Pretenţii. Sentința nr. 16/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 16/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 10157/2015
Cod operator 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 16 septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta ASOCIAȚIA DE P. DACIA - IAȘI și pe pârâtul H. G., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 09.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, data de 16.09.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cereri de chemare în judecată, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, la data de 8 mai 2015, reclamanta ASOCIAȚIA DE P. Dacia, în contradictoriu cu pârâtul H. G., a solicitat instanței obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 5925,53 lei reprezentând cote de întreținere restante și_,13 lei, reprezentând penalități de întârziere.
În motivarea cererii, s-a arătat că în calitate de proprietar al apartamentului nr.2 din blocul R2, situat în ., pârâtul nu a mai achitat cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari din luna noiembrie a anului 2007 și până în luna ianuarie 2015, cuantumul total al acestora, dar și al penalităților aferente, fiind individualizat în cuprinsul petitului acțiunii. S-a subliniat legitimitatea procesuală pasivă a pârâtului în temeiul legii 230/2007 și calculul corect al cotelor de întreținere în cuantum de 0,2%. De asemenea, asociația a învederat instanței că nu au mai fost efectuate nici un fel de plăți în contul cotelor de întreținere sau al penalităților, acțiunea fiind întemeiată pe legea 230/2007 și normele metodologice de punere în aplicare ale acesteia, adoptate prin HG 1588/2007.
Sub aspect probatoriu, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, fiind anexate cauzei: împuternicire avocațială, încheiere de acordare a personalității juridice, certificat de înregistrare fiscală, calcul centralizat penalități, fișe debit proprietar, decizia comitetului executiv din 2009 referitoare la modul de stabilire al penalităților, fișa de întreținere aferentă lunii ianuarie 2015.
La data de 3 iunie 2015, ca urmare a obligațiilor puse în vedere de instanță, reclamanta a anexat setul complet al listelor de plată aferente perioadei 2007-2015, subliniind că deși a fost somat la achitarea datoriilor pârâtul nu a dat curs nici uneia dintre solicitările adresate și de4 asemenea, solicitând judecarea cauzei în lipsa.
Atât cererea de chemare în judecată, cât și înscrisurile au fost comunicate pârâtului la data de 18 iunie 2015, acesta beneficiind de un termen complet de 25 zile pentru depunerea întâmpinării.
Primul termen de judecată a fost fixat la data de 9 septembrie 2015.
La data de 19 august 2015, în afara termenului legal, pârâtul a depus întâmpinare la dosarul cauzei, care nu a fost prezentată președintelui completului pentru luarea eventualelor măsuri ce se impun, ci a fost cusută direct în dosarul cauzei, fiind pusă în discuție la primul termen.
Instanța a invocat tardivitatea depunerii întâmpinării și a admis-o, pârâtul având posibilitatea de a discuta în contradictoriu probele și de a depune concluzii pe fondul cauzei.
În cadrul ședinței din data de 9 septembrie 2015, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la debitele și penalitățile aferente perioadei noiembrie 2007-septembrie 2011, a încuviințat proba cu înscrisuri, a respins ca neutilă proba cu expertiză financiar contabilă, pentru aspectele învederate de pârât și momentul procesual al propunerii sale, reținând cererea spre competentă soluționare.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Pârâtul este proprietarul necontestat al apartamentului nr.2 din blocul R2, situat în ., astfel cum rezultă din coroborarea susținerilor proprii ale4 acestuia cu înscrisurile anexate la dosarul cauzei. Instanța va reține dispozițiile art. 48 din Legea 230/2007 raportat la 50 din cuprinsul aceleiași legi, prin care se recunoaște asociației dreptul de a acționa în justiție proprietarii care nu își îndeplinesc obligațiile de achitare a cotelor de întreținere. Trebuie subliniat în egală măsură faptul că pârâtul nu contestă sub nici un aspect faptul că nu a efectuat nici o plată încă din 2007, ci subliniază doar că nu înțelege de ce are trecuți mai mulți metri cubi de apă și de unde provin sumele inserate în liste, în contextul în care numărul persoanelor ce locuiesc efectiv în imobilul în cauză este mai mic, decât cel ce figurează în evidențele asociației reclamante.
