Pretenţii. Sentința nr. 9222/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9222/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 07-07-2015 în dosarul nr. 9222/2015
Dosar nr._
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 07 Iulie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Z. L. F. M.
GREFIER: B. A.-E.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9222/2015
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant S.C. "S." S.A. și pe pârât S. G. - G., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 30.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
I. Susținerile părților
1. Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 13.02.2015, sub nr. mai sus menționat (în antet, reclamanta S.C. S. S.A. a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să oblige pârâta S. G. - G. la plata sumelor de 425 lei, cu titlu de preț, a sumei de 59,47 lei, cu titlu de penalități, și a sumei de 94,22 lei, reprezentând onorariu încheiere acord mediere, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat următoarele:
Pârâta nu a înțeles să-și achite obligațiile izvorâte din contractul nr._/16.07.2007 privind plata prețului, astfel încât s-a acumulat debitul menționat, reprezentând contravaloarea facturilor emise în perioada septembrie 2011 – ianuarie 2013.
Penalitățile datorate sunt în coeficient egal cu cel utilizat pentru neplata obligațiilor aferente bugetului de stat.
Între părți, a fost încheiat acordul de mediere nr.2880/30.07.2013, în baza căruia pârâta a recunoscut sumele datorate (425 lei, cu titlu de preț, și suma de 94,22 lei, cu titlu de penalități), ea obligându-se să plătească o sumă de 50 lei lunar până la stingerea debitului.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art.1516 C.Civ., art.42 alin.10 lit.b din legea 51/2006.
În dovedirea celor afirmate, a solicitat proba cu înscrisuri, anexând: acordul de mediere menționat; contract de pregătire mediere; contractul_/16.07.2007; grafic cu calculul penalităților; facturi emise în perioada invocată.
2. Pârâta a depus întâmpinare la 03.04.2015 (f.34), prin care a solicitat respingerea cererii, arătând următoarele:
Nu știe dacă s-a achitat taxa de timbru.
Deși reclamanta pretinde valoarea unor facturi dintr-o anumită perioadă, a depus o . facturi care nu sunt din acea perioadă.
Prima factură, emisă la 30.09.2011, cuprinde valoarea facturii curente, dar și o sumă de 271,72 lei pretins a fi restantă. Prin urmare, nu rezultă pentru ce perioadă a fost emisă.
S-a procedat la fel și cu facturile ulterioare, ea neprimind niciodată astfel de facturi.
Prin urmare, este întemeiată excepția tardivității, acțiunea trebuind să fie respinsă ca atare.
Ei nu știu ce reprezintă sumele din facturi.
Nu cunoaște ce tarife practică reclamanta, fiind modificat cel din contract.
Suma din somația din 2013 nu e aceeași cu cea din ultima factură, astfel încât nu mai știe cât datorează.
Și ea, și soțul său au grave probleme psihice. Deși locuiește împreună cu ea, el nu a fost chemat în judecată
A anexat mai multe înscrisuri medicale și chitanțe (f.49), cupoane de pensie etc.
3. Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare la 06.05.2015 (f.55), prin care a insistat în admiterea cererii și a arătat următoarele:
Excepția prescripției trebuie respinsă deoarece pârâta a recunoscut debitul prin semnarea acordului de mediere menționat, când termenul de prescripție a fost întrerupt.
Reglementarea tarifelor se face de către autoritățile administrației publice locale, conform art.6 alin.1 lit.k și l, art.9 alin.1 lit.g și art.20 din legea 101/2006.
II. Aspecte procesuale
Acțiunea a fost legal timbrată.
Instanța, la ultimul termen, a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și a respins excepția netimbrării.
III. Situația de fapt
Între reclamantă (în calitate de prestator) și pârâtă, împreună cu numitul S. T. (în calitate de beneficiari) a intervenit contractul de prestări servicii de salubritate nr._/16.07.2007, încheiat pe perioadă nedeterminată, prin care pârâta se obliga să achite lunar contravaloarea facturilor emise de către reclamantă, în schimbul prestării serviciilor de salubritate, potrivit art.4.9.
Cu privire la tarif s-a stabilit că acesta nu poate face obiectul negocierii, modificându-se „prin negociere directă cu organele abilitate” (art.7.1).
Potrivit art.6.4, „întârzierea în achitarea sumelor achitate, după expirarea termenului de 30 de zile, atrage majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare”.
În perioada arătată, reclamanta a emis mai multe facturi, în cuantumul indicat. Verificând graficul de penalități depus de reclamantă, instanța a constatat că acesta a fost corect întocmit, pe bază de calcul matematic.
Între părți, a fost încheiat acordul de mediere nr.2880/30.07.2013, în baza căruia pârâta a recunoscut sumele datorate (425 lei, cu titlu de preț, și suma de 94,22 lei, cu titlu de penalități), ea obligându-se să plătească o sumă de 50 lei lunar până la stingerea debitului.
După cum reiese din chitanțele depuse de pârâtă (f.49), aceasta a achitat suma de 130 lei, reprezentând "contravaloare restanță", după încheierea acestui acord de mediere (50 lei la 12.02.2015, 30 lei la 18.03.2014, 50 lei la 14.08.2013), la care reclamanta nu a făcut nicio referire.
