Pretenţii. Sentința nr. 950/2015. Judecătoria IAŞI

Sentința nr. 950/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 42371/245/2014

Dosar nr._ Cod operator: 3171

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA IAȘI

SECȚIA CIVILĂ

Ședința publică din data de 27 Ianuarie 2015

Instanța constituită din:

Președinte: I.-C. R.

Grefier: H. M.

SENTINȚA CIVILĂ Nr.950

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. S. S.A., în contradictoriu cu pârâtul C. D., având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părți.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că acesta este primul termen de judecată acordat, precum și c,ă potrivit verificărilor efectuate în aplicațiile ECRIS și SAE ale Judecătoriei Iași, s-a constatat că nu au mai fost înregistrate alte cereri formulate de aceleași persoane, împotriva acelorași persoane și având același obiect, după care:

Instanța reține că Judecătoria Iași este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei, conform dispozițiilor art 94 pct.1 lit.j și art.107 din Noul Cod de procedură civilă.

Instanța pune în discuție estimarea duratei procesului și estimează durata procesului la o lună, conform art.238 din Noul Cod de procedură civilă.

În temeiul art.255 raportat la art. 258 din Noul Cod de procedură civilă, instanța încuviințează administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar pentru reclamantă.

Nemaifiind cereri de formulat sau alte incidente de soluționat, în temeiul art. 392 din Noul Cod de procedură civilă, instanța deschide dezbaterile, constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, că părțile nu sunt prezente la dezbateri și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa reprezentantului reclamantei, motiv pentru care, în temeiul art. 394 din Noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și reține cauza spre deliberare.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 02.12.2014, sub nr._, reclamanta S.C. S. S.A. l-a chemat în judecată pe pârâtul C. D., pentru ca acesta să fie obligat să plătească suma de 454,50 RON cu titlu de preț și suma de 65,09 RON, reprezentând penalități de întârziere. S-a solicitat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru în valoare de 42 RON.

Acțiunea a fost legal timbrată.

În motivarea acțiunii, reclamanta arată că, între părți, a fost încheiat contractul de prestări servicii salubritate nr._/2013, în baza căruia pârâtul a beneficiat de serviciile reclamantei, constând în colectarea, transportarea și depozitarea deșeurilor menajere.

Pentru serviciile prestate în perioada octombrie 2012-martie 2014, reclamanta a emis facturi în cuantum de 454,50 RON, pe care pârâtul nu le-a achitat, debit la care s-au calculat penalități de întârziere în valoare de 65,09 RON.

În baza contractului de prestări servicii, penalitățile de întârziere percepute sunt „egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor aferente bugetului de stat”.

Contractul legal încheiat și semnat de pârât, arată reclamanta, îl obligă pe acesta să respecte clauzele contractuale stipulate.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.1516 N.C.civ., iar, în temeiul art.223 alin 3 N.C.pr.civ., s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În susținerea acțiunii, creditoarea a depus înscrisuri, în copii certificate conform cu originalul: contractul de prestări servicii, adresa de convocare la conciliere, fișa de calcul majorări de întârziere, chitanța privind cheltuielile efectuate în cadrul procedurii medierii, și facturi fiscale aferente perioadei indicate în acțiune.

Pârâtul C. D., deși legal citat, nu s-a prezentat în fața instanței și nu a depus întâmpinare.

La termenul de judecată din data de 27.01.2015, instanța a încuviințat, pentru reclamantă, administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, reprezentanții reclamantei învederând instanței faptul că partea adversă a înțeles să achite debitul principal și penalitățile aferente, inclusiv cheltuielile de judecată, motiv pentru care s-a solicitat a se constata faptul că cererea a rămas fără obiect.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține :

În fapt, prin contractul de prestări servicii nr._, încheiat de părți la data de 17.01.2013 (fila 9), reclamanta S.C. S. S.A. s-a obligat, în conformitate cu dispozițiile art.4 din contract, să colecteze, să ridice și să transporte deșeurile menajere ale beneficiarului conform graficului stabilit, urmând să factureze contravaloarea serviciilor executate lunar, la sfârșitul fiecărei luni. Pe de altă parte, pârâtul C. D. s-a obligat să achite integral și la termen contravaloarea serviciilor prestate, iar, în caz contrar, să achite și penalitățile de întârziere, așa cum este prevăzut în art.8 pct.4 din contract.

În baza convenției menționate, au fost emise facturi fiscale pentru serviciile prestate în perioada octombrie 2012-martie 2013, aflate în copie la dosar (filele 11-19), pentru debitul de 454,50 RON și 65,09 RON penalități de întârziere.

Penalitățile de întârziere au fost calculate conform art.8 pct.4 din contract, fiind egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor aferente bugetului de stat, respectiv de 0,04%, potrivit O.U.G.nr.88/2010, suma de 65,09 RON reieșind prin cumulul matematic al penalităților, pentru fiecare debit lunar în parte, neachitat sau achitat cu întârziere, până la data de 19.06.2014 (fila 10).

În drept, potrivit art.1516 din Noul Cod Civil, „1) Creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.

(2) Atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin:

1. să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației;

2. să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative;

3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său.”

De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art.1270 alin.1 Cod civil, „Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.”

Instanța reține, însă, că, pentru termenul de judecată din data de 27.01.2015, reclamanta a adus la cunoștința instanței faptul că pretențiile sale au fost achitate în întregime de pârât, învederându-se rămânerea fără obiect a pretențiilor.

Față de considerentele de mai sus, instanța va respinge acțiunea, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DISPUNE:

Respinge, ca rămasă fără obiect, cererea formulată de reclamanta S.C. S. S.A., J_, C. RO14816433, cu sediul în Iași, Șoseaua Națională nr.43, jud. Iași, prin reprezentant legal Director General ing.I. A., în contradictoriu cu pârâtul C. D., CNP_, cu domiciliul în Iași, ., ., ..

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria Iași.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27.01.2015.

Președinte, Grefier,

I.C.R. M.H.

Red./Tehnored.I.C.R./M.H.

4 ex./12.02.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Sentința nr. 950/2015. Judecătoria IAŞI