Pretenţii. Sentința nr. 4740/2015. Judecătoria IAŞI

La apelul nominal făcut în ședința publică, la strigarea cauzei la ordine, se prezintă personal pârâtul G. G., lipsă fiind reprezentantul legal al reclamantei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Instanța procedează la legitimarea pârâtului G. G., identificat cu C.I. MX_.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, prin care învederează instanței faptul că dosarul pendinte se află la primul termen de judecată, obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, că pentru acest termen de judecată nu s-au depus alte înscrisuri în dovedire, faptul că în prezenta cauză s-a solicitat judecata și în lipsa părților, după care,

Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 131 Cod de procedură civilă, instanța își verifică competența și constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, prin raportare la dispozițiile art. 94, pct. 1, lit. j și art. 107, alin. 1 Cod de procedură civilă.

În temeiul dispozițiilor art. 238 Cod de procedură civilă, față de obiectul cererii și probele susceptibile a fi administrate în prezenta cauză instanța estimează că cercetarea procesului se poate finaliza la termenul de astăzi.

La interpelarea instanței, pârâtul, arată instanței că nu știe pentru ce a fost chemat în judecată, nu a încheiat el contractul cu firma de salubritate și nu știe cine a semnat în locul său contractul, deoarece semnătura de pe contract nu îi aparține, nu locuiește efectiv acolo ci doar are viză de reședință.

Interpelat de instanță, pârâtul precizează că nu are cereri de formulat și nici probe de propus în prezenta cauză.

Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța în temeiul dispozițiilor art. 258 Cod de procedură civilă, încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar, considerând că este utilă, pertinentă și concludentă, putând duce la soluționarea prezentei cauze. În temeiul dispozițiilor art. 260 Cod procedură civilă o consideră administrată.

Instanța ia act că pârâtul nu a solicitat încuviințarea niciunui mijloc de probă.

În temeiul art. 392 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile deschise și acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Instanța ia act de poziția pârâtului care precizează că nu are nimic de adăugat în prezenta cauză.

În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 30.01.2015 reclamanta .. a chemat în judecată pe pârâtul G. G., solicitând ca prin hotărârea pe care instanța o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 378,67 lei, reprezentând contravaloarea facturilor de salubritate, a penalităților de întârziere în cuantum de 62,49 lei, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 36 lei.

În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că a încheiat cu pârâtul contractul de prestări servicii salubritate nr._/29.11.2011 având ca obiect colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor municipale. A mai arătat că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, acumulând un debit în valoare de 378,67 lei, reprezentând contravaloarea facturilor de salubritate emise în perioada aprilie 2012 - aprilie 2014.

Reclamanta a mai învederat că, în temeiul art. 8, pct. 4 din contract, s-au calculat penalități de 62,49 lei, coeficientul de penalizare fiind de 0,04% și 0,3% pentru fiecare zi de întârziere, conform art. 42, alin. 10, lit. b din Legea nr. 51/2006. A mai arătat că pârâtul a fost invitat la sediul societății în scopul soluționării litigiului pe cale amiabilă, invitație căreia acesta nu i-a dat curs.

În dovedire au fost depuse următoarele înscrisuri: contract pentru prestări servicii de salubritate nr._/29.11.2011, invitație la conciliere directă și confirmarea de primire a acesteia, calcul penalități, facturi fiscale aferente perioadei 04.2012 – 04.2014.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1516 Cod Civil.

Cererea reclamantei a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 36 lei.

Copii de pe cererea de chemare în judecată și înscrisurile anexate au fost comunicate pârâtului, însă acesta nu a depus întâmpinare.

Instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:

În fapt, între reclamanta .. și pârâtul G. G. s-a încheiat contractul nr._/29.11.2011, având ca obiect colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor municipale, însușit de părți prin semnătură. Pentru serviciile prestate de reclamantă pârâtului, cea dintâi a emis facturile fiscale depuse la dosarul cauzei (filele 9-21), având o valoare totală de 378,67 lei, fiind aferente perioadei 04.2012 – 04.2014.

Analizând facturile fiscale emise și anexate la dosar, se poate observa că acestea individualizează corespunzător părțile, perioada de facturare, serviciile prestate, echivalentul acestora, penalizările aplicate pentru debitele anterioare, data emiterii, a scadenței,cuantumul procentual al penalităților ce vor fi percepute pentru neplata debitului și data de la care vor începe a fi calculate, locul de consum, îndeplinind astfel cerințele contractuale, dar și pe cele stabilite de lege.

În drept, conform art. 1270, alin. 1 cod civil „contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”, iar potrivit art. 1516, alin. 1 Cod Civil „creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației”, iar în caz contrar are dreptul la daune interese, astfel că dacă pârâta a beneficiat de serviciile prestate de reclamantă, aceasta este obligată la plata prețului.

