Pretenţii. Sentința nr. 8961/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8961/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 8961/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 01 Iulie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. N.
Grefier D.-G. M.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8961/2015
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . și pe pârâta ., având ca obiect pretenții .
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 27.05.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, pentru a acorda posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru data de 10.06.2015, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 24.06.2015 și ulterior pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei acțiuni civile, notează următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 18 august 2014, sub nr._, reclamanta . a solicitat instanței să oblige pârâta . să îi restituie cantitatea de 24.080 kg soia sau contravaloarea acesteia, respectiv să fie obligată la plata sumei de 52.800 lei. A solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că a arendat pe raza comunei B., județul N. o suprafață de 503,85 ha, teren arabil. Cu privire la exercitarea prerogativelor de arendaș a înregistrat un conflict cu . B., care a fost soluționat irevocabil de instanțele de pe raza Curții de Apel Bacău, în sensul că prin sentința civilă nr. 965/. N. (menținută în totalitate prin decizia Curții de Apel Bacău nr. 1448/2011) și Sentința civilă nr. 11/. Tribunal, menținută, de asemenea, în totalitate prin decizia civilă nr. 1219/2012 a Curții de Apel Bacău s-a statuat dreptul său de a exploata terenurile arendate. Pe cale de ordonanță președințială prin sentința civilă nr. 965/. N. s-a dispus ca . să lase reclamantei, în deplină posesie și folosință suprafața arendată și să înceteze orice act de ingerință asupra terenurilor până la finalizarea acțiunii posesorii în fond, acțiune care a fost admisă prin Sentința civilă nr. 11/. N., rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului.
Reclamanta a mai arătat că, în momentul comunicării sentinței civile nr. 965/CGM/2011 a Tribunalului N., a procedat la punerea în executare a acesteia, hotărârea fiind definitivă și executorie (ordonanță președințială în vechea procedură civilă ). În acest sens s-a întocmit PV nr. 2/16 septembrie 2011 de punere în posesie pentru 5 dintre tarlalele arendate, punerea în posesie finalizându-se pentru toate cele 503,85 ha la data de 5.10.2011 prin PV nr. 3 de declarare a punerii în posesie cu identificarea, măsurarea, bornarea și trasarea întregii suprafețe de teren dispusă prin titlu executoriu de B. M. P..
O dată cu punerea în posesie s-a procedat și la recoltarea culturilor existente pe terenuri în acel moment, respectiv porumb și soia. Pe fondul conflictului cu ., a cărei reprezentat legal este fiul Primarului comunei B. pe raza căreia avea loc recoltarea, efectivul redus de personal autorizat să manevreze utilajele agricole specifice, motivat de faptul blocării activității pe parcursul litigiului cu societatea indicată, societatea reclamantă a apelat contra unui cost substanțial la serviciile pârâtei din prezenta cauză, respectiv ., spre a o sprijini, în baza unui contract de prestări servicii, la recoltarea culturilor ce se găseau pe terenurile pe care fuseseră puși în posesie.
În acest sens, reclamanta a arătat că s-a înțeles cu pârâta . să recolteze cantitățile de porumb și soia ce se găseau pe terenurile redobândite, cereale care urmau a fi vândute pârâtei, iar din preț să se scadă contravaloarea lucrărilor de recoltare. Conform acestei înțelegeri în zilele de 4 - 7 octombrie 2011, pârâta a recoltat și transportat la sediul său o cantitate totală de 616.000 kg porumb și 24.080 kg soia. Conform înțelegerii a plătit pârâtei contravaloarea serviciilor de transport și recoltare cereale și a vândut tot către pârâtă porumbul, urmând să procedăm în același fel și cu soia. Pârâta a emis factura fiscală nr. 103/04.11.2011 pentru prestarea de servicii, reclamanta emițând factura fiscală nr. 3/01.11.2011 pentru contravaloarea porumbului și, în consecință s-a întocmit operațiunea de compensare prin ordinul de compensare nr._/04.11.2011, pârâta plătind diferența.
