Pretenţii. Sentința nr. 1203/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1203/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 32783/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 1203/2015
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE -C. E. D.
Grefier- D. V.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C."S."S.A. IAȘI în contradictoriu cu pârâta C. R. - G., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 20.01.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru astăzi, 27.01.2015, ulterior pentru astăzi, 30.01.2015 când în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.09.2014 sub număr de dosar anterior menționat reclamanta S.C. S. S.A. a chemat în judecată pe pârâta C. R. G. solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care aceasta din urmă să fie obligată la plata sumei de 213,173 lei din care 147,24 lei reprezentând preț al serviciului de salubritate și 66,47 lei penalități și cheltuieli de judecată.
Motivându-și cererea reclamanta a arătat faptul că între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii salubritate nr._/03.05.2011 iar pârâta nu a înțeles să își execute obligația de plată a prețului serviciului prestat derivând din această convenție, ceea ce a condus la calcularea de penalități conform art.8.4 din contract..
Cu adresa nr._/27.03._ expediată prin serviciul poștal cu confirmare de primire pârâta a fost invitată la concilierea directă a litigiului, fără succes însă.
În drept s-au indicat prevederile art.1516 cod civil iar în baza art.223 Cod procedură civilă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Cererea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă de timbru (f.3 dosar).
În probațiunea reclamanta a anexat cererii introductive următoarele înscrisuri: adresa nr.3769/27.03.2013 prin care pârâta este invitată să achite debitul sau să se prezinte în vederea concilierii directe, dovada expedierii cu confirmare de primire; contractul de prestări servicii salubritate; tabel de calcul detaliat al penalităților aplicate; facturi fiscale emise în perioada februarie 2012- ianuarie 2013 (f.6-16 dosar).
Acțiunea formulată a fost comunicată, în conformitate cu dispozițiile art.201 Cod procedură civilă, pârâtei conform dovezilor de la la filele 16,17 dosar, însă aceasta în termenul legal acordat, nu a formulat întâmpinare.
În cursul cercetării judecătorești instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei alătura cererii introductive.
Față de cererea reclamantei de judecarea a cauzei în lipsă și față de poziția procesuală a pârâtului, cauza s-a judecat în lipsa părților legal citate.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 3 mai 2011 între reclamanta din cauză și pârâtă a intervenit contractul de prestări servicii salubritate numărul_ în baza căruia reclamanta s-a obligat să presteze în beneficiul pârâtei servicii de colectare, transport, depozitare a deșeurilor pentru un număr de 2 persoane, contractul fiind încheiat pe durată nedeterminată (art.1-2 din contract, fila 7 dosar).
În schimbul serviciului de salubritate prestat beneficiarul, pârâta din cauza de față, s-a obligat la plata contravalorii acestuia în baza facturilor emise de prestator lunar conform clauzelor inserate la art.6 pct.2 si pct.8 pct.7 din contract .
Potrivit articolului 8.4 din contract părțile au convenit anticipat asupra daunelor moratorii datorate de beneficiară în caz de întârziere la plata prețului serviciului prestat, nivelul acestora fiind stabilit la nivelul dobânzii datorate pentru neplata la timp a obligațiilor bugetare.
În baza contractului reclamanta a furnizat beneficiarei serviciul de salubritate, în intervalul februarie 2012- ianuarie 2013, facturând contravaloarea acestuia așa cum rezultă din facturile depuse la dosar (f.10-15 dosar).
Față de neplata facturilor de către pârât, cu adresa nr._/27.03.2013 expediate prin serviciul poștal cu confirmare de primire pârâta a fost invitată să achite debitele restante și de asemenea a fost invitată să se prezinte la sediul creditoarei în vederea concilierii directe, demers rămas fără rezultat ( adresa fila 6 dosar).
În drept, instanța reține că sunt incidente situației de fapt anterior descrisă dispozițiile art.969(1), art.970(1) și art.1169 Cod civil din 1864 dat fiind faptul că raporturile juridice contractuale s-au născut sub imperiul acestor dispozițiile legale iar față de disp.art. 1 din acest cod și de dispozițiile art.3 din Legea nr.71/2011 de punere în aplicare a Codului civil aprobat prin legea nr. 287/2009, raporturile juridice dintre părți sunt guvernate de legea în vigoare la data nașterii acestora.
Dispozițiile art.969(1) și art.970(1) Cod civil consacră principiul obligativității contractului în raporturile dintre părți și principiul executării cu bună credință a convențiilor.
Instanța arată că în materia răspunderii contractuale, câtă vreme creditorul a făcut dovada existenței unei creanțe, neexecutarea culpabilă se prezumă câtă vreme debitorul nu face dovada faptului plății sau al unei cauze exoneratoare de răspundere. Revine așadar debitorului sarcina de a proba efectuarea plății, prin aplicarea principiului general statuat prin dispozițiile art.1169 C.Civ., conform căruia acela ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Aplicând aceste principii la speța de față, instanța apreciază că facturile fiscale depuse la dosarul cauzei emise în intervalul februarie 2012- ianuarie 2013, facturi necontestate de pârâtă, unite cu contractul de prestare servicii nr._/03.05.2011, încheiat de părți, fac dovada deplină a existenței creanței principale solicitate de reclamantă prin acțiune constând în c/val serviciului de salubritate, creanță lichidă și exigibilă astfel încât sarcina probei în sensul stingerii ei prin plată s-a transferat asupra pârâtului care însă nu a făcut dovada că ar fi achitat sumele pretinse de reclamantă.