Regula generală instituită de legea 230/2007 este în sensul că stabilirea și repartizarea sumei care privește proprietatea comună ce revine fiecărui proprietar din cadrul condominiului se fac proporțional cu cota-parte indiviză din proprietatea comună. De asemenea, cheltuielile efectuate de asociația de proprietari pentru plata unor servicii de utilități publice sau de altă natură, legate de proprietățile individuale din condominiu și care nu se facturează individual pe fiecare dintre acestea, se repartizează după același criteriu care a stat la baza emiterii facturii, în conformitate cu prevederile contractului încheiat cu furnizorul respectivului serviciu.
Instanța reține că potrivit HG nr. 1588 din 2007 care aprobă Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea si funcționarea asociațiilor de proprietari și care abrogă dispozițiile HG 400 din 2003, administratorul asociației are obligația de a afișa lista de plată în termen de maximum 5 zile de la data primirii ultimei facturi expediate prin poștă, certificată prin înscrisul de pe ștampila poștei, sau de la data confirmării de primire, în cazul transmiterii facturii prin curier/delegat.
În completarea acestor dispoziții legale, instanța va reține că potrivit art. 25 din același act normativ si a art. 49 alin. 2 din legea 230/2007 privind inființarea, organizarea si funcționarea asociațiilor de proprietari, cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia, după caz, în termen de maximum 20 de zile de la data afișării listei de plată, dată care trebuie sa fie înscrisă în lista de plată respectivă.
Din dispozițiile art. 50 alin. 1 ale Legii 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari rezultă că Asociația de P. este legitimată să acționeze în justiție proprietarii care se fac vinovați de neplata cheltuielilor comune timp de mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit. Pe cale de consecință, pentru a constata că termenul de 90 de zile prevăzut pentru sesizarea instanței s-a împlinit, instanța trebuie să fie în măsură să analizeze cel puțin lista de plată în care figurează cheltuielile de întreținere, conținând data afișării și data scadenței.
Cu privire la cuantumul penalităților de întârziere, în conformitate cu art. 49 din lege, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
Instanța va reține dispozițiile exprese ale art. 30 din legea 230/2007, potrivit cărora „comitetul executiv, reprezentat de președintele asociației de proprietari, are următoarele atribuții: j) stabilește sistemul propriu de penalizări ale asociației de proprietari pentru restanțele afișate pe lista de plată ce privesc cheltuielile asociației de proprietari, conform prevederilor legale”. Aceste prerogative au fost transpuse în practică prin decizia din 25 martie 2009 ( fila 21 dosar), la care asociația s-a raportat pentru toate sumele pretinse prin prezenta cerere de chemare în judecată.
Analizând segmentul pentru care asociația a înțeles să promoveze acțiune în justiție, instanța constată că acesta se întinde pe 8 ani de zile, în care atât asociația, cât și pârâtul, recunosc faptul că nu a fost efectuată nici o plată și pentru care, în plus, nu prezintă nici o altă dovadă a întreruperii sau suspendării cursului prescripției extinctive ( sarcina probei aparținând în totalitate asociației de proprietari).
Or, pentru debitele și penalitățile de întârziere corelative acestora, pentru care termenul de exercitare al acțiunii în justiție și-a început cursul, anterior momentului intrării în vigoare a Noului Cod civil, instanța are obligația de a invoca din oficiu excepția prescripției extinctive. Instanța va avea în vedere în acest sens dezlegarea probelelor date în cadrul recursului în interesul legii nr. 1/februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 283/17 aprilie 2014 potrivit căruia: prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011
Fiind vorba de valorificarea unor drepturi de creanță, termenul de prescripție aplicabil este cel general, stabilit de fostul decret 167/1958, în cadrul articolului 3, adică cel de trei ani. Termenul curge de la momentul nașterii dreptului la acțiune ( data scadenței debitului și a penalităților), cu precizarea suplimentară că instanța va avea în vedere principiul conform căruia stingerea dreptului la acțiune cu privire la debitul principal conduce la stingerea dreptului la acțiune aferent accesoriului acelui debit.