Reclamanta a mai arătat că aceeași trebuia să fie situația și pentru soia recoltată, în sensul că deja serviciile de recoltare și transport au fost avute în vedere în contractul de prestări servicii din 6.09.2011 și facturate cu factura fiscală nr. 103/4.11.2011 și achitate conform Operațiunii de compensare. Pârâta a solicitat inițial să mai întârzie emiterea facturii pentru soia până va avea disponibil să efectueze plata, fapt la care reclamanta a achiesat de bună credință, fiind nevoită ulterior, în lipsa efectuării acestei plăți, să emită factura fiscală nr. 6/02.05.2012, în sumă de 52.800 lei, reprezentând prețul cu care se vindea în mod obișnuit soia. Reclamata a susținut că a trimis această factură prin poștă pârâtei la data de 4.05.2012, cu confirmare de primire și am solicitat să i se plătească contravaloarea acesteia, a purtat numeroase discuții telefonice și anterior și ulterior emiterii facturii, s-a deplasat chiar și la sediul pârâtei în scopul recuperării debitului, dar mereu a fost politicos amânată, ceea ce ne-a determinat ca la data de 12.07.2012 să trimitem pârâtei o invitație la conciliere potrivit vechii reglementări procesual civile, solicitare rămasă fără răspuns din partea pârâtei.
S-a mai arătat că ., a acționat în judecată atât pe reclamantă, cât și pe pârâta din prezenta cauză, în dosarul Tribunalului N. nr._, în care a solicitat restituirea de la ambele a unei cantități de porumb și a cantității de 24.080 kg soia, recoltate de pe terenurile pentru care s-a purtat litigiul, relevant fiind faptul că pe parcursul judecării acelei cauze, ., nu a negat recoltarea în numele și pentru . a acestor cantități de cereale.
Reclamanta a mai arătat că recoltarea s-a făcut din ., județul N., iar cântărirea cerealelor s-a făcut în ., situată la aproximativ 10 minute de tarlaua de unde erau recoltate, fiind eepus în dovedire Avizul de însoțire a mărfii nr. 3989 din 07.10.2011 prin care . din . s-au încărcat cele 24 tone de soia, fiind depuse inițial la ., urmând ca actele de vânzare să se întocmească ulterior. S-a invocat și Nota de cântărire nr._ din 7.10.2011, conform căreia autocamionul_ a transportat o cantitate totală de 37.760 kg. Ulterior, aceleași cereale au fost transportate, conform Avizului de însoțire a mărfii nr. 4051/07.12.2011, către depozitul pârâtei.
S-a mai susținut că proprietatea asupra tuturor cerealelor recoltate de pe terenurile situate în . a fost constatată, inclusiv în contradictoriu cu pârâta, parte în cauza cu nr._ în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 40/. N., unde se reține că „ .... în contextul art. 484, 485 și 487 cod civil ... reclamanta ( .) datorând fructele industriale ..." și mai explicit în Decizia nr. 20/2014 a Curții de Apel Bacău unde se reține că „ ... pârâta ( . ) fiind îndreptățită la a culege recoltele în baza contractelor de arendă încheiate cu proprietarii terenurilor, dar și sub aspectul lipsei vinovăției, pârâta acționând cu bună credință în temeiul contractelor de arendă și al sentinței civile nr. 965/ 12.08.2011 a Tribunalului N. ".
În concluzie, reclamanta a susținut că a dovedit cu autoritate de lucru judecat faptul proprietății asupra recoltelor rezultate de pe terenurile din ., a dovedit că soia pretinsă provine de pe aceste terenuri, a dovedit că a fost recoltată în numele și pentru ea de pârâtă, a dovedit că se află în posesia acesteia, pârâta nejustificând nici un drept pentru a reține această cantitate de cereale. În situația în care, această cantitate de cereale ar rămâne în posesia pârâtei, fiind valorificată de aceasta, ar însemna și o îmbogățire fără justă cauză a ., în detrimentul patrimoniul reclamantei, motivat de faptul că a plătit pârâtei serviciile pentru recoltare și transport, a plătit deja cheltuielile cu înființarea culturii către terț, dar sunt lipsiți de posibilitatea de a ne bucura de proprietatea asupra bunului.
