Pretenţii. Sentința nr. 7142/2015. Judecătoria IAŞI

Sentința nr. 7142/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 4293/245/2015

Dosar nr._ Cod operator: 3171

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA IAȘI

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 7142/2015

Ședința publică de la 26 Mai 2015

Completul constituit din:

Președinte: C. E. D.

Grefier:D. V.

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. "S." S.A. în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE L. PT 3 GRADINARI, având ca obiect pretenții .

La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită; reclamanta a fost citată cu mențiunea de a răspunde la excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitele pentru care termenul de prescripție s-a împlinit anterior introducerii cererii; la data de 21.04.2015, prin compartimentul Registratură, reclamanta a depus concluzii scrise la dosar, a solicitat judecata în lipsă, după care:

Instanța verifică și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina în temeiul art.131 raportat la art. 94 lit.j si art.107 din Cod de procedură civilă.

În temeiul dispozițiile art. 255 și 258 din Noul cod de procedură civilă, deliberând asupra probelor utile, pertinente și concludente pentru justa soluționare a cauzei, instanța încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte probe de administrat, în temeiul art. 244 NCPC instanța declara terminată cercetarea procesului și în temeiul art.394 NCPC declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune și asupra fondului.

INSTANȚA,

Asupra cauzei de față deliberând constată următoarele

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub număr de dosar anterior menționat reclamanta S.C. S. S.A. a chemat în judecată pe pârâta ASOCIAȚIA DE L. PT 3 GRADINARI, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri de obligare a pârâtei la plata sumei de 14.195,28 lei penalități de întârziere pentru achitarea după termenul de scadență a facturilor de salubritate, cu cheltuieli de judecată.

Motivându-și cererea reclamanta a arătat faptul că între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii salubritate 6268/_ iar pârâta nu a înțeles să își execute la termen obligația de plată a prețului serviciului prestat derivând din această convenție, ceea ce a condus la acumularea unui debit reprezentând penalități conform clauzelor din contract și dispozițiilor art.42 alineat 10 litera b) din Legea nr.51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice.

Pârâta a fost invitată la sediul reclamantei pentru soluționarea amiabilă a litigiului, invitație căreia nu i s-a dat curs.

În drept s-au indicat prevederile art.1516 Cod civil.

În temeiul art.411 Cod procedură civilă, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Cererea a fost legal timbrată cu 815 lei taxă de timbru conform dovezii depusă dosar fila 5 dosar .

În probațiune reclamanta a anexat înscrisuri doveditoare (filele 6-30 dosar).

În conformitate cu dispozițiile art.201 Cod procedură civilă instanța a dispus comunicarea cererii reclamantei către pârâtă; în termenul acordat aceasta nu a depus întâmpinare.

Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii motivat de intervenirea prescripției dreptului material la actiune pentru sumele aferente perioadei oct.2011-decembrie 2011. S-a arătat că reclamanta este de rea credință deoarece a reținuit abuziv in repetate rânduri cu titlu de penalități sume pe care cu bună credință asociația de proprietari le-a achitat ca restanțe pentru facturile emise iar din acest motiv pârâta a ajuns să acumuleze penalități tot mai mari.

În temeiul art.411 Cod procedură civilă, pârâta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Pârâta a anexat calcul de penalități la facturi achitate cu întârziere și chitanțe de plată (f.33-39 ds).

Pentru primul termen de judecată reclamanta a depus la dosarul cauzei a depus precizări arătând faptul că plățile efectuate de pârâtă au întrerupt termenul de prescripție a dreptului la acțiune și a atașat în dovedire extras Carte mare în dovedire acestor plăți cu efect intreruptiv de prescripție (f.35-39 dosar).

În cursul cercetării judecătorești instanța a încuviințat pentru ambele părți probe cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitele pentru care termenul de 3ani s-a împlinit anterior introducerii acțiunii și a reținut cauza in pronunțare asupra excepției și fondului.

