Pretenţii. Sentința nr. 6654/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6654/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 43840/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6654/2015
Ședința publică de la 14 Mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. G.
Grefier M. G. P.
Pe rol se află judecarea acțiunii civile formulate de reclamanta S.C. "S." S.A. în contradictoriu cu pârâții B. Ș. și B. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza a fost reținută spre soluționare în ședința publică din data de 07.05.2015, când, din lipsă de timp pentru deliberări, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 18.12.2014 pe rolul Judecătoriei Iași reclamanta S.C. S. S.A. a chemat în judecată pe pârâții Buruiana S. si Buruiana M. solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care aceștia din urmă să fie obligați la plata sumei 284,72 lei cu titlu de preț și suma de 167,51 lei penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanta a arătat că între părți a fost încheiat contractul de prestări servicii salubritate nr._/07.03.2003 reînnoit la data de 12.09.2012 în baza căruia pârâtul a beneficiat de serviciile reclamantei, constând în colectarea, transportarea și depozitarea deșeurilor menajere. Pentru serviciile prestate în perioada 10._ reclamanta a emis facturi în cuantum de 284,72 lei, pe care pârâții nu le-au achitat, debit la care s-au calculat penalități de întârziere în valoare de 37,04 lei, conform art. 8 pct.4 din contractul de prestări servicii. Mai susține reclamanta ca pentru facturile achitate cu întârziere in perioada 10._ au fost calculate penalități de întârziere de 130,47 lei.
Penalitățile de întârziere percepute sunt „egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor aferente bugetului de stat”, fiind de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere, conform lg.51/2006 și OUG nr.88/2010.
Contractul legal încheiat și semnat de debitor, arată reclamanta, îl obligă pe acesta să respecte clauzele contractuale stipulate. Pârâții au fost chemați la conciliere, însă nu au înțeles să ia vreo măsură în sensul realizării concilierii directe cu privire la debitul datorat.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1516 din Noul Cod Civil, iar în temeiul art.223, alin. 3 si 411 alin. 1 pct. 2 NCPC s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În susținerea acțiunii reclamanta a depus înscrisuri, în copie: adresă convocare conciliere, dovadă comunicare, contract de prestări servicii, facturi, tabel calcul penalități de întârziere.
Parații nu au formulat întâmpinare in cauza.
Din oficiu instanța a invocat in cauza excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la debitele scadente anterior datei de 01.10.2011.
Analizând cu prioritate excepția invocata, instanța retine următoarele:
Potrivit art. 201 din Legea nr. 71/2011: Prescripțiile începute si neîmplinite la data intrării in vigoare a Codului civil sunt si rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Retine instanța ca in cauza excepția prescripției dreptului la acțiune a fost invocata cu privire la debite scadente anterior datei de 01.10.2011, deci înainte de . Noului Cod civil, astfel ca in ce privește prescripția dreptului la acțiune in cauza sunt aplicabile dispozițiile Decretului 167/1958.
Potrivit art. 1,7,8,11 și 21 din Decretul 167/1958 privitor la prescripția extinctivă și art. 1903 -1904 C.civ, drepturile de creanță, indiferent de izvorul lor sunt supuse prescripției extinctive, care este, potrivit articolului trei din decretul menționat mai sus, un termen general de 3 ani și care începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Din analiza facturilor si a calculului penalităților de întârziere depuse de reclamanta la dosar instanța retine ca facturile emise de reclamanta in perioada 07.10._11 sunt facturi mai vechi de trei ani prin raportare la momentul promovării cererii de chemare in judecata, ultima din aceste facturi, cea din data de 30.11.2011 fiind scadenta la data de 15.12.2011- in timp ce cererea de chemare in judecata a fost înregistrata pe rolul instanței la data de 18.12.2014.
Mai retine instanța in acest context ca potrivit art. 1512 din Noul Cod civil: (1) Prescripția poate fi opusă numai de cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, și fără a fi ținut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credință. (2) Organul de jurisdicție competent nu poate aplica prescripția din oficiu. (3) Dispozițiile prezentului articol sunt aplicabile chiar dacă invocarea prescripției ar fi în interesul statului sau al unităților sale administrativ-teritoriale.
Potrivit art. 201 din Legea nr. 71/2011: Prescripțiile începute si neîmplinite la data intrării in vigoare a Codului civil sunt si rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Din coroborarea dispozițiilor legale anterior citate rezulta că instanța nu poate invoca din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune ce in privește prescripțiile începute sub imperiul dispozițiilor Noului Cod civil.
În condiții in care parații nu au depus in termenul prevăzut de lege întâmpinare, in cauza a fost invocata excepția prescripției dreptului la acțiune doar in ce privește debitele scadente anterior datei de 01.10.2011.