În dovedire, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale fiind indicată teza probatorie și numele a doi martori. Au fost anexate în copie următoarele înscrisuri: sentința civilă nr. 965/. Tribunalul N. în dosarul nr._, dovada rămânerii irevocabile a acesteia, procesele verbale de punere în posesie nr. 2 și 3 din 16.09.2011 emise de B. M., cererea de chemare în judecată formulată de terțul . - obiect al dosarului nr._, sentința civilă nr. 40/. Tribunalul N. în dosarul nr._, decizia nr. 20/2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în același dosar, factura fiscală nr. 6/02.05.2012, dovada expedierii acesteia, notificarea nr. 6 din 4.07.2012, dovada expedierii notificării, aviz de însoțire a mărfii nr. 3989/07.10.2011, nota de cântărire nr._/07.10.2011, poziționarea pe hartă a localităților Izvoare (. încărcării) și Filipești (locul cântăririi), aviz de însoțire a mărfii nr. 4051/07.12.2011, contractul de prestări servicii din 06.09.2011, ordinul de compensare nr. C_ / 4.11.2011, facturile fiscale nr. 3/01.11.2011 și nr. 183/04.11.2011, sentința civilă nr. 11/. în fond, dovada rămânerii irevocabile.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 563, art. 566 Cod civil, art. 430 alin. 1 și alin. 2 Cod procedură civilă.
Cererea a fost formulată, semnată și susținută de mandatar avocat H. Janette L., în baza împuternicirii ./_/2014.
În procedura de regularizare, la solicitarea instanței, reclamanta a făcut dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în valoare de 2161 lei – fila 55 dosar, calculată în baza art. 3 alin. 1 OUG 80/2013.
Fiindu-i comunicată cererea de chemare în judecată, societatea pârâtă . a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, ca fiind neîntemeiată și nelegală. În fapt, pârâta a arătat că la data de 06.09.2011 a încheiat cu reclamanta un contract de prestări servicii, prin care s-a obligat să presteze servicii de transport, recoltare și uscare porumb pentru reclamantă. La data de 01.11.2011 a încheiat cu reclamanta și un contract de vânzare cumpărare, prin care a achiziționat cantitatea de 616 tone de porumb uscat, la prețul de 136 euro/tonă. În baza acestor contracte, reclamanta a emis factura nr. 3/01.11.2011 în valoare de 363.883,52 lei, pentru porumbul vândut, iar pârâta a emis factura nr. 183/04.11.2011, în valoare de 216.411,61 lei, pentru serviciile de transport, recoltare și uscare porumb prestate în folosul reclamantei. Pentru suma de 216.411,61 lei a operat compensarea, iar restul sumei de 147.471,91 lei a fost achitată la dat de 14.12.2011.
Pârâta a mai arătat că cele două contracte încheiate între părți se referă la porumb, nu și la soia. Avizele, facturile și celelalte acte referitoare la soia nu îi sunt opozabile, nefiind semnate de către pârâtă. S-a mai susținut că avizele de însoțire a mărfii depuse la dosar privesc alte raporturi contractuale, față de care reclamanta are calitatea de terț. Totodată pârâta a arătat că, prin sentința civilă nr.40/..2014, menținută prin decizia civilă nr. 20/2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, a fost respinsă acțiunea prin care s-a solicitat restituirea cantității de aproximativ 852 tone porumb și a cantității de 24 tone soia, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
În probațiune s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, acestea nefiind atașate întâmpinării.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1225 alin. 1 Cod civil, art. 1226 alin. 1 Cod civil și art. 1270 Cod civil.
La data de 13 februarie 2014, înainte de primul termen de judecată, prin C. Registratură al Judecătoriei Iași, pârâta a depus la dosar precizări. A arătat că nu a putut formula o apărare calificată, motivat de faptul că societatea și-a schimbat sediul și organele de conducere. Au fost reluate susținerile din întâmpinarea inițială, arătându-se totodată că, în apărările formulate în dosarul nr._ și dosarul nr._, reclamanta nu a făcut referire la recoltarea, achiziția sau compensarea vreunei cantități de soia, în ambele dosare constându-se lipsa calității procesual pasive a societății pârâte. Mai mult, pârâta a citat din susținerile reclamantei din întâmpinarea și cererea reconvențională, formulate în dosarul nr._, în care a menționat faptul că „ceea ce noi am recoltat am vândut deja, mult înainte de începerea prezentului litigiu, iar bunurile nu au fost niciodată în custodia A. I. SRL”, ceea ce dovedește că susținerile reclamantei se modifică în funcție de interes.
