Uzucapiune. Sentința nr. 213/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 213/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 12169/245/2013
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 213/2015
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. I.
Grefier C. A.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta P. Z. în contradictoriu cu pârâții S. P., S. V., D. C C., U. M. FOSTĂ D., D. A. M. G., R. C. și L. E., având ca obiect uzucapiune disjungere.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 07.01.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberand asupra exceptiei de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei I. sub nr._/245/2012 reclamanta PIRTAC Z. a solicitat in contradictoriu cu paratii S. P., S. V. si U. M., partajul succesoral voluntar prin invoiala partilor, iesirea din indiviziune asupra terenului agricol ramas mostenire, pe calea uzucapiunii sa ii fie atribuita casa de locuit, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii reclamanta arata ca, de pe urma parintilor, S. I. si S. S., a ramas ca mostenire teren agricol, teren constructie casa si gradina, situat in intravilanul comunei Golaesti, dupa punerea in posesie, prin invoiala cu fratii sai, convenind ca fiecaruia sa ii revina aproximativ 2 ha teren agricol, ei urmand sa ii revina gradina din spatele casei si terenul afernt.
Reclamanta mai arata ca, impreuna cu sotul sau, in prezent decedat, a avut grija de parinti cat au fost in viata, dupa decesul acestora, ocupandu-se in totalitate de funeraliile lor, iar pe vechiul amplasament al casei parintesti a construit o alta casa in care locuieste de mai bine de 40 de ani.
Sustine reclamanta ca, paratul S. P. nu a avut nici o pretentie asupra terenului agricol ramas mostenire si nici asupra casei de locuit construita de ea impreuna cu sotul sau pana in anul 2011 cand a inceput sa genereze conflicte si sa inchida calea de acces intre cele doua gospodarii, motiv pentru care a fost nevoita sa formuleze plangere impotriva acestuia.
In drept, au fost invocate disp. art. 953, 1143-1145 C. Civ. si dispozitiile C. pr. Civ.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.
Paratul S. P., legal citat, a formulat intampinare prin care a aratat ca este de acord cu iesirea din indiviziune, terenul urmand a fi impartit in mod egal, cel din intravilan fiind arendat pana in prezent de reclamanta fara acordul celorlalti mostenitori, iar casa de locuit a fost construita de parintii sai.
Paratul nu a motivat in drept intampinarea formulata.
In sustinerea intampinarii au fost depuse la dosarul cauzei inscrisuri.
In sedinta publica din data de 07.09.2012, reclamanta, prin mandatar, a solicitat introducerea in cauza in calitate de parata si a numitei Limbau E., cerere care a fost admisa de catre instanta la acelasi termen de judecata.
La data de 12.11.2012, reclamanta a depus prin serviciul de registratura al instantei precizari la actiune prin care a aratat ca, obiectul cererii de chemare in judecata il reprezinta partaj succesoral, iesire din indiviziune si uzucapiune de lunga durata pentru terenul pe care a construit casa de locuit, masa succesorala fiind compusa din teren agricol in suprafata de 7,44 ha, iar uzucapiunea o solicita pentru suprafata de_ mp.
In sedinta publica din data de 16.11.2012, reclamanta, prin mandatar, a solicitat introducerea in cauza in calitate de parate si a numitelor D. G. si D. E., cererea fiind admisa de catre instanta.
Paratul S. P., a formulat intampinare la actiunea precizata, prin care a solicitat respingerea cererii de uzucapiune a suprafetei de_ mp teren si admiterea cererii de iesire din indiviziune si partaj succesoral, cu atribuirea bunurilor in loturi ce li se cuvin, raportat la cotele succesorale si compensarea cheltuielilor de judecata.
Cu privire la uzucapiune a aratat ca solicita respingerea acesteia pe exceptia puterii de lucru judecat, motivat de faptul ca cererea reclamantei a fost respinsa, ca neintemeiata prin sentinta pronuntata in dosarul nr._/245/2011, iar terenul pentru care se solicita constatarea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii a fost stapanit de parintii lor pana la data decesului in anul 2002 si a facut obiectul cererii de reconstituire formulata de tatal lor,S. I., drept care a fost validat pe numele acestuia.
In sedinta publica din data de 22.03.2013, fata de precizarile depuse la dosar si de actele de stare civila ale partilor, instanta a constatat ca paratii din prezenta cauza sunt numitii S. P., S. V., D. C. C., U. ( fosta S. ) M., D. A. M. G. prin reprezentant legal R. C., R. C. si Limbau E..
Paratii, S. V., D. C. C., U. ( fosta S. ) M., D. A. M. G. prin reprezentant legal R. C., R. C. si Limbau E., legal citati, nu au formulat intampinare.
La termenul de judecata din data de 22.03.2013, instanta a dispus disjungerea cererii avand ca obiect constatarea uzucapiunii pentru suprafata de_ mp teren si inregistrarea acesteia separat.