Altfel spus, convențiile sunt obligatorii și nu facultative, dând naștere la obligații de la care părțile nu se pot sustrage. De aceea, neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a unei obligații contractuale atrage răspunderea contractuală a părții care în mod culpabil nu și-a îndeplinit obligația și a cauzat un prejudiciu celeilalte părți.

Astfel, existența sau inexistența unei încălcări a obligației contractuale se va stabili prin aplicarea art. 10, alin. 1 și 249 Cod de procedură civilă, creditorul care pretinde executarea unei creanțe trebuind să dovedească existența ei, iar debitorul care pretinde că s-a eliberat, trebuind să facă dovada plății.

Sub acest aspect, instanța constată faptul că reclamanta a dovedit existența unor raporturi contractuale între părți, precum și îndeplinirea propriilor sale obligații, prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv contract pentru prestări servicii de salubritate nr._/29.11.2011, calcul penalități, facturi fiscale aferente perioadei 04.2012 – 04.2014.

Astfel, conform art. 6, pct. 2 din contractul părților, însușit de pârât prin semnătură, acesta din urmă avea obligația de a achita contravaloarea serviciilor executate de prestator, iar termenul de achitare al acestora este de 15 zile de la primire, conform art. 8, pct. 3 din același contract.

Așadar, ținând cont de cele arătate anterior, constată instanța faptul că suma de 378,67 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de salubritate prestate în perioada aprilie 2012 - aprilie 2014, reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, respectiv existența ei este neîndoielnică, rezultând din chiar înscrisul constatator al creanței, conform art. 662, alin. 2 Cod de procedură civilă, cuantumul acesteia este determinat prin înscrisurile care o constată, acestea fiind opozabile debitorului, conform art. 662, alin. 3 Cod de procedură civilă, iar termenul prevăzut în favoarea sau și în favoarea debitorului s-a împlinit.

În condițiile dovedirii de către reclamantă a relațiilor contractuale dintre părți, dar și a îndeplinirii obligațiilor sale ce au decurs din acest contract, s-a transferat în sarcina pârâtului proba stingerii obligațiilor sale prin plată.

Pârâtul G. G. a contestat în fața instanței sumele solicitate de reclamantă, invocând faptul că nu a întocmit un contract cu aceasta din urmă. Cu toate acestea, deși i s-a pus în vedere faptul că există la dosarul cauzei un contract încheiat între acesta și reclamantă, asumat prin semnătură de ambele părți, pârâtul nu a înțeles să se înscrie în fals împotriva acestuia și nici să propună un alt mijloc de probă pentru a dovedi împrejurarea invocată.

Pentru toate cele arătate mai sus, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale și anume: existența unei fapte ilicite constând în nerespectarea de către aceasta a unor obligații contractuale, existența unui prejudiciu patrimonial - lipsa încasărilor aferente serviciilor prestate, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția pârâtului prezumată atât timp cât acesta nu a dovedit o cauză străină exoneratoare de răspundere, instanța urmează a admite capătul de cerere constând în obligarea pârâtului la achitarea către reclamantă a sumei de 378,67 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de salubritate prestate în perioada aprilie 2012 - aprilie 2014.

În ceea ce privește capătul de cerere constând în obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere, se constată că potrivit dispozițiilor art. 1538 Cod civil ce reglementează instituția clauzei penale: ,,clauza penală este aceea prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale. În caz de neexecutare, creditorul poate cere fie executarea silită în natură a obligației principale, fie clauza penală. Debitorul nu se poate libera oferind despăgubirea convenită. Creditorul poate cere executarea clauzei penale fără a fi ținut să dovedească vreun prejudiciu”, iar conform art. 8, pct. 4 din contractul încheiat între părți, neachitarea contravalorii facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței, atrage majorări de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, iar valoarea acestora nu poate depăși cuantumul debitului.

Penalitățile prevăzute în cadrul convenției părților reprezintă o clauză penală, aceasta constituind o modalitate de evaluare a prejudiciului suferit de creditor, fixându-se anticipat valoarea acestuia, iar pentru a da efect acestei clauze penale, reclamanta a calculat penalități de întârziere în cuantum de 62,49 lei, fiind aferente perioadei pentru care s-a solicitat debitul principal. Raportat la dispozițiile legale anterior menționate, la clauzele stipulate în contractul părților, dar ținând cont și de principiul acoperirii integrale a prejudiciului contractual suferit de reclamant, instanța consideră întemeiat și acest capăt de cerere, așa încât va dispune obligarea pârâtului la plata acestei sume către reclamantă.

În temeiul art. 451 și 453 Cod de procedură civilă, instanța va obliga pârâtul, ce se află în culpă procesuală, la plata către creditoare a sumei de 36 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite cererea formulată de reclamanta .>(C. RO_, înregistrată la ORC sub nr.J_ ) , cu sediul în Iași, Șoseaua Națională, nr. 43, jud. Iași, în contradictoriu cu pârâtul G. G. (C.N.P._), cu domiciliul în localitatea Rusenii Noi, ..