Pârâta a mai arătat că există posibilitatea ca în acea perioadă să fi tranzacționat soia sau să fi transportat soia, însă actele de comerț nu au fost încheiate cu reclamanta, care încearcă să inducă în eroare instanța, prezentând o situația prin care și-ar fi însușit pe nedrept o cantitate de 24 tone de soia.
Pârâta amintește și de existența în dosarul nr._ a facturii nr. 04/10.01.2012, emisă de reclamantă și acceptată sub semnătură de MC S.u.V. man.GmbH, cu amprentele ambelor societăți, care atestă transmiterea dreptului de proprietate asupra cantității de 24.000 kg soia, în schimbul sumei de 18.000 lei. Analizând înscrisurile depuse la dosar de reclamantă, pârâta a susținut că factura fiscală nr. 06/02.05.2012, în valoare de 52.800 lei, nu îi este opozabilă, nefiind semnată și ștampilată, iar confirmarea de primire nu permite identificarea persoanei care a recepționat-o. De asemenea avizul de însoțire a mărfii nr. 3989/07.10.2011 nu poartă nici o semnătură și nu privește societatea pârâtă, iar nota de cântărire nr._/07.10.2011 și avizul de însoțire a mărfii nr. 4051/07.12.2011 se referă la contractul nr. 01 din 06.10.2010 și nu la contractul din 06.09.2011.
Pârâta a invocat totodată inadmisibilitatea acțiunii, raportat la temeiul de drept invocat de reclamantă, precum și excepția lipsei calității procesual pasive, motivat de faptul că reclamanta nu a făcut în concreto, dovada proprietății cantității de 24 tone soia și nici a faptului că pârâta posedă sau deține cantitatea de 24 tone de soia.
În probațiune pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei și proba testimonială. În baza art. 301 Cod procedură civilă a arătat că înțelege să conteste nota de cântărire_/07.10.2011, avizul de însoțire a mărfii nr. 3989/07.10.2011, semnătura și scrierea din confirmarea de primire din data de 07.05.2012. A anexat în copii certificate pentru conformitate cu originalul factura fiscală nr. 4/10.1.2012, raportul de expertiză întocmit în dosarul nr._/103/2011, înregistrat pe rolul Tribunalului N., întâmpinarea și cererea reconvențională formulate de reclamantă în același dosar, întâmpinarea formulată de pârâtă în dosarul nr._, precum și punctele de interogatoriu.
În ședința publică din 18 februarie 2015, după ce a pus în discuția contradictorie a părților excepția lipsei calității procesual pasive, instanța a dispus unirea excepției cu fondul cauzei, apreciind că pentru soluționarea acesteia este necesară administrarea probatoriului.
La data de 01 aprilie 2015 Cabinetul Individual de Insolvență L. B.,în calitate de lichidator judiciar al reclamantei ., conform încheierii din 26.03.2015, pronunțată de Tribunalul N., în dosarul_ a arătat că își însușește acțiunea formulată de reclamantă și este de acord ca aceasta să fie reprezentată de avocat H. Janet L., angajată de fostul administrator al societății. A anexat în copie dovada calității de lichidator al societății reclamante.
În cadrul cercetării judecătorești instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul reclamantei, constatând totodată imposibilitatea audierii martorilor. Reclamanta a depus în copii certificate pentru conformitate cu originalul factura nr. 5/10.01.2012 și declarația dată de Berhard Scheider cu privire la facturile 4/10.01.2012 și 5/10.01.2012.
