Pretenţii. Sentința nr. 7998/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7998/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 15-06-2015 în dosarul nr. 22478/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7998/2015
Ședința publică de la 15 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE B. Ș.
Grefier C. P. C.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . contradictoriu cu pârâta A. A. D., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 4.05.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru data de 18.05.2015, când, din lipsă de timp pentru a delibera s-a amânat pronunțarea pentru data de 2.06.2015 când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
INSTANȚA,
Asupra procesului civil constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._, reclamanta S.C. S. S.A. a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care pârâta A. A. D. să fie obligată la plata sumei de 438,80 lei reprezentând preț, iar suma de 42,41 lei reprezentând penalități de întârziere, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamanta arată că a încheiat cu pârâta contractul de prestări servicii nr. _/2006 având ca obiect colectarea, transportarea și depozitarea deșeurilor menajere.
Pârâta nu a înțeles să-și achite obligațiile astfel încât s-a acumulat un debit de 438,80 lei reprezentând contravaloarea facturilor emise în perioada 03._.
Precizează reclamanta că în temeiul contractului s-au calculat penalități în sumă de 42,41 lei pentru neachitarea facturilor emise în perioada 03._, conform notei de calcul anexate. Coeficientul de penalizare aplicat este de 0,04 % pentru fiecare zi de întârziere „ egal cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare”, conform art. 42 alin.10 lit.b din Legea nr. 51/2006.
Contractul legal încheiat, semnat și ștampilat de debitor, îl obligă pe acesta să respecte clauzele contractuale stipulate. Conform contractului, debitorul cunoaște faptul că „ Plata contravalorii serviciilor se face pe baza facturilor emise de prestator, în numerar.”
Pârâta a fost invitată la sediul societății reclamante în scopul soluționării litigiului pe cale amiabilă, invitație căreia aceasta nu i-a dat curs.
Reclamanta a încercat soluționarea litigiului pe calea medierii, pârâtul refuzând, de asemenea, să se prezinte în fața mediatorului .
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1516 Cod Civil.
Cererea a fost legal timbrată.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus, în copie, următoarele înscrisuri: adresa de invitație la conciliere, contractul de prestări servicii, facturile fiscale, tabel cu calculul penalităților de întârziere.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare și cerere reconvențională (filele 25-27 dosar) solicitând:
- constatarea, ca abuzivă, a clauzei prevăzute la art. 6 alin.2 din contractul nr. 2609/20.04.2006 prin care se prevede că încetarea contractului poate avea loc doar prin acordul scris al ambelor părți;
- Eliminarea clauzei prevăzute la art.6 alin.2 pct.1 din contractul nr._/2006;
- Rezilierea contractului nr._/20.04.2006.
În ședința publică instanța în temeiul art. 254 din Noul Cod de Procedură Civilă a încuviințat pentru reclamanta proba cu înscrisurile anexate la cerere și depuse la dosarul cauzei.
Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanta S.C. S. S.A. a încheiat cu pârâta contractul de prestări servicii nr. _/2006 prin care reclamanta se obliga la colectarea, transportarea și depozitarea deșeurilor menajere.
În temeiul acestui act juridic, pârâta s-a obligat, conform art. 4 și următoarele din contract, să achite contravaloarea serviciilor executate de prestator, în termenele legale, plata contravalorii serviciilor făcându-se pe baza facturilor emise de prestator sub formă de numerar.
De asemenea, părțile au convenit că, neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței, atrage majorări de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare (art. 5 din contract).
Ca urmare a nerespectării obligației de plată astfel cum a fost stabilită prin facturile aferente perioadei 03._ în temeiul contractului încheiat de către părți, pârâta a acumulat un debit în cuantum de 438,80 lei reprezentând prețul serviciilor de salubritate prestate de către reclamantă, fiind calculate penalități de întârziere în cuantum de 42,41 lei.
