Pretenţii. Sentința nr. 2039/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2039/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 2039/2015
Dosar nr._
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința Civilă Nr. 2039/2015
Ședința publică de la 11 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: T. G.
Grefier: N. S.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant E. ON M. DISTRIBUȚIE SA în contradictoriu cu pârât N. D. N., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, niciuna dintre părți nu este prezentă. În temeiul art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, instanța lasă cauza la a II-a strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a II-a strigare, ambele părți litigante lipsesc.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că este primul termen de judecată, că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că la dosar nu s-au mai depus alte cereri sau înscrisuri.
Instanța, constatând că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă procedează din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii și constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța, având în vedere că proba cu înscrisuri este admisibilă și poate duce la soluționarea cauzei conform art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă, în temeiul art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă o încuviințează, iar în temeiul art. 260 Cod procedură civilă o administrează.
Instanța, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 25.08.2014, sub număr_, reclamanta S.C. EON ENERGIE ROMÂNIA S.A. a chemat în judecată pârâtul N. D. N., solicitând obligarea acestuia să plătească suma de 254, 96 lei cu titlu de contravaloare facturi neachitate la scadență. De asemenea, reclamanta a solicitat și obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că, potrivit notei de constatare nr._/14.06.2013, angajații săi au constatat că la locul de consum aparținând consumatorului N. D. N. din localitatea Scânteia, jud. Iași, figura deconectat, dar cu taxe achitate. Contorul sigilat montat la imobil a fost descoperit cu plomba stângă ruptă, constatându-se că se consumase energie care nu era înregistrată.
Prin procesul-verbal de analiză a abaterilor nr._/10.10.2013 comisia constituită în acest sens a decis că aspectele descoperite la fața locului constituie sustragere de energie electrică prin intervenție asupra contorului.
A fost stabilit un prejudiciu de 254, 96 lei, debit cu care pârâtul figurează în prezent în evidențele societății reclamante. A fost emisă factura nr._/15.10.2013 în valoare de 254, 96 lei.
Prin adresa nr. 3903/17.03.2014, reclamantul a încercat soluționarea amiabilă a cauzei, însă pârâtul nu a dat curs invitației la conciliere.
În drept au fost invocate preverile art. 148 NCPC, art. 1349, 1357, 1381 și 1385 C. civ.
Reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
A fost solicitată judecata în lipsă.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 21 lei.
La dosarul cauzei reclamanta a depus, în copie, invitația la conciliere (f. 10, 11), comunicare facturi servicii conexe (f. 13), factura fiscală_/15.10.2013 (f. 14), proces-verbal de stabilire a despăgubirilor nr._/10.10.2013 (f. 15), proces-verbal de analiză a abaterilor nr._/10.10.2013 (f. 16), nota de constatare nr._ (f. 17-18), bon de mișcare contor electric (f. 19).
Instanța a dispus din oficiu verificări în baza de date a DEPABD pentru a afla domiciliul actual al pârâtului și informații suplimentare despre situația acestuia.
Pârâtul, legal citat, nu s-a prezentat în fața instanței și nu a depus întâmpinare.
Instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele dosarului instanța reține următoarele:
Prin cererea introductivă reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 254, 96 lei cu titlu de contravaloare facturi neachitate la scadență. De asemenea, reclamanta a solicitat și obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată.
Analizând argumentele invocate de reclamant, precum și temeiul de drept invocat de acesta, instanța constată că debitul solicitat este datorat de pârât în temeiul răspunderii delictuale pentru fapta proprie.
În raport de momentul săvârșirii pretinsului fapt delictual, instanța reține că sunt incidente în cauză dispozițiile noului Cod civil, intrat în vigoare la 01.10.2011.
În drept:
Conform Codului civil, în vigoare de la 1 octombrie 2011, răspunderea delictuală este reglementată de art. 1349, care stipulează la aliniatul (1) că „Orice persoană are indatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor personae”, iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că “Cel care, avand discernământ, încalcă această indatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral”
Totodată, din economia dispozițiilor art. 1357 cod civil reiese că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului urmând a răspunde chiar și pentru cea mai ușoară culpă.
Pentru angajarea răspunderii civile delictual se cer a fi întrunite următoarele condiții:
a) existența unui prejudiciu, în considerarea faptului că nu poate exista răspundere civilă delictuală dacă nu s-a produs un prejudiciu;
b) existența unei fapte ilicite, considerându-se că numai o faptă ilicită poate să atragă după sine răspunderea civilă delictuală;
c) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, arătându-se că pentru a fi angajată răspunderea unei persoane nu este suficient să existe, pur și simplu, fără legătură între ele, o faptă ilicită și un prejudiciu suferit de o altă persoană, ci este necesar ca între faptă și prejudiciu să fie un raport de cauzalitate, în sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciu;
d) existența vinovăției, subliniindu-se că nu este îndeajuns să fi existat o faptă ilicită aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca această faptă să fie imputabilă autorului ei.