Rezultă așadar, din verificarea scadenței listelor de plată, în acord cu regulile generale referitoare la modul de curgere a termenului de prescripție ( ca regulă generală neîntrerupt, cu excepția situației în care persoana interesată, în speță creditorul probează existența reală a unui caz de suspendare sau întrerupere, apt a prelungi termenul în timp sau a da naștere curgerii unui nou termen, de aceeași natură) faptul că dreptul la acțiune al asociației reclamante în privința debitului și penalităților, calculate pentru segmentul temporal aferent lunilor noiembrie 2007- iulie 2011 este stins prin operarea prescripției, astfel încât excepția invocată urmează a fi admisă în parte, iar acțiunea constatată ca fiind prescrisă cu privire la aceste sume.
Desigur, momentul promovării acțiunii ( mai 2015) ar fi justificat o invocare a prescripției și pentru segmentul ulterior intrării în vigoare a noului cod civil, însă, în concepția nouă a legiuitorului, excepția în analiză se convertește din excepție de ordine publică în excepție de ordine privată, urmând un regim juridic distinct, din punct de vedere al condițiilor în care se poate invoca și analiza.
Totodată, din analiza listelor de plată depuse la dosarul cauzei, instanța constată că asociația reclamantă a calculat eronat sumele de bani solicitate cu titlul de penalități de întârziere, deoarece, pentru fiecare dintre ele data de început trebuind să fie 30 zile de la data scadenței debitului principal. Pe cale de consecință, instanța va avea în vedere acest aspect și va scădea din numărul zilelor de întârziere calculate perioada cuprinsă între scadență și cea de-a 30 zi după împlinirea acesteia, pentru stabilirea sumelor în limitele corecte. De asemenea, vor fi avute în vedere limitele maxime, indicate de legea 230/2007, în care pot fi percepute penalități, acestea neputând depăși cuantumul debitului principal.
Referitor la susținerile pârâtului, potrivit cărora a efectuat debranșarea de la sistemul de încălzire centrală și apă caldă, acesta nu a depus nici un fel de documente oficiale care atestă legalitatea unei atare operațiuni, debranșarea trebuind să urmărească o procedură specială și să fie autorizată, prin proces verbal de asociația de proprietari. Astfel, în vederea debranșării apte a scuti proprietarul de la plata consumului de încălzire aferent spațiului apartamentului ( fără scutirea de la plata pierderilor de căldură degajate de instalațiile rămase comune sau consumul pentru spațiile comune), acesta trebuie să obțină acordul scris al asociației, exprimat în cadrul Adunării Generale, după ce în prealabil a obținut acordul scris al vecinilor de coloană ( date fiind consecințele unei atare operațiuni- reducerea fiabilității instalațiilor), să depună proiectul de modificare al instalației, aprobat de o firmă autorizată, care respectă prevederile în vigoare la momentul efectuării operațiunii, toate acestea putând fi realizate doar în timpul sezonului de încălzire.
Se poate observa cu toate acestea, faptul că pârâtului îi sunt trecute doar cheltuieli de încălzire, nu și un consum efectiv de apă caldă. Este de subliniat că toți proprietarii au obligația de a suporta cheltuielile necesare încălzirii spațiilor comune, cu o . excepții, ce nu au fost probate în prezenta cauză. Pârâtul nu a realizat nici o dovadă a debranșării sale reale de la sistemul de încălzire, nu a depus documente din care rezultă efectuarea în cadrul procedurii speciale de aprobare a unei atare operațiuni. Din studierea listelor de plată se poate observa că toate cheltuielile au fost repartizate corect, pe suprafața imobilului și numărul de persoane, costurile calculate cu titlul de cote lunare fiind în acord cu modalitatea de calcul aplicată locatarilor din același condominiu, fără a fi identificate disproporții apte de a fi cercetate și din oficiu.