Instanța retine ca in cauza excepția vizează penalitățile de întârziere calculate pentru achitarea cu întârziere a facturilor emise in perioada 07.10._11, ultima din aceste facturi fiind scadenta la data de 15.09.2011.
Reclamanta a susținut ca prin plățile efectuate de parați ar fi fost întrerupt cursul prescripției extinctive.
Din precizările depuse insa de reclamanta la filele 31-33 din dosar instanța observa ca pentru facturile emise in perioada 07.10._09 reclamanta a invocat o plata care a fost efectuate la data de 27.07.2011, conform chitanței depuse la fila 38 din dosar. Or de la data plații invocate de reclamanta, cea din 27.07.2011, pana la data promovării cererii de chemare in judecata – 18.12.2014 - au trecut mai mult de 3 ani.
În consecința instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune in ce privește penalitățile de întârziere calculate pentru facturile emise in perioada 07.10._09 si va respinge cererea de obligare a paraților la plata sumei de 9,78 lei penalitățile de întârziere calculate pentru facturile emise in perioada 10._, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
În ce privește penalitățile calculate pentru facturile emise in perioada 12._, instanța retine ca reclamanta a făcut dovada unei cauze de întrerupere a cursului prescripției extinctive.
Astfel, din înscrisurile de la dosar rezulta ca parații au efectuat plați in ce privește contravaloarea facturilor de salubritate anterior menționate la data de 25.11.2011, 26.03.2012, 17.05.2012,, 25.06.2012, 12.09.2012, 26.02.2013, 27.08.2013, 26.11.2013 si 27.02.2014. (in acest sens fiind chitanțele depuse in copie la filele 39-48 din dosar).
Prin plățile efectuate de parati a fost întrerupt cursul prescripției extinctive.
Este adevărat de la momentul efectuării plații din data de 25.11.2011 pana la data promovării cererii de chemare in judecata, 18.12.2014, au trecut mai mult de trei ani.
Instanța retine ca prin plata efectuata a fost întrerupt cursul prescripției extinctive iar de la momentul efectuării plații a început sa curgă un nou termen de prescripție de 3 ani. Cum acest nou termen de prescripție a început sa curgă după . dispozițiilor Noului Cod civil, având in vedere si dispozițiile art. 1512 alin. 2 cod civil instanța retine ca excepția nu mai poate fi invocata din oficiu. Mai retine instanța ca in cauza parații nu au invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, nedepunând întâmpinare in termenul prevăzut de lege.
F. de toate aceste considerente instanța retine ca excepția prescripției dreptului la acțiune este întemeiata doar in ce privește penalitățile calculate pentru facturile emise in perioada 10._, motiv pentru care o va admite si in consecința va respinge cererea de obligare a paraților la plata sumei de 9,78 lei penalitățile de întârziere calculate pentru facturile emise in perioada 10._, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Pe fondul cauzei, față de actele si lucrările dosarului, instanța va admite cererea în parte, pentru următoarele motive:
Potrivit art.102 alin.(1) din Legea nr.71/2011 contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.
Astfel, în raport de data încheierii contractului de prestări servicii de salubritate nr._/07.03.2003, instanța constată că legea care era în vigoare la momentul încheierii contractului este vechiul Cod civil.
Mai retine instanța ca parații au încheiat cu reclamanta si contractul de prestări servicii de salubritate nr._/12.09.2012. Instanța constată că legea care era în vigoare la momentul încheierii acestui din urma contract este Noul Cod civil
Prin contractul de prestări servicii de salubritate nr._/12.09.2012, reclamanta s-a obligat, în conformitate cu dispozițiile art.4 să ridice și să transporte deșeurile menajere conform graficului stabilit, să factureze contravaloarea serviciilor executate lunar, la sfârșitul fiecărei luni, iar pârâții s-au obligat să achite integral și la termen contravaloarea serviciilor prestate, iar, în caz contrar, să achite și penalitățile de întârziere, așa cum este prevăzut în art. 8 alin. 4 din contract.
În baza contractului nr._/12.09.2012, au fost emise facturi în perioada 10._ aflate în copie la dosar, pentru debitul de 284,72 lei.
În temeiul art. 8 pct. 4 din contractul încheiat între părți, au fost calculate penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, fără ca valoarea acestora să fie mai mare decât cuantumul debitului, procentul de penalitate aplicat fiind de 0,04 %, potrivit Legii nr. 51/2006 .
În drept, potrivit art.1516 din noul Cod civil, „1) Creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.(2) Atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin:
1. să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației;
2. să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative;
3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său.”
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art.1270 alin.1 Cod civil, „Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.”
