Pretenţii. Sentința nr. 363/2015. Judecătoria IAŞI

La apelul nominal, făcut în ședința publică, părțile au lipsit.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 12.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19.01.2015, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub numărul_ din 20.06.2014, reclamanta . solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei C. E. la plata sumei de 410,25 lei din care 359,50 lei cu titlu de contravaloare a facturilor de salubritate emise în perioada 02._ și 50,75 lei cu titlu de penalități aferente perioadei 10._ calculate până la data de 30.09.2013 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată (taxă judiciară de timbru și cheltuieli de mediere).

În motivare, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul de prestării servicii salubritate nr._/31.07.2009, în baza căruia a colectat, transportat și depozitat deșeurile municipale, însă pârâta nu a mai achitat valoarea facturilor emise în perioada 02._, înregistrând un debit de 359,50 lei. La aceste sume s-au calculat penalități de întârziere aferente perioadei 10._ de 50,75 lei calculate până la data de 30.09.2013.

Reclamanta a mai arătat că a invitat pârâta la sediul său în scopul soluționării litigiului pe cale amiabilă cât și pe calea medierii, solicitări cărora pârâta nu le-a dat curs.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art. 1516 Cod civil.

În dovedirea susținerilor formulate prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie certificată, somație filele 6-8, contract de prestării servicii salubritate nr._/31.07.2009 fila 9, fișă calcul penalități fila 10, desfășurător de penalizări filele 11-12, factură fiscală 08.2013 fila 13, chitanță nr.167/23.12.2013 fila 14, proces verbal de informare fila 15.

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru de 33 lei stabilită conform prevederilor art.3 alin.1 din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

În temeiul dispozițiilor art. 411 alin.1, pct.2 Cod procedură civilă, reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În cauză, s-a realizat regularizarea acțiunii în acord cu prevederile art.200 Cod procedură civilă, în care reclamanta a făcut dovada calității de reprezentant convențional și legal, a indicat datele sale de identificare filele 20-23 și a depus în copie conformă un exemplar suplimentare de pe acțiuni și înscrisuri și facturile fiscale aferente perioadei solicitate filele 34-43.

Pârâta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare în termenul legal pentru a-și preciza poziția procesuală.

La termenul din 17.11.2014, instanța a încuviințat pentru ambele părți, apreciindu-le legale, concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.

Prin serviciul registratură de la data de 08.01.2015, reclamanta a depus în copie conformă facturile fiscale aferente perioadei 10._ filele 55-63 și extrasul de carte mare filele 64-67.

La termenul din 12.01.2015, instanța a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitele pentru care termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit anterior introducerii acțiunii, a cărei soluționare a fost unită cu fondul cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, reclamanta . calitate de prestator, și pârâta C. E., în calitate de beneficiar, au încheiat contractul de prestării servicii salubritate nr._/31.07.2009 având ca obiect colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor municipale pentru un număr de 3 persoane, astfel cum rezultă din contract de prestării servicii salubritate nr._/31.07.2009 fila 9.

În schimbul serviciilor prestate, pârâta și-a asumat obligația de a achita contravaloarea serviciilor prestate, potrivit prevederilor art.6 pct.6 din contract, în termen de 15 zile de la data primirii facturii, potrivit prevederilor art.8 pct.3 din contract.

Părțile au convenit că neachitarea facturii în termen de 30 zile de la data scadenței, atrage majorări de întârziere egale cu nivelul dobânzii legale datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, potrivit prevederilor art. 8 pct.4 din contract.

Potrivit mențiunilor de pe facturile fiscale, neachitarea facturii în termen de 45 zile calendaristice de la data emiterii conduce la perceperea penalităților, în cuantum de 0,04% începând cu prima zi după scadență, până la data achitării integrale a facturii, facturile fiind o formă simplificată de contract, mențiuni care sunt de natură să modifice termenul de calcul și procentul penalităților.

În temeiul contractului au fost emise facturile fiscale (filele 34-43) pentru valoarea totală de 359,50 lei, aferente perioadei 02._, așa cum rezultă din facturi fiscale filele 34-43. La suma neachitată de către pârâtă au fost calculate penalități de întârziere aferente perioadei 10._ în cuantum de 50,75 lei calculate până la data de 30.09.2013 din care 12,43 lei aferente perioadei 10._ și 38,32 lei aferente perioadei 02._, astfel cum rezultă din fișă calcul penalități fila 10, desfășurător de penalizări filele 11-12, extras de carte mare filele 64-67 .