În temeiul dispozițiilor art. 394 alin. 2 Cod procedură civilă, pârâta a formulat concluzii scrise, depuse la dosar și avute în vedere de instanță la pronunțarea prezentei cauze.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma susținerilor părților, a probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanta a arendat pe raza comunei B., județul N. o suprafață de 503,85 ha teren arabil. În exercitarea prerogativelor de arendaș reclamanta a înregistrat un conflict cu . B., conflict care a fost soluționat irevocabil de instanțele de pe raza Curții de Apel Bacău, în sensul că prin sentința civilă nr. 965/. pronunțată de Tribunalului N. în dosarul nr._ (menținută în totalitate prin decizia Curții de Apel Bacău nr. 1448/2011) și sentința civilă nr. 11/. a aceluiași Tribunal pronunțată în dosarul nr._, menținută, prin decizia civilă nr. 1219/2012 a Curții de Apel Bacău, s-a stabilit dreptul său de a exploata terenurile arendate.
Pe cale de ordonanță președințială prin sentința civilă nr. 965/. pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, s-a dispus ca . să lase reclamantei, în deplină posesie și folosință suprafața arendată și să înceteze orice act de ingerință asupra terenurilor până la finalizarea acțiunii posesorii în fond, acțiune care a fost admisă prin sentința civilă nr. 11/. pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului.
Sentința civile nr. 965/., pronunțată de Tribunalului N. în dosarul nr._, definitivă și executorie, a fost pusă în executare prin intermediul Biroul Executorului Judecătoresc M. P., în cadrul dosarului de executare nr. 401/2011, punerea în posesie finalizându-se pentru toate cele 503,85 ha, la data de 05.10.2011, așa cum rezultă din procesului verbal nr. 3 din 05.10.2011 de declarare a punerii în posesie cu identificarea, măsurarea, bornarea și trasarea întregii suprafețe de teren dispusă prin titlu executoriu (fila 16).
La data de 06.09.2011 între reclamanta . și pârâta . s-a încheiat un contact de prestări servicii, prin care pârâta s-a obligat să presteze servicii de transport, recoltare și uscare porumb pentru reclamantă, tariful serviciilor fiind de 51,47 euro/tonă, prețul total fiind de 38.800,37 euro. Contractul este asumat pe bază de semnătură și ștampilă de ambele părți.
La data de 01.11.2011 reclamanta . și pârâta . s-a încheiat un contact de vânzare cumpărare, prin care pârâta a achiziționat cantitatea de 616 tone de porumb uscat, la prețul de 136 euro/tonă. Și acest contract este asumat pe bază de semnătură și ștampilă de ambele părți.
În baza acestor contracte, reclamanta a emis factura nr. 3/01.11.2011 în valoare de 363.883,52 lei, pentru porumbul vândut, iar pârâta a emis factura nr. 183/04.11.2011, în valoare de 216.411,61 lei, pentru serviciile de transport, recoltare și uscare porumb prestate în folosul reclamantei.
Pentru suma de 216.411,61 lei a operat compensarea, în baza ordinului de compensare nr._/04.11.2011 (fila 74), iar restul sumei de 147.471,91 lei a fost achitată la dat de 14.12.2011, așa cum rezultă din susținerile pârâtei, necontestate de reclamantă.
Reclamanta a susținut că pe lângă cantitatea de 616 tone porumb uscat, pârâta a recoltat, transportat, uscat și ulterior a cumpărat și cantitatea de 24.080 kg soia. Serviciile de recoltare, transport și uscare au fost incluse în contractul de prestări servicii din 06.09.2011, iar factura aferentă operațiunii de vânzare-cumpărare pentru cantitatea de soia recoltată, transportată și uscată a fost emisă la data de 02.05.2012.
Așadar, reclamanta a susținut că a încheiat cu pârâta o înțelegere privind recoltarea, transportul și uscarea cantității de 24.080 kg soia, și ulterior achiziționarea acesteia, în baza căreia a emis factura fiscală nr. 6/02.05.2012, în sumă de 52.800 lei, prețul fiind calculat având în vedere prețul de piață al acestui produs. Factura fiscală a fost trimisă prin poștă pârâtei la data de 4.05.2012, cu confirmare de primire, fiind semnată olograf de o persoană care nu a fost identificată, la calitatea primitorului fiind înscrisă mențiunea „recepție”. Deși a formulat critici cu privire la modalitatea de comunicare a acestei facturi fiscale, nu s-a putut stabili persoana care a recepționat acest înscris la dat de 07.05.2012.