Dupa disjungere, cererea a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei I. sub nr._ .
In cauza au fost administrate proba cu inscrisuri, proba cu interogatoriu, proba testimoniala si proba cu expertiza tehnica topo cadastrala.
Analizand actele si lucrarile dosarului asupra exceptiei puterii de lucru, invocata de paratul S. P., instanta o va califica ca fiind o aparare de fond si nu o exceptie propriu zisa, nefiind prevazuta astfel de Codul civil sau Codul de procedura civila, motiv pentru care va fi analizata ca si aparare in considerentele hotararii.
Analizand actele si lucrarile dosarului, asupra fondului cauzei, instanta retine urmatoarele:
Din probele administrate in cauza rezulta faptul ca terenul in litigiu face parte din suprafata de 7,44 ha teren cu care autorul partilor, S. Gh. I. a fost inscris in registrul agricol al . temeiul Legii 18/1991, a fost emisa adeverinta nr. 660/15.08.1991 prin care i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru aceasta suprafata de teren, drept de proprietate ce a fost stabilit prin hotararea nr. 2/15.08.1991 a Comisiei Judetene de fond funciar.
De asemenea, la data de 08.08.2012 a fost incheiat procesul verbal de punere in posesie nr. 3600 pentru suprafata de 7,44 ha teren, conform anexei 2a.
In speta, reclamanta solicita constatarea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii pentru suprafata de_ mp teren si care, potrivit concluziilor raportului de expertiza dispus si efectuat in cauza, face parte din suprafata totala de 7,44 ha teren ce a apartinut autorului partilor. Potrivit aceluiasi raport de expertiza, suprafata de 7000 mp ce a facut obiectul dosarului nr._/245/2011 al Judecatoriei I., in cadrul caruia reclamanta solicita constatarea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii face parte din suprafata de_ mp, ce face obiectul prezentului litigiu.
Dosarul nr._/245/2011 al Judecatoriei I. a fost solutionat prin sentinta civila nr._/05.06.2012, fiind respinsa ca neintemeiata actiunea formulata de reclamanta Pirtac Z.. In considerentele hotararii s-a retinut cu putere de lucru judecat ca suprafata de 7000 mp se afla doar in folosinta reclamantei, fiind trecut in proprietate cooperatista, iar dupa aparitia legilor fondului funciar, s-a aflat la dispozitia comisiei locale de fond funciar, facand obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, astfel incat, posesia reclamantei nu a fost utila si sub nume de proprietar.
Potrivit disp. art. 1837 Cod civ. prescripția este un mijloc de a dobândi proprietatea, iar conform art. 1846 alin.1 Cod civ. orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii. Pentru a putea prescrie se cere, în lipsa unui just titlu, o posesiune utilă pentru o perioadă de cel puțin 30 de ani, utilitatea posesiei apreciindu-se în funcție de calitățile prevăzute în art. 1847 Cod civ.
Astfel, conform art. 1847 Cod civ. ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Conform art. 1853 Cod civ. actele ce exercităm asupra unui lucru al altuia, sub nume precar, adică în calitate de locatari (…) sau asupra unui lucru comun în puterea destinației legale a aceluia, nu constituie o posesiune sub nume de proprietar. Tot asemenea este posesiunea ce am exercita asupra unui lucru al altuia prin simpla îngăduință a proprietarului său.
Prin urmare uzucapiunea este modul original de dobândire a dreptului real imobiliar, in virtutea caruia, faptul posesiei prelungite in timp, peste 30 de ani si care indeplineste conditiile prevazute de art 1847 cod civ, conduce la dobândirea dreptului de proprietate.
Posesia constituie o stare de fapt de natura a produce unele drepturi pentru posesor si exista atunci când sunt intrunite doua elemante: corpus, elementul materiel al posesiei si animus, elementul psihologic, care consta in vointa posesorului de a stapâni bunul pentru el sub nume de proprietar.
Din acest punct de vedere intereseaza vointa sub care actioneaza posesorul când efectueaza actele materiale de stăpânire a bunului, adica intereseaza daca exista vointa de a exercita actele de stapinire ca proprietar sau ca titular al altui drept real care face ca actele de stapanire sa se realizeze pentru sine.
Faptul ca o posesie nu se exercita sub nume de proprietar sau de titular al altui drept real inseamna ca este vorba despre o simpla detentie precara. Cel care stapaneste bunul nu are elementul psihologic al posesiei. Detentia precara este mai mult decat un viciu al posesiei, este lipsa insasi a posesiei.
In speta de fata nu suntem in prezenta unei posesii propriu-zise, din probele administrate rezultand faptul ca reclamanta a stapanit terenul cu titlu de detentie precara.
Art. 1853 al. 1 C.civ. prevede ca, actele ce exercitam asupra unui lucru al altuia, sub nume precar, adica in calitate de locatari, depozitari, uzufructuari etc., sau asupra unui lucru comun, in puterea destinatiei legale a aceluia, nu constituie o posesiune sub nume de proprietar.
