Pretenţii. Sentința nr. 7830/2015. Judecătoria IAŞI

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 20.05.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberări s-a amânat pronunțarea pentru data de 27.05.2015 și ulterior pentru azi când,

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 16 iunie 2014, sub număr dosar_, reclamanta D. T. IAȘI, a chemat in judecată pe pârâta ASOCIAȚIA DE P. NEPTUN 3 BLOC_ _, solicitând obligarea acesteia, prin hotărâre judecătorească la plata următoarelor sume:

- 2.388, 87 lei debit pentru punctul consum .,

- 13.410,08 lei debit pentru punctul de consum .,

- 437,13 lei reprezentând penalități aferente perioadei noiembrie 2012 – 2 iunie 2014 pentru punctul de consum .,

- 1.291,67 lei reprezentând penalități aferente perioadei noiembrie 2012 – 2 iunie 2014 pentru punctul de consum .,

Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere in cotă procentuală de 0,03% pe zi pentru neplata la termen a debitelor, calculate de la data de 3 iunie 2014 și până la data plății efective, conform art. 42 din Legea nr. 51/2006.

In motivarea cererii s-a arătat că reclamanta este operatorul Serviciului Public de alimentare cu energie termică in municipiul Iași, in baza Contractului de Delegare a Gestiunii Serviciului Public nr._/6.07. 2012 încheiat cu municipiul Iași.

A invocat că a preluat furnizarea și distribuția de energie termică inclusiv către Asociația de proprietari Neptun 3 . actul adițional la contractul de furnizare a energiei termice nr. 371/3.03.2010, contract cadru de furnizare a energiei termice aprobat prin Ordinul Președintelui ANRSC nr. 483/2008. In anexa nr. 2 la contractul de furnizare a energiei termice nr. 371/2010 sunt prevăzute punctele de consum și suprafețele echivalente termic pentru fiecare punct de consum, . și ., care sunt contorizate separat.

S-a arătat că debitele sunt corespunzătoare facturilor fiscale emise pentru energia termică consumată de pârâtă in perioada noiembrie 2012 – ianuarie 2013 pentru punctul de consum . și separat pentru perioada noiembrie 2012 – aprilie 2014 pentru punctul de consum ..

Cu privire la penalități, s-a arătat că au fost calculate conform art. 18 din contractul de furnizare coroborat cu prevederile art. 42 alin. 10 din Legea nr. 51/2006.

Totodată, s-a invocat că s-a încercat soluționarea amiabilă a cauzei.

In drept, au fost invocate prevederile art. 193 și art. 451 Cod procedură civilă, art. 1164, art. 1177 și art. 1270 Cod civil, Legea nr. 325/2006, Legea nr. 51/2006.

S-a solicitat judecata cauzei in lipsa reprezentantului reclamantei, conform prevederilor art. 411 Cod procedură civilă.

Pârâta nu a depus întâmpinare.

A fost încuviințată proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei și cu expertiză tehnică contabilă.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

In fapt:

Reclamanta D. T. IAȘI este operatorul Serviciului Public de alimentare cu energie termică in municipiul Iași, in baza Contractului de Delegare a Gestiunii Serviciului Public nr._/6.07. 2012 încheiat cu municipiul Iași.

Aceasta a preluat furnizarea și distribuția de energie termică inclusiv către Asociația de proprietari Neptun 3 . actul adițional la contractul de furnizare a energiei termice nr. 371/3.03.2010, contract cadru de furnizare a energiei termice aprobat prin Ordinul Președintelui ANRSC nr. 483/2008. In anexa nr. 2 la contractul de furnizare a energiei termice nr. 371/2010 sunt prevăzute punctele de consum și suprafețele echivalente termic pentru fiecare punct de consum, . și ., care sunt contorizate separat.

În schimbul serviciilor prestate, pârâtul și-a asumat obligația de a achita integral și la termen facturile emise de furnizor, potrivit prevederilor art. 9 alin. 1 din contract.

In drept:

În ceea ce privește legea aplicabilă prezentului litigiu, văzând dispozițiile art. 6 din Noul Cod Civil, potrivit cărora actele juridice încheiate sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele în vigoare la data încheierii sau după caz producerii lor, legea aplicabilă în cauza de față, având în vedere data încheierii contractului de furnizare, este dată de dispozițiile vechiului cod civil 1864.