Din raportul de expertiza întocmit în dosarul_ (fila 97 dosar), instanța reține că în anul 2011, . a semănat și întreținut fără recoltare porumbul de pe 85,86 ha și soia boabe - 24.060 kg. Cantitatea de 24.060 kg a fost recoltată de .. Prin decizia Curții de apel Bacău nr. 20/2014 s-a reținut că . este îndreptățită la a culege recoltele în baza contractelor de arendă încheiate cu proprietarii terenurilor.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 563 Cod civil, care reglementează acțiunea în revendicare, conform căruia „Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul.”, și pe dispozițiile art. 566 Cod civil, care reglementează efectele acțiunii în revendicare, conform căruia „(1) Pârâtul va fi obligat la restituirea bunului sau la despăgubiri dacă bunul a pierit din culpa sa ori a fost înstrăinat. În aceleași condiții, pârâtul va fi obligat la restituirea productelor sau a contravalorii acestora. În toate cazurile, despăgubirile vor fi evaluate în raport cu momentul restituirii.”
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâtă, excepție de fond, absolută și peremptorie, unită cu fondul în ședința publică din 18 februarie 2015, instanța constată următoarele:
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între părțile din procesul civil și persoanele implicate în raportul juridic dedus judecății. Astfel, reclamanta trebuie să coincidă cu titularul dreptului afirmat, iar pârâtul, cu cel care este subiect pasiv (obligat) în raportul juridic respectiv. În cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare este obligatorie calea justiției, calitatea procesuală activă aparține celui care se poate prevala de acest interes, iar calitatea pasivă este a celui față de care se poate realiza interesul respectiv. Sarcina justificării calității procesuale active și a celei pasive în procesul civil revine reclamantului, iar instanța este datoare, odată sesizată, să verifice ambele calități.
În drept, acțiunea în revendicare este acea acțiune reală prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său, care restituirea de la posesorul neproprietar. Acțiunea în revendicare poate fi exercitată de către titularul dreptului de proprietate împotriva posesorului bunurilor.
Așadar, instanța trebuie să stabilească dacă pârâta . a intrat în stăpânirea cantității de 24.080 kg soia, recoltată în octombrie 2011, așa cum susține reclamanta, pentru a se putea analiza posibilitatea restituirii sau a plății despăgubirilor aferente.
Pentru a dovedi posesia cantității de 24.080 kg boabe soia de către pârâtă, reclamanta a invocat avizul de însoțirea a mărfii nr. 3989/07.10.2011 (fila 38), nota de cântărire nr._ (fila 39), și avizul de însoțire a mărfii nr. 4051/07.12.2011 (fila 41).
Avizul de însoțire a mărfii reprezintă un formular cu regim intern de tipărire și numerotare, care servește ca document de însoțire a mărfii pe timpul transportului, ca document ce stă la baza întocmirii facturii. Se întocmește, în două sau mai multe exemplare, de către unitățile care nu au posibilitatea întocmirii facturii in momentul livrării produselor, mărfurilor sau altor valori materiale, precum si in alte situații stabilite prin procedurile proprii ale societății. Pe tipizatul întocmit se face mențiunea cauzei pentru care s-a întocmit avizul de însoțire a mărfii si nu factura. Conținutul minimal obligatoriu de informații al avizului de însoțire a mărfii este următorul: . numărul intern de identificare a formularului; data emiterii formularului; datele de identificare ale furnizorului (denumire, adresa, cod de identificare fiscala); datele de identificare ale cumpărătorului (denumire, adresa, cod de identificare fiscala); denumirea si cantitatea bunurilor livrate; date privind expediția: numele delegatului, buletin/carte identitate (.), numărul mijlocului de transport, ora livrării, semnătura delegatului; semnătura expeditorului.
Analizând avizul de însoțirea a mărfii nr. 3989/07.10.2011, rezultă că . a furnizat la data de 07.10.2011, . cantitatea de 24 tone de soia boabe, conform contractului din 06.10.2011, factura urmând a fi întocmită după recepția mărfii, marfa fiind încărcată în Filipești și descărcată la Tomești, transportul fiind realizat cu ansamblul de autovehicule înmatriculate sub nr._ și_ . Nota de cântărire nr._ din 07.10.2011 atesta faptul că vehiculul înmatriculat cu nr._ cântărea_ kg., fără a se putea stabili în ce localitate s-a efectuat această operațiune de cântărire.