Față de cererea ambelor părți de judecarea a cauzei în lipsă, cauza s-a judecat în lipsa părților, legal citate.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

În fapt, la data de_ între reclamanta din cauză și pârâtă a intervenit contractul de prestări servicii salubritate numărul 6268 în baza căruia reclamanta s-a obligat să presteze în beneficiul pârâtei servicii de colectare, transport, depozitare a deșeurilor pentru proprietarii din condominiul administrat de pârâtă, contractul fiind încheiat pe durată nedeterminată (art.1-2 din contract, fila 7 dosar).

Prin clauzele contractuale, în schimbul serviciului de salubritate prestat, beneficiarul, pârâta în cauza de față, s-a obligat la plata contravalorii acestuia în baza facturilor emise de prestator lunar (art.6.6, art.6.9 din contractul).

Potrivit articolului 8.4 din contractul părțile au convenit anticipat asupra daunelor moratorii datorate de beneficiar serviciului în caz de întârziere la plata prețului serviciului prestat, nivelul acestora fiind stabilit la nivelul dobânzii datorate pentru neplata la timp a obligațiilor bugetare.

În baza contractului reclamanta a furnizat serviciul de salubritate aferent intervalului ianuarie 2011- decembrie 2013, facturând contravaloarea acestuia așa cum rezultă din facturile depuse la dosar (fila 12-30 ds dosar).

Aceste facturi nu au fost achitate la termen iar dovada în acest sens o fac mențiunile din fiecare factură cu privire la soldul restant și penalitățile restante.

Față de neplata la termen a facturilor de către pârâtă și cuantumul penalităților acumulate cu adresa nr. 1311/18/_ pârâta a fost invitată la sediul reclamantei pentru soluționarea amiabilă a litigiului (invitație și dovada comunicării - fila 6 dosar).

În drept, instanța reține că sunt incidente situației de fapt anterior descrisă dispozițiile art.969 alin 1 și art.970 alin.1 din Codul civil din 1865 ce consacră principiul obligativității contractului în rapoturile dintre părți și principiul executării cu bună credință a convențiilor .

Instanța arată că în materia răspunderii contractuale, câtă vreme creditorul a făcut dovada existenței unei creanțe, neexecutarea culpabilă se prezumă câtă vreme debitorul nu face dovada faptului plății sau al unei cauze exoneratoare de răspundere.

Revine așadar debitorului sarcina de a proba efectuarea plății, prin aplicarea principiului general statuat prin dispozițiile art.249 codul de procedură civilă conform căruia acela ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.

Aplicând aceste principii la speța de față, instanța apreciază că facturile fiscale depuse la dosarul cauzei și necontestate de pârâtă, unite cu contractul de prestare servicii încheiat de părți, fac dovada deplină a existenței creanței solicitate de reclamantă prin acțiune, creanță lichidă și exigibilă astfel încât sarcina probei în sensul stingerii ei prin plată s-a transferat asupra pârâtei care însă nu a făcut dovada că ar fi achitat sumele pretinse de reclamantă.

În acest context probator instanța reține că sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile contractuale a pârâtei și anume: existența unei fapte ilicite constând în nerespectarea de către aceasta a unei obligații contractuale, existența unui prejudiciu patrimonial - prețul serviciului de salubritate, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, culpa pârâtei, prezumată asa cum rezulta din dispozițiile art.1081 Codul civil din 1865 cât timp debitorul nu a dovedit o justificare, o cauză străină exoneratoare de răspundere contractuală.

Neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a unei obligații contractuale atrage răspunderea contractuală a părții care în mod culpabil nu și-a îndeplinit întocmai obligația și a cauzat un prejudiciu celeilalte părți.

Potrivit art.1068 și 1069 cod civil din 1865 în cazul neexecutării la termen a obligației, creditorul are dreptul la daune interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat.

Potrivit art. 8.4 din convenția părților întârzierea în achitarea sumelor datorate după expirarea termenului de 30 de zile de la data scadenței atrage majorări de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare; valoarea totală a penalităților nu poate depăși cuantumul debitului.

