Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 373/2015. Judecătoria IAŞI

La apelul nominal, făcut în ședința cameră de consiliu, părțile au lipsit.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 12.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19.01.2015, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din 16.05.2014, reclamanta . chemat în judecată pe pârâta S. S. G. I.F. solicitând instanței să oblige pârâta la plata sumei de 566,73 lei din care 307,52 lei cu titlu de contravaloare închiriere tarabe și 259, 21 lei cu titlu de penalități contractuale calculate până la data de 25.04.2014 și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că între părți s-au încheiat contractele de închiriere tarabe nr. NIC TA 11 0065/01.10.2011 și nr. NIC TA 11 0037/18.04.2011, în baza cărora s-au desfășurat raporturi contractuale și în care reclamanta a închiriat pârâtei o tarabă în schimbul plății tarifelor agreate și pentru care a emis facturile fiscale nr. 7972/01.09.2011 și nr.8733/04.10.2011facturi pe care pârâta nu a înțeles să le achite.

Reclamanta a mai arătat că potrivit art.7 din contract, au fost calculate penalități contractuale în cuantum de 259,21 lei până la data de 25.04.2014.

În drept, reclamanta a formulat acțiunea potrivit prevederilor art.1025 și următoarele Cod procedură civilă privind procedura specială a cererilor cu valoare redusă.

În dovedire, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus în copie conformă contractul de închiriere tarabe nr. NIC TA 11 0037/18.04.2011 filele 9-10, nr.NIC TA 11 0065/01.10.2011 filele 11-12, certificat de înregistrare fila 13, sold client la 28.04.2014 fila 14, fișă partener aferentă perioadei 31.12._14 filele 15-17.

Reclamanta a precizat că nu dorește să aibă loc o dezbatere orală.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 50 lei stabilită potrivit art.6 alin.1 din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Acțiunea a fost regularizată potrivit art.200 Cod procedură civilă, în cadrul căreia reclamanta a depus facturile fiscale aferente debitului solicitat filele 21-35, a făcut dovada calității de reprezentant legal filele 36-38 și a depus centralizator debit la data de 02.06.2014 fila 39.

În apărare, deși i-a fost comunicată anexa nr. 3 din Ordinul MJ nr.359/C/2013-formularul de răspuns împreună cu cererea reclamantei și cu înscrisurile doveditoare, astfel cum rezultă din dovada aflată la fila 41, pârâta nu a înțeles să completeze formularul de răspuns și nici nu a răspuns prin altă modalitate la pretențiile reclamantului.

Procedura s-a desfășurat cu înfățișarea părților în acord cu prevederile art.1029 alin.2 Cod procedură civilă.

Prin serviciul registratură de la data de 14.11.2014, reclamanta a depus la dosarul cauzei precizări cu privire la componența debitului solicitat la data de 31.01.2014 filele 53-55, reatașând facturile fiscale aferente debitului solicitat și a penalităților.

Instanța în temeiul art.1029 alin.9 Cod procedură civilă a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri existentă la dosar considerând-o necesară, utilă și concludentă în soluționarea prezentei cauze.

La termenul din 12.01.2015, în temeiul art.204 alin.2 pct.2 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat precizările reclamantei în dreptul componenței debitului solicitat și a penalităților.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, între reclamanta . calitate de locator, și pârâtă S. S. G. I.F. în calitate de locatar s-au încheiat contractele de închiriere tarabe nr. NIC TA 11 0037/18.04.2011 și nr.NIC TA 11 0065/01.10.2011, având ca obiect închirierea tarabei cu numărul T 68, situată în Piața N. (art.2), contra unei taxe de 8 lei pe zi (art.3), astfel cum rezultă contractul de închiriere tarabe nr. NIC TA 11 0037/18.04.2011 filele 9-10, nr.NIC TA 11 0065/01.10.2011 filele 11-12.

Potrivit art.13 din contracte, locatarul se obligă să achite lunar contravaloarea chiriei stabilite la art.3.

Potrivit art.7 din contracte, neplata chiriei lunare (până la data de 10 inclusiv ale fiecărei luni pentru care se face plata), atrage penalități de întârziere în cuantum de 0,1% din chiria neîncasată, calculată pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.

În baza contractului de închiriere tarabe nr. NIC TA 11 0037/18.04.2011, reclamanta a închiriat pârâtei taraba sus-menționată și în care reclamanta a emis pe numele pârâtei facturile fiscale 7972/01.09.2011 și nr.8733/04.10.2011 în valoare totală de 605,12 lei din care pârâta a achitat suma de 294,16 lei, astfel cum rezultă din facturile fiscale nr.7972/01.09.2011 și nr.8733/04.10.2011 filele 21-22, centralizator debit la data de 02.06.2014 fila 39, componența debitului solicitat la data de 31.01.2014 filele 53-55.

