Pretenţii. Sentința nr. 2220/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2220/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 2220/2015
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 17 Februarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: I.-C. R.
Grefier: M. H.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2220
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. G. A. S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. O. V. S.A. și intervenientul B. N. V., având ca obiect acțiune în pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la 10.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 17.02.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.01.2014, sub nr._, reclamanta S.C. G. ASIGURĂRI S.A. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. O. V. S.A. (fostă BCR ASIGURĂRI S.A.), solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea acesteia la plata sumelor de 5930 RON, cu titlu de contravaloare despăgubiri civile acordate în dosarul de daună K1029188, precum și a penalităților de întârziere de 0,1% pe zi, conform art.64 alin.4 din Ordinul CSA 5/2010, calculate de la data punerii în întârziere (data convocării la conciliere – 15.08.2011) până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În temeiul art.54 din Legea nr.136/1995, s-a solicitat și citarea persoanei vinovate de producerea accidentului, respectiv B. V..
În motivarea cererii, reclamanta a arătat ca, în fapt, ca urmare a producerii unui accident de circulație, la data de 03.10.2010, în mun.Iași, eveniment rutier în care au fost implicate autoturismele marca VW Transporter cu nr.de înmatriculare_, condus de B. V. și asigurat RCA la pârâtă, și marca Dacia L. cu nr._, asigurat ..R.L., cu asigurare facultativă CASCO la reclamantă.
Din actele aflate la dosar, rezultă culpa asiguratului RCA BCR Asigurări. De asemenea, se învederează instanței că păgubitul S.C. MAF FORCE S.R.L. s-a adresat reclamantei, care a întocmit și finalizat dosarul CASCO, în baza contractului de asigurare facultativă nr._, și a achitat despăgubiri în cuantum de 5930 RON, conform OP nr._/11.04.2011, reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr.5861/24.02.2011.
Totodată, reclamanta a mai arătat că, prin adresa din data de 03.08.2011, a înaintat dosarul de daună și a convocat pârâta la conciliere directă, revenind cu o nouă somație, sub nr.2144/11.10.2011, pentru ca, la data de 24.04.2011, după aproximativ 6 luni de la convocarea inițială, să i se comunice, prin e-mail, punctul de vedere al BCR ASIGURĂRI S.A., prin care i s-a adus la cunoștință că aceasta nu va achita despăgubirea, întrucât avariile celor două autoturisme nu sunt compatibile. În aceste condiții, se invocă netemeinicia obiecțiunilor formulate de partea adversă și a deciziei de neefectuare a plății.
În drept, au fost invocate dispozițiile din Legea nr.136/1995, Ordinul RCA nr.5/2010, OUG nr.195/2002, art.194 și urm.NCPC și art.2210 Cod civil, solicitându-se judecarea pricinii și în lipsă.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 763,86 RON.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri (depuse la filele 7-33, 40-44, 69-95).
La solicitarea instanței, reprezentanții reclamantei au precizat cuantumul penalităților de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere, calculate de la data de 15.08.2011 până la data introducerii acțiunii (30.12.2013), respectiv 5147,24 RON, capăt de cerere pentru care au completat în mod corespunzător timbrajul.
Pârâta S.C. O. VIENNA INSURANCE GROUP S.A. a formulat întâmpinare, depusă la dosar la data de 04.03.2014, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Analizând avariile prezentate de autoturismul Dacia și partea dreaptă a autoturismului VW, s-a apreciat că între cele două autoturisme nu s-a produs nici o coliziune, iar, cu toate insistențele reprezentanților pârâtei, cei doi conducători auto nu au mai dat curs solicitării de a oferi relații și a prezenta autoturismul vinovat, declarând că și-au retras dosarul de la BCR Asigurări. În concluzie, societatea pârâtă a apreciat că avariile prezentate de autoturismul_ nu se puteau produce în condițiile declarate de conducătorii auto, astfel încât, prin adresa din data de 24.04.2012, s-a comunicat reclamantei refuzul privind plata dosarului de daună, având în vedere și lipsa vinovăției asiguratului RCA al pârâtei în producerea evenimentului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.115 C.p.civ. și art.36 alin.2 din Ordinul RCA 5/2010, solicitându-se încuviințarea administrării probei cu înscrisuri (ce nu au mai fost depuse la dosar).