IV. Analiza excepției prescripției
Art.1 din Decretul 167/1958 (numit în continuare „Decretul”), aplicabil în speță dat fiind momentul desfășurării raporturilor dintre părți, chiar dacă a fost abrogat între timp, prevede că „dreptul la acțiune, avînd un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege”. A..2 prevede că „odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.”
Potrivit art.3 alin.1, termenul prescripției este de 3 ani, iar prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, conform art.7.
După cum rezultă din cerere, din facturi și din graficul depus de reclamantă reclamanta a pretins contravaloarea atât a unor facturi de utilități, cât și a penalităților aferente unor facturilor scadente cu mai mult de 3 ani înainte de introducerea cererii (primele patru facturi).
Potrivit art.16 lit.a din Decret, prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcuta de cel în folosul căruia curge prescripția.
Prin acordul de mediere nr.2880/30.07.2013, însă, pârâta a recunoscut exact sumele pretinse de reclamantă în prezenta cauză, inclusiv obligația de plată a primelor patru facturi, în condițiile în care nu trecuseră 3 ani până atunci și nici de la acel moment nu au trecut 3 ani până la introducerea cererii.
În consecință, instanța va respinge excepția prescripției.
V. Analiza fondului
Potrivit art.969 C.Civ. (aplicabil în litigiu, având în vedere data nașterii raporturilor juridice prin contract), convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar în cazul de față s-a reținut încheierea între părți a unui contract valabil de prestări servicii. Totodată, potrivit art.1073 C.Civ., creditorul are dreptul de a obține îndeplinirea exactă a obligației.
În fine, art.1087 C.Civ. prevede că atunci când convenția cuprinde că partea care nu va executa va plăti o sumă oarecare drept daune-interese, nu se poate acorda celeilalte părți o sumă nici mai mare, nici mai mică, acesta fiind textul cu caracter general aplicabil.
În cazul de față, părțile au stabilit rata dobânzii la nivelul dobânzii în cazul obligațiilor bugetare.
Potrivit art.43 alin.5 din legea 51/2006, prețurile și tarifele pentru plata serviciilor de utilități publice se propun de operatori și se stabilesc, se ajustează sau se modifică prin hotărâri ale autorităților deliberative ale unităților administrativ-teritoriale. Având în vedere această prevedere legală, apare ca fiind justificată clauza contractuală menționată anterior potrivit căreia tarifele nu se negociază cu beneficiarul, în pofida faptului că a fost contestată de pârâtă.
În ceea ce privește valoarea incertă a facturilor pretinse, nu poate fi reținută această apărare a pârâtei, fiind evident că reclamanta a pretins că toate facturile din perioada respectivă au valoarea de 25 lei, ce reprezintă suma valorilor trecute la rubricile 5 și 6 din fiecare factură (a se vedea, de exemplu, factura de la fila 22). Faptul că apar în conținutul facturilor și unele referiri la sumele restante anterioare nu înseamnă că devine incertă suma pentru care a fost efectiv emis documentul.
Faptul că reclamanta a ales să cheme în judecată doar pârâta, deși în contract mai figurează o persoană, nu are nicio importanță, obligația nefiind divizibilă, ci solidară, având în vedere că aceasta este regula în cazul obligațiilor comerciale.
Prin urmare, aplicând dispozițiile legale menționate la situația de fapt, din care a rezultat că beneficiara nu și-a achitat obligațiile contractuale față de furnizoare, și înlăturând argumentele pârâtei, instanța o va obliga la plata sumelor pretinse.
În temeiul art.453 C.pr.civ., pârâta va fi obligată, în mod corespunzător, și la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând contravaloarea sumei achitate de reclamantă cu titlul de taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune, ridicată de pârâtă.
Admite în parte cererea formulată de reclamanta S.C. S. S.A., J_, cu sediul în Iași, Șoseaua Națională, nr.43, județul Iași, în contradictoriu cu pârâta S. G. – G., CNP_, cu domiciliul în Sat L. Cetățuii, ..1, ., ..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 295 lei, reprezentând contravaloarea facturilor de salubritate neachitate emise în perioada septembrie 2011 – ianuarie 2013, a sumei de 59,47 lei, reprezentând penalități de întârziere acumulate în raport de aceste facturi, precum și a sumei de 94,22 lei, reprezentând onorarii aferente contractelor de pregătire mediere din 16.07.2013 și 30.07.2013.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 35 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei de timbru corespunzătoare sumei acordate.
Cu apel la Tribunalul Iași (care se depune la Judecătoria Iași), în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.07.2015.
Președinte, Grefier,
Z.L.F.M.Pentru Grefier în C.O. semnează
grefierul desemnat cu atribuțiile
grefierului Șef de Secție Civilă
A. M. B.
Red./Tehnored. Z.L.F.M.
4 ex/04.08.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9221/2015. Judecătoria IAŞI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9121/2015. Judecătoria... → |
|---|