Din avizul de însoțire a mărfii nr._/07.12.2011 rezultă că . a furnizat . Hăbășești, soia necântărit conform contract 1/06.10.2010 din tarlaua Izvoare, transportul fiind realizat cu vehiculul înmatriculat sub nr._ .
Deși reclamanta coroborează aceste înscrisuri și enunță ipoteza potrivit căreia, cantitatea de 24 tone de soia, a intrat în posesia pârâtei, din analiza avizelor de însoțirea a mărfii nr. 3989/07.10.2011 și nr._/07.12.2011 nu rezultă aceste susțineri. Nu s-a făcut dovada locului din care s-a recoltat soia, nici a locului unde ar fi fost cântărită și nici a faptul că aceasta a ajuns în depozitele pârâtei.
Mai mult, emiterea facturii fiscale nr. 4 din 10.01.2012 de către J. SRL și acceptată sub semnătură de către MC S.u.V. M. GmgH, factură pe care reclamanta a anulat-o prin factura fiscală nr. 5/10.01.2012 ridică numeroase dubi privind cantitatea de soia care a fost recoltată de către reclamantă. Este greu de crezut cum reclamanta ar fi vândut 24 de tone de soia societății MC S.u.V. M. GmgH, în situația în care susținerile sale au fost în sensul că această cantitate de soia ar fi fost vândută pârâtei.
În raport de dispozițiile 249 Cod procedură civilă, conform căruia „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească”, instanța reține că sarcina probei aparține reclamantei, care deși a susținut că în posesia pârâtei, în perioada 04-07 octombrie 2011, ar fi intrat o cantitate de 24.080 kg soia, nu a probat acest fapt. În lipsa unor probe clare, din care să rezulte posesia cantității de 24.080 kg soia, instanța va admite excepția invocată și va respinge acțiunea formulată de reclamanta . (acțiune însușită de Cabinetul Individual de Insolvență L. B.,în calitate de lichidator judiciar al reclamantei ., conform încheierii din 26.03.2015, pronunțată de Tribunalul N., în dosarul_ ), în contradictoriu cu pârâta ., ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesual pasivă.
În ceea ce privește cererile accesorii de obligare la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă, potrivit cărora partea care cade în pretenții poate fi obligată, la cererea părții adverse, la plata cheltuielilor de judecată. Reținând culpa procesuală în sarcina reclamantei, instanța va respinge cererea acesteia de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca fiind neîntemeiată.
Analizând cererea pârâtei, instanța observă că nu s-a făcut dovada achitării cheltuielilor solicitate. Astfel, mandatarul avocat a depus la dosar factura fiscală nr. 173/25.11.2014, în valoare de 5280 lei, însă nu s-a făcut dovada achitării de către pârâtă a acestei sume de bani, reprezentând onorariu pentru servicii juridice în dosarul nr._ . În lipsa dovezilor de plată a acestui onorariu, instanța va respinge cererea accesorie a pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive, formulată de pârâta ..
Respinge acțiunea formulată de reclamanta ., cu sediul în Piatra N., ., ., cod unic de înregistrare RO_, înregistrată la Oficiul Comerțului N. sub nr. J_ și sediul procesual ales la cabinet de Avocat J. H., cu sediul profesional în Piatra N., ., ., . N., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Iași, .. 64-66, clădirea de birouri „G. Center”, . de înregistrare RO_, înregistrată la Oficiul Comerțului Iași sub nr. J_, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesual pasivă.
Respinge cererea accesorie a reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca fiind neîntemeiată.
Respinge cererea accesorie a pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca fiind neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii. În situația în care se formulează cerere de apel, aceasta se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședința publică din 01 iulie 2015.
Președinte, Grefier,
M. N. Pentru grefier aflat în CO, Grefier desemnat cu atribuțiile
grefierului Șef al Secției civile
A. M. B.
Red./tehnored. M.N./ 4 ex. / 24.08.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8988/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 9029/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