Această clauză contractuală reproduce dispozitiile art.42 alin.10 din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr.51 din 8 martie 2006 text potrivit căruia „Neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, după cum urmează:a)penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței;b)penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare;c)valoarea totală a penalităților nu va depăși valoarea facturii și se constituie în venit al operatorului.”

Având în vedere convenția părților, dispozițiile legale anterior menționate, văzând tabelul de calcul detaliat al penalităților depus de reclamantă la dosar (fila 10-14 dosar) instanța constată că aceasta a aplicat procentul de penalitate în vigoare la data scadenței, că penalitatea astfel calculată nu depășește cuantumul debitului solicitat fiind așadar respectate dispozițiile contractuale și legale pe care convenția se grefează.

Așadar instanța va recunoaște caracterul cert, lichid și exigibil al creanței reclamantei constând în penalități pentru achitarea cu întârziere a prețului serviciului de salubritate facturat pârâtei. Așadar instanța va recunoaște reclamantei dreptul de a obține de la pârâtă plata acestor penalități aferente debitului principal mai puțin cele cu privire la care instanța găsește întemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune așa cum se va arăta .

Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, instanța reține incidența dispozițiilor art.1 alin.2 din Decretul nr.167/1958 coroborat cu art.3 și cu art.12 din Decretul nr.167/1958. Potrivit acestor texte cu privire penalitățile aferente sumelor achitate cu întârziere (penalitățile având caracter accesoriu față de debitul principal), dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data nașterii lor, prin prescripții separate (astfel cum se prescriu și sumele facturate cu titlu de debit principal). Cel mai târziu prescripția acestor sume se împlinește la data prescrierii dreptului la acțiune privind debitul principal. Potrivit art.16 litera a) și art.17 din același act normativ cursul prescripției se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie iar după această întrerupere o nouă prescripție, cu aceeași durată, începe să curgă.

Din tabelul de calcul depus la filele 10 ,11 dosar, rezultă că, la data introducerii acțiunii de față (18.02.2015), dreptul reclamantei de a solicita penalități era prescris pentru accesoriile aferente facturilor emise in intervalul ianuarie 2011 (scadentă la 15.02._11 (scadentă la 15.09.2011), fiind împlinit termenul de 3 ani prevăzut de lege.

Deși a invocat plăți cu efect întreruptiv de prescripție pentru aceste facturi, reclamanta nu a depus la dosarul cauzei dovada plăților făcute de pârâtă în contul acestor facturi.

Penalitatea aferentă acestor facturi totalizând 3141,34 lei și excepția fiind găsită întemeiată acțiunea va fi admisă în parte.

În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecata instanța reține următoarele:

Conform art.453 alin. 1 Cod procedură civilă partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. De asemenea, potrivit art. 452 Cod procedură civilă partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor. Având în vedere chitanța atașată la dosar (fila 5) în temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, pârâta va fi obligată la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 657,70 lei reprezentând taxă judiciară de timbru proporțional pretențiilor admise.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata sumei de 3141,34 lei penalități pentru facturi emise în perioada ian._ și respinge cererea de obligare a pârâtei la plata acestei sume pentru intervenirea prescripției dreptului material la acțiune.

Admite in parte acțiunea în pretenții formulată de reclamanta S.C. "S." S.A. cu sediul în Iași, Șoseaua Națională, nr.43, jud. Iași, în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE L. PT 3 GRADINARI, C._, cu sediul în Iași, Stradela Gradinari, nr. 27, ., ..

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de_,94 lei cu titlu de penalități pentru nechitarea la termen a facturilor emise in intervalul septembrie 2011-decmebrie 2013.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 657,70 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru proporțional cu pretențiile admise.

Cu drept de a formula apel împotriva prezentei hotărâri, în termen de 30 zile de la data comunicării, ce se va depune la Judecătoria Iași.

Pronunțată în ședință publică, 26 mai 2015.

Președinte,

C. E. D.

Grefier,

D. V.

red/teh/ced

27.06.2015,4ex

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Sentința nr. 7142/2015. Judecătoria IAŞI