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune de a solicita contravaloarea debitului pentru care termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit anterior introducerii acțiunii, invocată din oficiu la termenul din 12.01.2015, excepție de fond, absolută și peremptorie, instanța urmează a se pronunța asupra acesteia cu prioritate în acord cu prevederile art.248 Cod procedură civilă, pe care o va admite pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.

În fapt, în temeiul contractului au fost emise facturile fiscale aferente perioadei 10._, astfel cum rezultă din facturi fiscale filele 34-43, 55-63.

La data de 20.06.2014 a fost promovată acțiunea ce face obiectul prezentului dosar, astfel cum rezultă din rezoluție de primire dosar fila 1.

În ceea ce privește legea aplicabilă prezentului litigiu, văzând dispozițiile art.6 din Noul Cod Civil, potrivit cărora actele juridice încheiate sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele în vigoare la data încheierii sau după caz producerii lor, legea aplicabilă în cauza de față, având în vedere data încheierii contractului, este dată de dispozițiile vechiului cod civil 1864.

Potrivit art.6 alin.4 din Noul cod civil, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi, sunt în întregime suspuse dispozițiilor legale care le-au instituit, litigiul fiind supus prevederilor Decretului nr.167/1958 prin raportare la data scadenței facturilor.

Potrivit art.1 din Decretul privitor la prescripția extinctivă nr.167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii; termenul de prescripție fiind unul de 3 ani în acord cu prevederile art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958.

Potrivit art.7 din Decretul nr.167/1958, prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, legea făcând distincție între prescripția dreptului material la acțiune, ceea ce înseamnă existența posibilității de a apela la forța coercitivă a statului într-un anumit termen pentru a-l obliga pe debitorul obligației la o anumită prestație, și prescripția dreptului de a solicita executarea silită, ceea ce înseamnă existența unui termen defipt de lege în care creditorul obligației poate solicită punerea în executare a unui titlu executoriu în contra debitorului.

Potrivit art.16 alin.1 lit.b din Decretul nr.167/1958, prescripția se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecata ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent, iar potrivit art. 16 alin.1 lit.c din Decretul nr.167/1958, printr-un act începător de executare.

Așadar, în raport de data introducerii acțiunii, 20.06.2014, pe calea acțiunii de față pot fi solicitate debitele a căror scadență se situează cel mai târziu la data de 20.06.2011.

Având în vedere desfășurătorul de penalizări filele 11-12 și extrasul de carte mare filele 64-67, imputația plăților efectuate pentru facturile fiscale emise în perioada 10._ și având în vedere scadența cea mai îndepărtată și în raport de care pot fi solicitate debitele pe calea acțiunii de față, apar ca prescrise penalitățile de întârziere calculate asupra facturile fiscale emise în perioada 10._, în cuantum de 2,73 lei, sume care apar ca prescrise și care urmează a fi respinse ca atare.

Pe fondul cauzei, în drept, sunt incidente prevederile art. 969 Cod civil potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, precum și ale art. 1073 Cod civil conform cărora creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației.

Instanța reține că în speță sunt incidente și prevederile art. 1169 din vechiul Cod civil, care dispun că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, astfel că reclamantul care pretinde executarea unei obligații trebuie să facă dovada existenței obligației și a temeiului juridic al acesteia, iar pârâtul care pretinde că a executat obligația asumată trebuie să facă dovada acestei executări prin mijloacele de probă admise de lege.

Potrivit art. 662 Cod procedură civilă, creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.

În speță, față de regulile răspunderii civile contractuale, instanța reține că reclamanta . făcut dovada existenței unei obligații certe, lichide și scadente prin contractul depus la dosar și facturile emise pentru perioada 10._, iar pârâta nu a făcut dovada executării acestei creanțe.

Față de cele arătate mai sus, având în vedere și principiul disponibilități care guvernează procesul civil, în conformitate cu dispozițiile art. 662 Cod procedură civilă în cuantum de 359,50 lei cu titlu de contravaloare a facturilor de salubritate emise în perioada 02._ și va dispune obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 359,50 lei, reprezentând contravaloarea facturilor de salubritate.