În ceea ce privește proba elementelor răspunderii civile delictuale, potrivit principiului general, sarcina probei referitoare la existența elementelor răspunderii civile delictuale revine victimei prejudiciului (deoarece ea este cea care reclamă ceva în fața justiției), fiind admisibil orice mijloc de probă, inclusiv proba cu martori, întrucât este vorba de dovedirea unor fapte juridice – stricto sensu.
Cu privire la îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de lege pentru existența răspunderii civile delictuale, instanța notează că, în primul rând, pârâtul nu a contestat aspectele invocate de reclamant prin cererea introductivă și nu a formulat întâmpinare.
Astfel, reclamantul susține că pârâtul, în lipsa convenției părților privind furnizarea energiei electrice, a sustras curent electric pe care nu l-a achitat, efectuând modificări neautorizate la contorul electric.
Susținerile reclamantului sunt dovedite de probele administrate în cauză. Astfel, la dosarul cauzei a fost depus bonul de mișcare contor electric nr._/14.06.2013 din care a rezultat că la data de 14.06.2013 reclamantul a montat la locul de consum al pârâtului un contor electric nou, la care a montat o . sigilii pentru a asigura integritatea contorului și exactitarea înregistrărilor. Se poate observa că bonul de mișcare contor electric (f. 19) poartă și semnătura pârâtului. Această operațiune a fost necesară deoarece, în urma controlului efectuat la data de 14.06.2013, anagajații reclamantului au constatat că unul dintre sigiliile montate anterior la acel contor, respectiv sigiliul nr._, a fost găsit cu plomba metrologică stânga ruptă și s-a consemnat că respectivul contor frânează în timpul funcționării.
Aceste aspecte au fost consemnate în cuprinsul notei de constatare nr._/14.06.2013 (f. 17, 18), înscris care a fost însușit de pârât prin semnarea acestuia.
Ulterior, reclamantul a constatat că a existat o intervenție neautorizată la contor electric montat la locul de consum al pârâtului, că, urmare a acestei intervenții, deși a fost consumată energie electrică, nu tot consumul a fost înregistrat, societatea fiind prejudiciată cu suma de 254, 96 lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor contorului și a energiei electrice sustrase și neachitate. Aceste aspecte au fost consemnate în cuprinsul procesului-verbal de analizî nr._/10.10.2013.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către reclamant, dintre care nota de constatare nr._/14.06.2013 (f. 17, 18) și bonul de mișcare contor electric (f. 19) poartă și semnătura pârâtului, rezultă că certitudine existența faptei ilicite și a prejudiciului.
Împrejurarea că pârâtul a semnat fără obiecțiuni nota de constatare nr._/14.06.2013 (f. 17, 18) și bonul de mișcare contor electric (f. 19) are semnificația unei mărturisiri extrajudiciare scrise care coroborează proba cu înscrisuri.
În privința dovedirii vinovăției, dat fiind caracterul subiectiv, intern, al acestui element, dovada sa directă este practic imposibilă, victimei putându-i-se cere să dovedească numai elementele exterioare de comportament, respectiv fapta autorului, caracterul ilicit obiectiv al acestei fapte, legătura de cauzalitate dintre această faptă și prejudiciu, eventualele circumstanțe de loc și de timp.
Mai mult decât atât, obligația generală de a nu aduce atingere drepturilor și intereselor legitime ale celorlalți este o obligație de rezultat, fiind evident că atunci când se săvârșește o astfel de faptă, vinovăția există, în lipsa unor cauze exoneratoare, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu rezultând expres din însăși săvârșirea faptei.
În prezenta cauză, reclamantul a dovedit existența faptei ilicite, faptă ilicită ce constă în sustragerea de curent electric prin efectuarea unei intervenții neautorizate la contorul electric montat la locul de consum al pârâtului.
Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu rezultă, atât implicit, din modul în care s-a produs prejudiciul, precum și din împrejurarea că pârâtul a semant fără obiecțiuni nota de constatare nr._/14.06.2013 (f. 17, 18) și bonul de mișcare contor electric (f. 19) care, din punct de vedere probant, are valoarea unei mărturisiri extrajudiciare scrise.
În ceea ce privește prejudiciul și întinderea acetuia, după cum am arătat mai sus, reclamantul a dovedit existența și cuantumul acestuia.
Având în vederea toate argumentele de mai sus, instanța apreciază că reclamantul a dovedit îndeplinirea condițiilor răspunderii delictuale a pârâtului, motiv pentru care acțiunea acestuia va fi admisă.
Față de soluția de admitere a pretențiilor reclamantei, văzând dispozițiile art. 453 C. proc. civ., precum și înscrisurile care atestă efectuarea de către reclamantă a cheltuielilor de judecată, respectiv ordinul de plată nr. 1951/11.08.2014, în valoare de 21 lei, instanța va admite cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 21 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamantul . DISTRIBUȚIE SA, C.U.I. RO_, cu sediul în Iași, .-150 în contradictoriu cu pârâtul N. D. N., C.N.P._, cu domiciliul în Iași, localitatea Scânteia, nr. 394.
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 254, 96 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr._/15.10.2013.
Admite cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 21 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.02.2015.
Președinte, Grefier,
T. G. N. S.
Red./Tehnored. G.T./4ex./03.03.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2030/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 2018/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