În cauză, la termenul de judecată din data de 20.05.2014, a fost încuviințată administrarea probei cu înscrisuri, pentru ambele părți.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 03.01.2011, în jurul orelor 15,00, în timp ce conducea autoturismul marca VW Transporter cu nr.de înmatriculare_ pe . nepăstrării unei distanțe corespunzătoare față de vehiculul precedent, intervenientul B. V. a evitat coliziunea frontală cu acesta și a făcut un viraj la dreapta către cealaltă bandă, intrând în coliziune cu autoturismul marca Dacia L. cu nr.de înmatriculare_, care, în urma impactului, s-a deplasat către dreapta, acroșând o cutie metalică. Această situație de fapt reiese din cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, întocmit la data de 04.01.2011 de către agentul constatator al Inspectoratului de Poliție Județean Iași și din declarația dată de conducătorul auto al autoturismului cu nr._ în fața organelor de poliție (filele 71-72 și 77).
La momentul accidentului, autoturismul cu nr._ era asigurat pentru răspundere civilă obligatorie la S.C. O. VIENNA INSURANCE GROUP S.A., conform poliței de asigurare RCA ./22/P22/HI nr._ din data de 09.11.2010 (fila 78), iar autoturismul cu nr._ era asigurat CASCO la S.C. G. ASIGURĂRI S.A., astfel cum rezultă și din polița nr._/13.07.2010 (fila 73).
Având în vedere cererea de despăgubire formulată de reprezentantul proprietarului autoturismului cu nr._, S.C. MAF FORCE S.R.L., a fost deschis dosarul de daună K1029188, în cadrul căruia asiguratorul a constatat avariile suferite de autoturism (astfel cum rezultă din procesul-verbal întocmit la data de 27.01.2011 – fila 69 și din cele suplimentare atașate la filele 84-85), în baza autorizației de reparații . nr._ – fila 76 și a achitat persoanei asigurate, în contul unității reparatoare, la data de 11.04.2011, suma de 5930 RON, conform facturii fiscale . nr.5861 din data de 24.02.2011 și ordinului de plată nr._ (filele 79 și 87).
Prin adresa din 03.08.2011 (fila 26) au fost comunicate asiguratorului de răspundere civilă auto al intervenientului, persoană vinovată de producerea accidentului, pretențiile asiguratorului CASCO, inclusiv copia dosarului de daună, fiind emisă și o somație în sensul efectuării plății despăgubirii, inclusiv a penalităților de întârziere, sub nr.2144/11.10.2011 (fila 28).
În răspuns, reprezentanții pârâtei au arătat că refuză plata sumei de 5930 RON întrucât, în urma investigațiilor desfășurate, s-a concluzionat că avariile prezente la cele două autovehicule implicate nu sunt compatibile (filele 29-30).
În drept, potrivit art.2210 din Noul Cod Civil, „în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane”, această dispoziție legală preluând prevederile art.22 din Legea nr.136/1995.
Mai mult, în conformitate cu dispozițiile art.1 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, adoptate prin Ordinul CSA nr.5/201 (în vigoare la data producerii accidentului și care a fost preluat prin dispozițiile Ordinului CSA nr.14/2011), „În conformitate cu prevederile art.49 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările și completările ulterioare, asigurătorii care practică asigurarea obligatorie de răspundere civilă a vehiculelor pe teritoriul României acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule, de care asigurații răspund delictual față de terțe persoane. Nu intră sub incidența asigurării răspunderea decurgând din executarea unui contract de transport de bunuri efectuat cu titlu oneros.
(2) Contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule acoperă răspunderea civilă delictuală a proprietarului sau a utilizatorului unui vehicul pentru prejudiciile produse unei terțe părți prin intermediul vehiculului.”
De asemenea, în același act normativ se prevede că, „În cazul în care, pentru recuperarea pagubei materiale, persoana păgubită se adresează asigurătorului său de bunuri, constatarea avariilor, soluțiile tehnologice adoptate, evaluarea și stabilirea despăgubirilor sunt opozabile asigurătorului RCA al persoanei vinovate.
(2) În situația respectării prevederilor alin.(1), asigurătorul de bunuri al persoanei păgubite recuperează despăgubirea plătită de la asigurătorul RCA al persoanei vinovate, fără ca asigurătorul RCA să fie îndreptățit sã respingă o astfel de cerere.” (art.39 din Ordinul CSA nr.5/2010).
Astfel, pentru a opera dispozițiile legale mai sus menționate, trebuie să fie îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și producerea prejudiciului și vinovăția făptuitorului .
Prejudiciul, ca element esențial al răspunderii civile delictuale, constă în rezultatul, efectul negativ suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană.
În speță, prejudiciul constă în contravaloarea reparațiilor efectuate cu privire la marca Dacia L. cu nr._ .
Referitor la prejudiciu, instanța reține că acesta este actual, fiind deja produs la data când s-a pretins restituirea sa.
Instanța reține de asemenea, că prejudiciul este determinat, așa cum rezultă din factura fiscală . nr.5861 din data de 24.02.2011 și ordinului de plată nr._ (filele 79 și 87). De asemenea, până la data pronunțării prezentei hotărâri, prejudiciul nu a fost reparat, încă, având în vedere poziția procesuală a pârâtei, care este constantă în negarea drepturilor reclamantei.