Cu privire la capătul de cerere privind acordarea de penalități de întârziere aferente prețului serviciilor, față de prevederile art. 8 pct.4 din contract, instanța reține că neachitarea facturii în termen de 30 zile de la data scadenței, atrage majorări de întârziere egale cu nivelul dobânzii legale datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.

Potrivit mențiunilor de pe facturile fiscale, neachitarea facturii în termen de 45 zile calendaristice de la data emiterii conduce la perceperea penalităților, în cuantum de 0,04% începând cu prima zi după scadență, până la data achitării integrale a facturii, facturile fiind o formă simplificată de contract, mențiuni care sunt de natură să modifice termenul de calcul și procentul penalităților.

Interpretând această clauză contractuală, instanța constată că părțile au procedat la momentul încheierii contractului la o evaluare convențională anticipată a prejudiciului ce ar putea fi înregistrat de creditor în cazul neexecutării la timp a obligației de plată a contravalorii serviciilor prestate, inserându-se astfel o clauză penală în accepțiunea art. 1066 Codul civil.

Prin urmare, având în vedere caracterul accesoriu precum și semnificația clauzei penale instanța apreciază că aceasta este datorată atunci când sunt întrunite toate condițiile acordării de despăgubiri, respectiv condițiile angajării răspunderii civile contractuale constând în vina debitorului, existența unui prejudiciu și punerea în întârziere a debitorului.

Instanța apreciază că reclamanta a efectuat un calcul corect al penalităților de întârziere în fișa depusă la dosar (filele 10-12), aplicând un coeficient de penalizare prevăzut de legile în vigoare la momentul emiterii facturilor, respectiv de 0,04 %.

Cum primele două condiții au fost analizate în momentul stabilirii obligației pârâtei de plată a contravalorii facturilor emise în perioada 10._, instanța reține în plus că în speță sunt incidente dispozițiile art. 1079 alin. 2 din Codul civil, pârâta fiind de drept în întârziere, întrucât au contractat expres că neachitarea facturii în termen de 45 zile calendaristice de la data emiterii conduce la perceperea penalităților, în cuantum de 0,04% începând cu prima zi după scadență, până la data achitării integrale a facturii, facturile fiind o formă simplificată de contract, mențiuni care sunt de natură să modifice termenul de calcul și procentul penalităților, creanța cu privire la acest capăt de cerere, fiind deci, exigibilă.

Pentru motivele de drept și de fapt expuse, având în vedere și modul de soluționare a capătului principal de cerere și a excepției prescripției dreptului material la acțiune, instanța urmează a admite și capătul de cerere privind acordarea penalităților de întârziere și a o obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 48,02 lei cu titlu de penalități aferente perioadei 10._ calculate până la data de 30.09.2013 din care 9,7 lei aferente perioadei 10._ și 38,32 lei aferente perioadei 02._.

În temeiul art. 451 Cod procedură civilă, având în vedere că pârâta urmează a cădea în pretenții, instanța o va obliga și la plata sumei de 33 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă debitului solicitat și astfel cum a fost acordat.

În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 35 lei reprezentând contravaloare contract pregătiri mediere, chitanță nr.167/23.12.2013 fila 14, apare ca neîntemeiată prin raportare la prevederile art. 2 alin.1 coroborat cu art.2 alin.1 indice 4 din Legea 192 din 2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator potrivit cărora părțile sunt obligate să participe la ședința de informare privind avantajele medierii în vederea soluționării pe această cale a conflictelor în materie civilă în condițiile prevăzute de lege; serviciile prestate sunt gratuite, neputându-se percepe onorarii, taxe sau orice alte sume, indiferente de titlul cu care s-ar putea solicita, sens în care instanța va respinge această solicitare și nu va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată reprezentând contravaloare contract pregătiri mediere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitele pentru care termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit anterior introducerii acțiunii, excepție invocată de instanță din oficiu.

Admite în parte acțiunea având ca obiect pretenții formulată de reclamanta .> înregistrată la ORC sub nr. J_, CUI_, cont bancar RO51BRDE240SV_, cu sediul în Iași, ., județul Iași prin reprezentant legal I. A., prin reprezentant convențional consilier juridic A. M., Ș. B. în contradictoriu cu pârâta C. E. CNP_, domiciliată în Iași ., ., ..