Luând în considerare susținerile personale ale pârâtului, referitoare la realitatea nerealizării nici unei plăți din anul 2002, soluția promovată cu privire la dreptul la acțiune al asociației, precum și nedovedirea susținerilor pârâtului referitoare la imputarea unor cheltuieli nejustificate, observând mențiunile exprese din fiecare listă de plată, modul detaliat de calcul a cotelor lunare, inserarea în concret a contravalorii facturilor de utilități avute în vedere, a spațiului locativ la care s-au raportat costurile, numărul de persoane, cantitatea utilităților consumate, instanța urmează a constata ca parțial întemeiată acțiunea asociației de proprietari. Astfel, din sumele totale pretinse cu titlul de debit, instanța va opera scăderea debitului prescris, rezultând un total neachitat de 2342,1 lei cote de întreținere neprescrise, aferente segmentului august 2011- ianuarie 2015. De asemenea, recalculând penalitățile prin respectarea regulii referitoare la momentul de la care acestea încep a fi calculate ( 30 de zile de la data scadenței debitului principal, astfel cum este înscrisă în listele de plată), operând de asemenea scăderea sumelor constatate ca fiind prescrise, instanța reține că suma ce rezultă cu titlul de penalități, aferentă debitului principal, pentru același segment temporal, este în valoare de 1697,68 lei ( cuantumul procentual aplicabil fiind neschimbat pe parcursul segmentului temporal și având valoarea legală de 0,2%).
Pentru totalitatea considerentelor anterior expuse, instanța urmează a admite în parte cererea și a obliga pârâtul la plata sumei de 2342,1 lei cote de întreținere neprescrise aferente segmentului august 2011- ianuarie 2015 și a sumei de 1697,68 lei penalități de întârziere aferente aceluiași segment temporal, în totalitate la plata sumei de 4039,78 lei, luând act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Constată că numele corect al pârâtului este H. ( astfel cum rezultă din verificarea în ședință publică a actului de identitate al pârâtului) și nu Hârbovanu, astfel cum a susținut reclamanta în petitul cererii introductive. Dispune rectificarea numelui pârâtului în consecință.
Constată că pârâtul este decăzut din dreptul de a mai formula întâmpinare, urmând ca propunerea tuturor probelor și toate celelalte solicitări să fie apreciată în conformitate cu dispozițiile procedurale în cauză.
Admite în parte excepția prescripției extinctive a debitului și penalităților, calculate pentru segmentul temporal aferent lunilor noiembrie 2007- iulie 2011, excepție invocată din oficiu de instanța de judecată.
Respinge ca prescrise sumele de bani pretinse de asociația reclamantă pentru acest segment temporal anterior indicat, atât în privința debitului principal ( cote de întreținere), cât și în privința penalităților de întârziere.
Constată că sumele de bani solicitate cu titlul de penalități de întârziere sunt calculate eronat, pentru fiecare dintre ele data de început trebuind să fie 30 zile de la data scadenței debitului principal.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. Dacia, cu sediul în Iași, .-39, în clădirea Punctului Termic nr.4, având codul de identificare fiscală_, prin președinte N. Ernest, în contradictoriu cu pârâtul H. G., CNP_, domiciliat în Iași, ., ., parter, .>
Obligă pârâtul la plata sumei de 2342,1 lei cote de întreținere neprescrise aferente segmentului august 2011- ianuarie 2015 și a sumei de 1697,68 lei penalități de întârziere aferente aceluiași segment temporal, în totalitate la plata sumei de 4039,78 lei.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel, în termen de 30 zile de la comunicare, cererea privind calea de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Iași.
Pronunțată astăzi, 16 septembrie 2015 și pus la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, în temeiul art. 396 alin. 2 NCPC.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. Jud. II
4 ex, 26.09.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2015/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9762/2015. Judecătoria... → |
|---|