În drept, sunt incidente prevederile art. 969 Cod civil potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, precum și ale art. 1073 Cod civil conform cărora creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației.

Conform art. 38 din Legea nr. 325/2006, Utilizatorii de energie termică au, în principal, următoarele obligații:

a) să achite la termen facturile emise de operatorul care are și calitatea de furnizor; factura se emite, cel mai târziu, până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Prin derogare de la prevederile art. 42 alin. (9) din Legea nr. 51/2006, utilizatorii de energie termică sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor; data emiterii facturii și termenul de scadență se înscriu pe factură. Neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere, conform prevederilor art. 42 alin. (10) din Legea nr. 51/2006;

b) să permită operatorului care are și calitatea de furnizor, la solicitarea acestuia, întreruperea programată a alimentării cu energie termică pentru întreținere, revizii și reparații executate la instalațiile acestuia;

c) să permită accesul operatorului care are și calitatea de furnizor la instalațiile de utilizare a energiei termice aflate în folosința sau pe proprietatea sa, pentru verificarea funcționării și integrității acestora ori pentru debranșarea/deconectarea instalațiilor în caz de neplată sau de avarie;

d) să nu consume energie termică ocolind sau afectând mijloacele de măsură.

(2) Proprietarii apartamentelor individuale situate în imobile de locuit tip condominiu, care sunt deconectate de la rețeaua de alimentare cu energie termică, plătesc o cotă-parte din cheltuielile cu energia termică consumată pentru încălzirea spațiilor aflate în proprietate indiviză, proporțională cu cota indiviză.

Potrivit art. 42 din Legea nr. 51/2006, (9) Factura pentru serviciile furnizate/prestate se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Utilizatorii serviciilor de utilități publice, persoane fizice sau juridice, sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate în termenul de scadență de 15 zile lucrătoare de la data primirii facturilor; data emiterii se înscrie pe factură. Termenul de scadență privind plata facturii se ia în calcul începând cu data primirii facturii.

(10) Neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, după cum urmează:

a) penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței;

b) penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare;

c) valoarea totală a penalităților nu va depăși valoarea facturii și se constituie în venit al operatorului.

Concluzia instanței:

În speță, față de regulile răspunderii civile contractuale, instanța reține că reclamanta a făcut dovada existenței unei obligații certe, lichide și scadente prin contractul depus la dosar și facturile emise, iar pârâta nu a făcut dovada executării acestei creanțe.

Totodată, instanța reține că și expertul desemnat să efectueze expertiza contabilă a confirmat că pârâta datorează sumele solicitate de reclamantă prin acțiune (filele nr. 111-123). Mai mult, pârâta nu a formulat obiecțiuni împotriva concluziilor expertului contabil.

Față de cele arătate mai sus, instanța reține că reclamanta deține o creanță certă și lichidă, în conformitate cu dispozițiile art. 662 Cod procedură civilă.

Cu privire la capătul de cerere privind acordarea de penalități de întârziere aferente prețului serviciilor, față de prevederile art. 18 alin. 2 din convenție, instanța reține că furnizorul are dreptul să aplice penalități egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, în cazul neachitării facturilor în termen de 30 de zile de la data scadenței începând cu prima zi după data scadenței, în acord cu prevederile art.42 alin.10 din Legea nr.51/2006.

Interpretând această clauză contractuală, instanța constată că părțile au procedat la momentul încheierii contractului la o evaluare convențională anticipată a prejudiciului ce ar putea fi înregistrat de creditor în cazul neexecutării la timp a obligației de plată a contravalorii serviciilor prestate, inserându-se astfel o clauză penală în accepțiunea art. 1066 Codul civil.

Prin urmare, având în vedere caracterul accesoriu precum și semnificația clauzei penale instanța apreciază că aceasta este datorată atunci când sunt întrunite toate condițiile acordării de despăgubiri, respectiv condițiile angajării răspunderii civile contractuale constând în vina debitorului, existența unui prejudiciu și punerea în întârziere a debitorului.