Potrivit prevederilor art. 662 alin 2, 3 și alin. 4 Noul C.proc.civ., instanța reține că reclamanta din prezenta cauză deține împotriva pârâților o creanță certă și lichidă în cuantum de 284,72 lei reprezentând contravaloare facturi salubritate pentru perioada 10._ si in cuantum, de 37,04 lei reprezentând penalități de întârziere aferente acelorași perioade .
Având în vedere prevederile din art. 8 pct. 3 din contractul nr._/12.09.2012, instanța reține și caracterul exigibil al creanței reclamantei.
Mai retine instanța ca in cauza reclamanta a solicitat si penalități de întârziere de 120,69 calculate pentru achitarea cu întârziere a facturilor emise in perioada 12._.
Instanța retine ca in ce privește penalitățile pentru facturile emise pana la data de 31.08.2012, sunt aplicabile dispozițiile Vechiului Cod civil, întrucât aceste facturi au fost emise in baza contractului încheiat anterior intrării in vigoare a dispozițiilor Noului Cod civil, respectiv in baza contractului nr._/07.03.2003
Conform art. 969 Cod civil convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante, iar potrivit art. 1073 Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exacta a obligației, in caz contrar având dreptul la dezdăunare.
Cât privește suma solicitată cu titlu de penalități de întârziere, instanța retine că neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a unei obligații contractuale atrage răspunderea contractuală a părții care în mod culpabil nu și-a îndeplinit întocmai obligația și a cauzat un prejudiciu celeilalte părți. Potrivit art. 1068 și 1069 Cod civil, în cazul neexecutării la termen a obligației, creditorul poate cere de la debitor pe lângă obiectul obligației principale și penalitatea, dacă aceasta a fost stipulată pentru simpla întârziere.
Potrivit art. 5.4 din contractul nr._/07.03.2003 încheiat de părți “Întârzierea în achitarea sumelor datorate după expirarea termenului de 30 de zile, atrage majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor aferente bugetului de stat. Valoarea penalităților nu va depăși cuantumul debitului și se constituie venit al prestatorului. ”
Mai retine instanța ca din tabelul de calcul detaliat al penalităților depus de reclamantă la dosar (filele 11-13) rezulta că aceasta a aplicat procentul de penalitate în vigoare la data scadenței, că penalitatea astfel calculată nu depășește cuantumul debitului solicitat fiind așadar respectate dispozițiile contractuale și legale pe care convenția se grefează.
Reținând că pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile la termenele stipulate în facturi, văzând și dispozițiile art.1082 C.civ., instanța constată ca întemeiate pretențiile reclamantei cu privire la suma de 120,69 lei, motiv pentru care va obliga pârâții să achite reclamantei această sumă cu titlu de penalități întârziere la debitul datorat pe perioada 12._.
În consecința instanța va admite in parte acțiunea si va obliga pârâții să plătească reclamantei suma de 284,72 lei reprezentând contravaloare facturi de salubritate emise în perioada octombrie 2012 – ianuarie 2014 si suma de 157,73 lei penalități de întârziere (din care suma de 120,69 lei penalități calculate pentru achitarea cu întârziere a facturilor emise in perioada 12._ si suma de 37,04 lei penalități calculate pentru neachitarea facturilor emise in perioada octombrie 2012 – ianuarie 2014).
În ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că în prezenta cauză s-a făcut proba a plății taxei de timbru de 37 lei.
Având in vedere dispozițiile art. 453 N.C.P.C. potrivit cu care „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”, întrucât cererea de chemare in judecata va fi admisa doar parte instanța va obliga parații la plata sumei de 35,40 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune in ce privește penalitățile de întârziere calculate pentru facturile emise in perioada 10._.
Admite in parte cererea formulată de reclamanta S.C. S. S.A. cu sediul in Iași, ., jud. Iași, J 22-836-2002, prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâții Buruiana Ș. CNP_ si Buruiana M. ambii domiciliați in Iași, .. 113, ., ..
Obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 284,72 lei reprezentând contravaloare facturi de salubritate emise în perioada octombrie 2012 – ianuarie 2014 si suma de 157,73 lei penalități de întârziere (din care suma de 120,69 lei penalități calculate pentru achitarea cu întârziere a facturilor emise in perioada 12._ si suma de 37,04 lei penalități calculate pentru neachitarea facturilor emise in perioada octombrie 2012 – ianuarie 2014).
Respinge cererea de obligare a paraților la plata sumei de 9,78 lei penalitățile de întârziere calculate pentru facturile emise in perioada 10._, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Obliga parații la plata cheltuielilor de judecata de 35,40 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședința publică din 14.05.2015.
Președinte, Grefier,
G.E. P.M.
RED./TEHNORED. G.E.
5 EX./12.06.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6158/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7112/2015.... → |
|---|
