 107 Cod procedură civilă, este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere.
În ceea ce privește probele, instanța constată că proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către reclamantă este admisibilă și poate duce la soluționarea cauzei, o încuviințează, iar în temeiul dispozițiilor art. 260 Cod procedură civilă o constată administrată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare pe aceasta.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 09.02.2015 reclamanta .. a chemat în judecată pe pârâții P. M. și P. I., solicitând ca prin hotărârea pe care instanța o va pronunța să dispună obligarea pârâților la plata sumei de 130,15 lei, reprezentând contravaloarea facturilor de salubritate, a penalităților de întârziere în cuantum de 26,88 lei, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 20 lei.
În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că a încheiat cu pârâții contractul de prestări servicii salubritate nr._/07.03.2012 având ca obiect colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor municipale. A mai arătat că pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile contractuale, acumulând un debit în valoare de 120,15 lei, reprezentând contravaloarea facturilor de salubritate emise în perioada martie 2012 - ianuarie 2014.
Reclamanta a mai învederat că, în temeiul art. 8, pct. 4 din contract, s-au calculat penalități de 26,88 lei, coeficientul de penalizare fiind de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere, conform art. 42, alin. 10, lit. b din Legea nr. 51/2006. A mai arătat că pârâții au fost invitați la sediul societății în scopul soluționării litigiului pe cale amiabilă, invitație căreia aceștia nu i-au dat curs.
În dovedire au fost depuse următoarele înscrisuri: contract pentru prestări servicii de salubritate nr._/07.03.2012, invitație la conciliere directă și confirmarea de primire a acesteia, calcul penalități, facturi fiscale aferente perioadei 03.2012 – 07.2012, respectiv 12.2012 – 01.2014.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1516 Cod Civil.
Cererea reclamantei a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 20 lei.
Copii de pe cererea de chemare în judecată și înscrisurile anexate au fost comunicate pârâților, însă aceștia nu au depus întâmpinare și nici nu s-au prezentat în instanță pentru a-și formula apărări.
La solicitarea instanței de a depune la dosar facturile fiscale aferente lunilor 08.2012 – 11.2012, reclamanta a depus precizări prin care a arătat faptul că debitul solicitat este aferent perioadei 03.2012 – 07.2012, respectiv 12.2012 – 01.2014.
Instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
În fapt, între reclamanta .. și pârâții P. M. și P. I. s-a încheiat contractul nr._/07.03.2012, având ca obiect colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor municipale, însușit de părți prin semnătură. Pentru serviciile prestate de reclamantă pârâtei, cea dintâi a emis facturile fiscale depuse la dosarul cauzei (filele 8-17), având o valoare totală de 130,15 lei, fiind aferente perioadei 03.2012 – 07.2012, respectiv 12.2012 – 01.2014.
Analizând facturile fiscale emise și anexate la dosar, se poate observa că acestea individualizează corespunzător părțile, perioada de facturare, serviciile prestate, echivalentul acestora, penalizările aplicate pentru debitele anterioare, data emiterii, a scadenței,cuantumul procentual al penalităților ce vor fi percepute pentru neplata debitului și data de la care vor începe a fi calculate, locul de consum, îndeplinind astfel cerințele contractuale, dar și pe cele stabilite de lege.
În drept, conform art. 1270, alin. 1 cod civil „contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”, iar potrivit art. 1516, alin. 1 Cod Civil „creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației”, iar în caz contrar are dreptul la daune interese, astfel că dacă pârâta a beneficiat de serviciile prestate de reclamantă, aceasta este obligată la plata prețului.
Altfel spus, convențiile sunt obligatorii și nu facultative, dând naștere la obligații de la care părțile nu se pot sustrage. De aceea, neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a unei obligații contractuale atrage răspunderea contractuală a părții care în mod culpabil nu și-a îndeplinit obligația și a cauzat un prejudiciu celeilalte părți.
Astfel, existența sau inexistența unei încălcări a obligației contractuale se va stabili prin aplicarea art. 10, alin. 1 și 249 Cod de procedură civilă, creditorul care pretinde executarea unei creanțe trebuind să dovedească existența ei, iar debitorul care pretinde că s-a eliberat, trebuind să facă dovada plății.
Sub acest aspect, instanța constată faptul că reclamanta a dovedit existența unor raporturi contractuale între părți, precum și îndeplinirea propriilor sale obligații, prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv contract pentru prestări servicii de salubritate nr._/07.03.2012, calcul penalități, facturi fiscale aferente perioadei 03.2012 – 07.2012, respectiv 12.2012 – 01.2014.