Față de cele expuse, instanța va admite cererea și va obligă pârâta să plătească reclamantei următoarele sume:

-2.388, 87 lei debit pentru punctul consum .,

-13.410,08 lei debit pentru punctul de consum .,

-437,13 lei reprezentând penalități aferente perioadei noiembrie 2012 – 2 iunie 2014 pentru punctul de consum .,

-1.291,67 lei reprezentând penalități aferente perioadei noiembrie 2012 – 2 iunie 2014 pentru punctul de consum .,

-222,16 lei cu titlul de penalități pentru perioada 3 iunie 2014 – 8 aprilie 2015, pentru punctul de consum .,

-1247,14 lei cu titlul de penalități pentru perioada 3 iunie 2014 – 8 aprilie 2015, pentru punctul de consum ..

Totodată, o va obliga să penalități de întârziere in procent de 0,03 % /zi, pentru neplata la termen a facturilor, calculate începând cu data de 9 aprilie 2015 și până la data plății efective.

Cu privire la onorariul expertului, având in vedere decontul justificativ depus la dosar și constatând că nu s-au formulat obiecțiuni cu privire la cuantum, instanța urmează a-l încuviința. Constată și faptul că acesta a fost stabilit in sarcina reclamantei și că s-a achitat doar avansul de 500 lei conform chitanței de la fila nr. 91 din dosar. In consecință, urmează a fi obligată reclamanta să achite diferența de 965,40 lei, in contul expertului, iar ulterior va putea recupera aceste sume de la partea căzută in pretenții.

Referitor la cheltuielile de judecată, in raport de soluția ce urmează a se pronunța și de dovezile privind cheltuielile efectuate, instanța va obligă pârâta să achite reclamantei suma de 1.612 lei, din care 1.112 lei taxă judiciară de timbru și 500 lei onorariu expertiză contabilă achitat de D. T. IAȘI.

Deși reclamanta a solicitat cheltuielile efectuate in vederea medierii conflictului dintre părți, instanța reține că procedura de informare cu privire la avantajele medierii este gratuită, astfel încât nu există temei juridic pentru obligarea pârâtei la plata acestor cheltuieli. Conform art. 26 alineat 3 din Legea nr. 192/2006, Pentru activitatea de informare și consiliere a părților cu privire la procedura medierii și avantajele acesteia, îndeplinită potrivit legii anterior încheierii contractului de mediere, mediatorul nu poate pretinde onorariu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea formulată de reclamanta D. T. IAȘI, cu sediul procedural ales in Iași, Calea Chișinăului nr. 25, jud. Iași, in contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE P. NEPTUN 3 BLOC_ _, cu sediul in Iași, ., ..

Obligă pârâta să plătească reclamantei următoarele sume:

- 2.388, 87 lei debit pentru punctul consum .,

- 13.410,08 lei debit pentru punctul de consum .,

- 437,13 lei reprezentând penalități aferente perioadei noiembrie 2012 – 2 iunie 2014 pentru punctul de consum .,

- 1.291,67 lei reprezentând penalități aferente perioadei noiembrie 2012 – 2 iunie 2014 pentru punctul de consum .,

- 222,16 lei cu titlul de penalități pentru perioada 3 iunie 2014 – 8 aprilie 2015, pentru punctul de consum .,

- 1247,14 lei cu titlul de penalități pentru perioada 3 iunie 2014 – 8 aprilie 2015, pentru punctul de consum ..

Obligă pârâta la penalități de întârziere in procent de 0,03 % /zi, pentru neplata la termen a facturilor, calculate începând cu data de 9 aprilie 2015 și până la data plății efective.

Avizează onorariul expertului contabil in cuantum de 1.465,40 lei și obligă reclamanta să achite in contul expertului contabil I. M. suma de 965,40 lei, reprezentând diferență onorariu expertiză.

Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 1.612 lei reprezentând cheltuieli de judecată, din care 1.112 lei taxă judiciară de timbru și 500 lei onorariu expertiză contabilă achitat de D. T. IAȘI.

Respinge cererea de reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor privind procedura medierii, in cuantum de 70 lei.

Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Iași.

Pronunțată in ședință publică, astăzi, 10 iunie 2015.

Președinte,Grefier,

I. R. ElenaMatei A. G.

Pentru grefier aflat in C.O.

semnează grefierul șef al Secției Civile

Red./ Tehnored.: I.R.E. - 22.07.2015 / 4 ex.