Pentru a stabili legea aplicabilă în cauză, instanța va avea în vedere prevederile art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71 / 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287 / 2009 privind Codul civil „ contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat, în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”. Deoarece contactul a fost încheiat anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil, tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa se va circumscrie prevederilor Codului civil din 1864 în vigoare la data încheierii contractului între părți, nefiind aplicabile dispozițiile noului cod civil intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011.
Față de cele arătate, instanța apreciază că în cauză sunt incidente prevederile art. 969 din Codul civil din 1864, conform cărora „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”. Prin urmare, raportat și la prevederile art. 1169 Cod civil care dispun că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, reclamanta care pretinde executarea unei obligații trebuie să facă dovada existenței obligației și a temeiului juridic al acesteia.
Astfel, în speță, instanța reține că, prin înscrisurile depuse la dosar, reclamanta S.C. S. S.A.a făcut dovada existenței unei obligații certe și lichide în cuantum de 438,80 lei, cu titlu de contravaloare a serviciilor de salubritate prestate în temeiul contractului de prestări servicii încheiat de părți, iar în baza art. 5 din convenția părților, instanța va reține și caracterul exigibil al creanței. În schimb, pârâta nu a dovedit prin mijloacele de probă admise de lege îndeplinirea obligațiilor asumate în baza contractului încheiat.
În consecință, fața de cele arătate, instanța apreciază că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii contractuale și ținând cont și de prevederile art. 1073 din Codul civil din 1864 potrivit cărora „creditorul are dreptul sa dobândească îndeplinirea exacta a obligației în caz contrar având dreptul la despăgubiri”, instanța va admite capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata contravalorii serviciilor prestate de către reclamantă și va obliga pârâta la plata sumei de 438,80 lei .
Cu privire la cererea de obligare a pârâtului la plata penalităților de întârziere, instanța reține că în art. 5 din contractul încheiat de către părți acestea au prevăzut că neplata la termen a prețului atrage plata de penalități pentru fiecare zi de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor aferente bugetului de stat. Întrucât pârâta nu și-a îndeplinit la termenul stabilit în contract obligația de achitare a contravalorii serviciilor prestate de către reclamantă, instanța apreciază că în mod corect reclamanta a dat eficienta clauzei penale stabilite în contract și a calculat penalități de întârziere la suma datorată.
Pentru aceste considerente, instanța, va obliga parata la plata sumei de 42,41 lei cu acest titlu.
Conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ., instanța va obliga pârâta, ca parte căzută în pretenții, la plata către reclamantă a sumei de 40 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Cu privire la cererea reconvențională, acesta va fi respinsă, ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
a)Clauza privitoare la art.6 alin.2 din contract este o clauză negociată, ca atare, de părți și la care pârâta a achiesat explicit. În aceste condiții, pârâta nedovedind caracterul abuziv al acestei clauze cu nici un mijloc de probă, această cerere va fi respinsă;
b)Eliminarea acestei clauze din contract este o cerere ce va fi respinsă ca efect subsecvent al respingerii constatării clauzei ca fiind abuzive;
c)Rezilierea contractului va fi respinsă, în condițiile în care pârâta nu și-a executat propria obligație, nu poate transfera riscul contractului în sarcina prestatorului, dat fiind că sancțiunea rezilierii nu poate opera decât în condițiile invocării dovedite a unei cauze de neexecutare de către cocontractant. Or, cocontractantul, în speță, .-a executat propria obligație ( potrivit regulii generale de drept, „ culpa nu poate constitui temei de drept al admisibilității unei acțiuni judiciare”).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâtă .
Admite acțiunea formulată de reclamanta . sediul în Iași, . în contradictoriu cu pârâta A. A. D. domiciliată în Valea L., ., jud. Iași .
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 438,80 lei cu titlu de preț, suma de 42,41 lei cu titlu de penalități și suma de 40 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la JUDECATORIA IASI.
Pronunțată în ședința publică azi15.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.Ș.B./Tehnored.CC/30.07.2015/4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 7891/2015. Judecătoria IAŞI | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