În acest context probator instanța reține că sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile contractuale a pârâtei și anume: existența unei fapte ilicite constând în nerespectarea de către acesta a unei obligații contractuale, existența unui prejudiciu patrimonial - prețul serviciului de salubritate prestat de reclamantă, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, culpa pârâtei, culpă prezumată conform art.1082 Cod Civil, atât timp cât aceasta nu a dovedit o cauză străină exoneratoare de răspundere contractuală.
Cât privește suma solicitată cu titlu de penalități de întârziere, instanța arată că neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a unei obligații contractuale atrage răspunderea contractuală a părții care în mod culpabil nu și-a îndeplinit întocmai obligația și a cauzat un prejudiciu celeilalte părți.
Potrivit art.1068 și 1069 C.Civ., în cazul neexecutării la termen a obligației, creditorul poate cere de la debitor pe lângă obiectul obligației principale și penalitatea, dacă aceasta a fost stipulată pentru simpla întârziere.
Potrivit art.8.4 din convenția părților „Neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage majorări de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare; valoarea totală a penalităților nu poate depăși cuantumul debitului”
Această clauză contractuală reproduce disp.art.42 alin.10 din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr.51 din 8 martie 2006.
Având în vedere convenția părților precum și dispozițiile legale anterior menționate instanța reține că nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare este cel stabilit prin disp.art.120 din Codul de procedură fiscală text care instituie un nivel al dobânzii de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere, revizuibil prin legile anulare bugetare.
Văzând tabelul de calcul detaliat al penalităților depus de reclamantă la dosar (f.8 dosar) instanța constată că aceasta a solicitat prin acțiunea de față atât penalitățile aferente facturilor fiscale prin care s-a facturat contravaloarea serviciului în intervalul februarie 2012- ianuarie 2013 cât și o sumă reprezentând penalități aferente unor facturi fiscale nedepuse la dosarul cauzei.
Pentru facturile fiscale depus la dosar instanța reține că procentul de penalitate a fost corect aplicat și calculat de reclamantă, în raport de nivelul acestuia în vigoare la data scadenței facturilor, penalitatea astfel calculată nu depășește cuantumul debitului principal solicitat prin acțiune (147,24 lei) fiind așadar respectate dispozițiile contractuale și legale pe care convenția se grefează.
Așadar instanța va recunoaște reclamantei dreptul de a obține de la pârâtă plata acestor penalități, aferente debitului principal solicitat și probat cu facturile emise și depuse la dosar.
În ceea ce privește suma de 29,99 lei solicitată cu titlu de penalități aferente intervalului octombrie 2010 - martie 2012 instanța reține faptul că reclamanta nu a dovedit temeinicia unor atare pretenții afirmate în fața judecății, în condițiile art.249 Cod procedură civilă.
Astfel la dosarul cauzei reclamanta nu a depus facturile fiscale ce au constituit baza de calcul a penalităților solicitate pentru acest interval, nici dovezi privind data la care aceste debite principale, din facturile aferente perioadei oct.2010- martie 2012, au fost stinse, astfel încât instanța constată caracterul nefondat al pretențiilor constând în accesorii pentru această perioadă de timp.
Pentru toate motivele de fapt și de drept expuse instanța va admite în parte acțiunea astfel cum a fost formulată și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de de 147,24 lei reprezentând c/val serviciului de salubritate pentru perioada februarie 2012-ianuarie 2013 și la plata sumei de 36,48 lei penalități aferente aceleiași perioade. Totodată se va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere calculate pentru perioada septembrie 2010 - februarie 2012 în cuantum de 29,99 lei.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în baza art.451 Cod procedură civilă, față de soluția dată acțiunii și înscrisurile depuse la dosar instanța va admite cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă cu prezentul proces, cheltuieli reprezentând taxă de timbru în cuantum de 20 lei reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în pretenții formulată de reclamanta S.C. S. S.A. cu sediul în ., Iași în contradictoriu cu pârâta C. R. G., domiciliată în mun Iași, ., ., . județ Iași.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 147,24 lei reprezentând c/val serviciului de salubritate pentru perioada februarie 2012-ianuarie 2013 și la plata sumei de 36,48 lei penalități aferente aceleiași perioade.
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere calculate pentru perioada septembrie 2010 - februarie 2012 în cuantum de 29,99 lei.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 20 lei cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru.
Cu drept de a formula apel, în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, 30.01.2015
Președinte, Grefier,
C.E.D D.V.
Red. CED/ teh.DV-11.02.2015- 4 Ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 501/2015.... | Uzucapiune. Sentința nr. 213/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