Instanta retine faptul ca reclamanta nu a exercitat o posesie utila, sub nume de proprietar, ci o posesie exercitata pentru altul, in speta pentru adevaratul proprietar, avand doar calitatea de detentor precar, cunoscand faptul ca are terenul doar in folosinta, astfel incat nu se poate spune ca adevaratul proprietar nu s-a ingrijit de proprietatea sa.
Prin urmare, în condițiile în care din probele administrate în cauza, rezultă că terenul a fost în proprietatea cooperativei agricole de producție, instanta apreciaza ca, in speta, nu pot fi incidente prevederile Codului civil, ca normă de drept comun, ci dispozițiile legale speciale. Astfel, art.8 alin.1 din Legea 18/1991 arata că „stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor ce se găsesc în patrimoniul cooperativei agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept”. De asemenea, potrivit art.23 alin.1 din Legea 18/1991 cu modificări ulterioare „sunt și rămân în proprietatea privata a cooperatorilor sau după caz, moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliu lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art.8 din Decretul-lege nr.42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii. Conform alineatului 3 al aceluiași articol „pentru suprafețele de teren agricol atribuită de cooperativa agricolă de producție ca lot de folosință, potrivit prevederilor art.4 din Decretul- lege 42/1990, nu se reconstituie sau nu se constituie dreptul de proprietate persoanei căreia i s-a atribuit, indiferent dacă acest teren se află în continuarea grădinii în intravilan sau în alt loc, în extravilan, cu excepția celor strămutați, pentru realizarea unor investiții de interes local sau utilitate publică.”
Ca lege specială, Legea nr.18/1991 se aplică în mod prioritar și derogator în raport de dispozițiile de drept comun, drepturile pretinse de reclamanta putând fi valorificate exclusiv în procedura specială și nu prin invocarea unui mod originar de dobândire a proprietății, care se întemeiază pe efectele posesiei animus domini de lungă durata, exclusiv asupra terenurilor ce nu au făcut obiectul unor legi speciale de reparație.
De asemenea, reclamanta nu a administrat nici un mijloc de proba cu care sa faca dovada faptului ca de la data preluarii terenului de catre CAP si pana in prezent ar fi avut loc o intervertire a posesiei din precara in utila.
Mai mult, instanta retine faptul ca, pentru terenul in litigiu reclamanta se afla in indiviziune cu paratii din prezenta cauza, in calitate de mostenitori ai autorului comun, coproprietarii fiind presupusi ca stapanesc bunul impreuna, nefiind vorba despre o posesie utila, iar reclamanta nu a facut dovada ca a posedat terenul numai pentru sine.
Cat priveste casa de locuit amplasata pe terenul in litigiu, instanta retine faptul ca, potrivit depozitiei martorei H. C., audiata fiind la solicitarea reclamantei, aceasta a fost edificata de reclamanta din venituri proprii pe terenul apartinand parintilor acesteia, astfel incat, pentru acest imobil nu pot fi aplicabile prevederile care reglementeaza dobandirea dreptului de proprietate pe calea prescriptiei achizitive ci, cel mult, cele ale accesiunii imobiliare, care, insa, nu au fost invocate in speta, astfel incat nu pot face obiectul analizei instantei.
In baza acestor considerente, retinand ca posesia exercitata de reclamanta este inapta sa produca efectele juridice cerute de lege pentru a prescrie, indiferent daca este vorba de uzucapiunea de lunga durata sau de scurta durata, instanta va respinge actiunea formulata, astfel cum a fost completata si precizata, ca neintemeiata.
In temeiul disp. art. 274 C.pr.civ., instanta va respinge cererea reclamantei privind obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata, ca nefondata si va obliga reclamanta sa plateasca paratului S. P. suma de 2000 lei cu titlul de cheltuieli de judecata constand in onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Califica exceptia puterii de lucru judecat, invocata de paratul S. P., ca fiind o aparare de fond si nu o exceptie propriu-zisa.
Respinge actiunea, astfel cum a fost completata si precizata, formulata de reclamanta PIRTAC Z. – domiciliată in .. Iași in contradictoriu cu paratii S. V.- domiciliat in ., jud. I., D. C. C. domiciliat in .. I., U. M. (fosta D.) cu domiciliul ales in .. I., D. A. M. G., prin reprezentant legal R. G. domiciliată in .. I., R. C., domiciliată in .. I., LIMBAU E., domiciliata in ., jud. I., si S. P. domiciliat in .. I., ca neintemeiata.
Respinge cererea reclamantei privind obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata, ca nefondata.
Obliga reclamanta sa plateasca paratului S. P. suma de 2000 lei cu titlul de cheltuieli de judecata constand in onorariu avocat.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi 14.01.2015.
Președinte,Grefier,
I. A. A. C.
Red. / tehnore. I.A. / 10. Ex / 05.05.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1203/2015. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 237/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