Fapta ilicită este orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane.
În speță, fapta ilicită este una comisivă, în sensul că asiguratul RCA al pârâtei, numitul B. V., a intrat în coliziune cu autoturismul cu nr._, asigurat CASCO la reclamantă, determinând avarierea acestuia.
Raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu este evident, în sensul că nerespectarea obligațiilor legale privind circulația pe drumurile publice a dus la producerea unei pagube în patrimoniul reclamantei, care a fost nevoită să achite contravaloarea reparării autoturismului distrus (prejudiciul) .
Este de necontestat că incidentul s-a produs ca urmare a încălcării dispozițiilor legale de către asiguratul pârâtei, aspect constatat prin procesul-verbal . nr._/04.01.2011.
Pe de altă parte, instanța reține caracterul neîntemeiat al susținerilor pârâtei, referitoare la inadvertența avariilor prezentate de cele două autoturisme, dată fiind dinamica accidentului, confirmată de declarația conducătorului auto S. C., de constatările făcute de agentul de poliție cu privire la autoturismul cu nr._ și redate în autorizația de reparații . nr._, precum și de cele făcute de agentul reclamantei, expuse în procesele-verbale de constatare a daunelor depuse la dosar.
De altfel, pârâta nu a administrat nici o probă în sensul apărărilor sale, limitându-se la a expune o altă situație de fapt, fără a o proba în vreun fel și fără a susține concluziile trase în urma cercetării ambelor autoturisme. În acest sens, se observă că reprezentanții pârâtei nu au încheiat niciun act de constatare, apărările din întâmpinare, referitoare la avariile concrete ale autovehiculelor implicate în accident, fiind simple afirmații.
Vinovăția reprezintă atitudinea psihică pe care autorul a avut-o la momentul săvârșirii faptei ilicite față de faptă și urmările acesteia, presupunând un proces psihic complex, între conștiință și voință.
Astfel, factorul intelectiv presupune un anumit nivel de cunoaștere, de conștiință a semnificației sociale a faptelor și urmările acestora, iar factorul volitiv presupune întotdeauna libertatea de deliberare și de decizie .
Așadar, vinovăția asiguratului pârâtei este, de asemenea, fără dubiu, în condițiile sancționării contravenționale.
Față de toate aceste considerente și reținânnd îndeplinirea cumulativă a tuturor condițiilor răspunderii civile delictuale, întrucât prejudiciul a fost produs de către asiguratul pârâtei, iar valoarea prejudiciului este - conform celor reținute mai sus - de 5930 RON, și a fost acoperit de către reclamantă, care, la rându-i, s-a subrogat în drepturile asiguratului prin plata făcută, conform art.2210 NCC, instanța o va obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 5930 RON cu titlu de despăgubiri civile.
Instanța urmează să oblige pârâta și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 5147,24 RON, calculate în baza unui procent de 0,1% pe zi de întârziere, de la data punerii în întârziere prin convocarea la conciliere directă (15.08.2011) și până la data de 30.12.2013 (conform calculului atașat la fila 49 a dosarului), precum și în continuare, până la plata efectivă și integrală a debitului, conform art.64 alin.4 din Ordinul CSA nr.5/2010, care prevede: „Dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la alin.(2) și (3) sau și le îndeplinește defectuos, la suma solicitată pentru plata asigurătorului RCA se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere”.
Nu în ultimul rând, în temeiul dispozițiilor art.451-453 N.C.p.civ., având în vedere că pârâta a căzut în pretenții, precum și principiul conform căruia cheltuielile de judecată se suportă de partea în sarcina căreia se reține o culpă procesuală, instanța va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 763,86 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Admite cererea formulată de reclamanta S.C. G. ASIGURĂRI S.A., J_, C.U.I._, cu sediul în București, .. 45, sector 1, în contradictoriu cu pârâta S.C. O. V. S.A., J40/_/2001, C.U.I._, cu sediul București, .. 23, sector 1, și cu intervenientul B. V., C.N.P._, cu domiciliul în Iași, Comuna Voinești, ..
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 5930 RON cu titlu de despăgubiri civile, suma de 5147,24 RON reprezentând contravaloare penalități calculate de la data de 15.08.2011 și până la data de 30.12.2013, precum și penalități de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere aferente debitului principal, calculate în continuare, până la data plății efective și integrale a debitului principal.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 763,86 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată astăzi, 17.02.2015, iar soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, Grefier,
I.C.R. M.H.
Red./Tehnored.I.C.R./M.H.
5 ex./06.05.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2222/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 2225/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