Astfel, conform art. 6, pct. 2 din contractul părților, însușit de pârâți prin semnătură, aceștia din urmă avea obligația de a achita contravaloarea serviciilor executate de prestator, iar termenul de achitare al acestora este de 15 zile de la primire, conform art. 8, pct. 3 din același contract.
Așadar, ținând cont de cele arătate anterior, constată instanța faptul că suma de 130,15 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de salubritate prestate în perioada martie 2012 - iulie 2012 și decembrie 2012 – ianuarie 2014, reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, respectiv existența ei este neîndoielnică, rezultând din chiar înscrisul constatator al creanței, conform art. 662, alin. 2 Cod de procedură civilă, cuantumul acesteia este determinat prin înscrisurile care o constată, acestea fiind opozabile debitorului, conform art. 662, alin. 3 Cod de procedură civilă, iar termenul prevăzut în favoarea sau și în favoarea debitorului s-a împlinit.
În condițiile dovedirii de către reclamantă a relațiilor contractuale dintre părți, dar și a îndeplinirii obligațiilor sale ce au decurs din acest contract, s-a transferat în sarcina pârâților proba stingerii obligațiilor sale prin plată.
Pârâții P. M. și P. I. nu au solicitat administrarea de probe din care să rezulte că și-a îndeplinit în întregime și la termen obligațiile în cauză și nici nu au depus la dosarul cauzei înscrisuri doveditoare.
Pentru toate cele arătate mai sus, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale și anume: existența unei fapte ilicite constând în nerespectarea de către aceasta a unor obligații contractuale, existența unui prejudiciu patrimonial - lipsa încasărilor aferente serviciilor prestate, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția pârâtei prezumată atât timp cât aceasta nu a dovedit o cauză străină exoneratoare de răspundere, instanța urmează a admite capătul de cerere constând în obligarea pârâților la achitarea către reclamantă a sumei de 130,15 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de salubritate prestate în perioada martie 2012 - iulie 2012 și decembrie 2012 – ianuarie 2014.
În ceea ce privește capătul de cerere constând în obligarea pârâților la plata penalităților de întârziere, se constată că potrivit dispozițiilor art. 1538 Cod civil ce reglementează instituția clauzei penale: ,,clauza penală este aceea prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale. În caz de neexecutare, creditorul poate cere fie executarea silită în natură a obligației principale, fie clauza penală. Debitorul nu se poate libera oferind despăgubirea convenită. Creditorul poate cere executarea clauzei penale fără a fi ținut să dovedească vreun prejudiciu”, iar conform art. 8, pct. 4 din contractul încheiat între părți, neachitarea contravalorii facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței, atrage majorări de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, iar valoarea acestora nu poate depăși cuantumul debitului.
Penalitățile prevăzute în cadrul convenției părților reprezintă o clauză penală, aceasta constituind o modalitate de evaluare a prejudiciului suferit de creditor, fixându-se anticipat valoarea acestuia, iar pentru a da efect acestei clauze penale, reclamanta a calculat penalități de întârziere în cuantum de 25,88 lei, fiind aferente perioadei pentru care s-a solicitat debitul principal. Raportat la dispozițiile legale anterior menționate, la clauzele stipulate în contractul părților, dar ținând cont și de principiul acoperirii integrale a prejudiciului contractual suferit de reclamant, instanța consideră întemeiat și acest capăt de cerere, așa încât va dispune obligarea pârâților la plata acestei sume către reclamantă.
În temeiul art. 451 și 453 Cod de procedură civilă, instanța va obliga pârâții, ce se află în culpă procesuală, la plata către creditoare a sumei de 20 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea, astfel cum aceasta a fost precizată, formulată de reclamanta . sediul în Iași, Șoseaua Națională, nr. 43, jud. Iași, în contradictoriu cu pârâta P. M., cu domiciliul în Iași, ., .. A, ., jud. Iași.
Obligă pârâta sa plătească reclamantei suma de 130,15 lei cu titlu de contravaloare a facturilor de salubritate, precum și suma de 26,88 lei cu titlu de penalități de întârziere.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 20 lei, reprezentând taxă de timbru.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea pentru exercitarea căii de atac a apelului se depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.05.2015.
Președinte, Grefier,
C. E. A. E.
Red./Tehnored. E.C./E.A.
5 ex./28.05.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6576/2015. Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6582/2015.... → |
|---|