Aferent debitului restant din cele două facturi fiscale, în temeiul art.7 din contract, reclamanta a calculat penalități de întârziere în cuantum de 349, 84 lei calculate de la scadența fiecărei facturi fiscale și până la data de 31.10.2014, astfel cum rezultă din facturi fiscale de penalități filele 21-25, centralizator debit la data de 02.06.2014 fila 39, componența debitului solicitat la data de 31.01.2014 filele 53-55.

În ceea ce privește legea aplicabilă prezentului litigiu, văzând dispozițiile art.6 din Noul Cod Civil, potrivit cărora actele juridice încheiate sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele în vigoare la data încheierii sau după caz producerii lor, legea aplicabilă în cauza de față, având în vedere data încheierii contractului de închiriere tarabe nr. NIC TA 11 0037/18.04.2011 și în baza căruia au fost emise facturile fiscale 7972/01.09.2011 și nr.8733/04.10.2011, este dată de dispozițiile vechiului cod civil 1864.

În drept, sunt incidente prevederile art. 969 Cod civil, potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, precum și ale art. 1073 Cod civil conform cărora creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației.

Instanța reține că în speță sunt incidente și prevederile art. 1169 din vechiul Cod civil, care dispun că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, astfel că reclamantul care pretinde executarea unei obligații trebuie să facă dovada existenței obligației și a temeiului juridic al acesteia, iar pârâtul care pretinde că a executat obligația asumată trebuie să facă dovada acestei executări prin mijloacele de probă admise de lege.

În ceea ce privește domeniul aplicabil procedurii speciale a cererilor de valoare redusă, potrivit art. 1025 alin.1 Cod procedură civilă, procedura cererilor de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.

Potrivit art.1028 Cod procedură civilă reclamantul declanșează procedura cu privire la cererile cu valoare redusă prin completarea formularului de cerere și depunerea sau trimiterea acestuia la instanța competentă, prin poștă sau prin orice alte mijloace care asigură transmiterea formularului și confirmarea primirii acestuia. Formularul de cerere se aprobă prin ordin al ministrului justiției și conține rubrici care permit identificarea părților, valoarea pretenției, indicarea probelor și alte elemente necesare soluționării cauzei. Odată cu formularul de cerere se depun ori se trimit și copii de pe înscrisurile de care reclamantul înțelege să se folosească.

Potrivit art.1029 alin.1, 2 Cod procedură civilă, procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este scrisă și se desfășoară în întregul ei în camera de consiliu. Instanța poate dispune înfățișarea părților, dacă apreciază acest fapt ca fiind necesar sau la solicitarea uneia dintre părți. Instanța poate să refuze o astfel de solicitare în cazul în care consideră că, ținând cont de împrejurările cauzei, nu sunt necesare dezbateri orale. Refuzul se motivează în scris și nu poate fi atacat separat.

Potrivit art.1029 alin.3,4 Cod procedură civilă, după primirea formularului de cerere completat corect, instanța va trimite de îndată pârâtului formularul de răspuns, însoțit de o copie a formularului de cerere și de copii de pe înscrisurile depuse de reclamant. În termen de 30 de zile de la comunicarea actelor sus menționate, pârâtul va depune sau trimite formularul de răspuns completat corespunzător, precum și copii de pe înscrisurile de care înțelege să se folosească. Pârâtul poate să răspundă prin orice alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns.

Potrivit art.1030 alin.2 Cod procedură civilă, în cazul în care nu se primește niciun răspuns de la partea interesată în termenul stabilit la art. 1.029 alin. (4), (6) sau (8), instanța se va pronunța cu privire la cererea principală sau la cererea reconvențională în raport cu actele aflate la dosar.

Facturile reprezintă înscrisuri sub semnătură privată ce fac dovada existenței actului juridic și executării operațiunii ce constituie obiectul acestora împotriva destinatarului.

Pe fondul cauzei, reclamanta a dovedit existența creanței, și anume suma de 310,96 lei cu titlu de rest debit principal aferent facturilor fiscale nr. 7972/01.09.2011 și nr.8733/04.10.2011, acceptarea facturilor menționate rezultând din semnarea și ștampilarea contractului ce echivalează cu o manifestare de voință neîndoielnică ce atestă voința pârâtei de a accepta respectivele facturi.

Ca atare, ținând cont de regula potrivit căreia în materia răspunderii civile contractuale, reclamantului îi incubă obligația de a dovedi existența creanței, iar pârâtului îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii obligației, iar acesta nu a dovedit stingerea ei prin plată sau altă modalitate prevăzută de lege și în raport de cele de mai sus, instanța apreciază ca întemeiate pretențiile reclamantei cu privire la debitul principal și le va admite urmând să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 310,96 lei cu titlu de rest debit principal aferent facturilor fiscale nr. 7972/01.09.2011 și nr.8733/04.10.2011.

Cu privire la capătul de cerere privind acordarea de penalități de întârziere aferente debitului restant calculate de la scadența fiecărei facturi, față de prevederile art. 7 din contract, instanța reține că neplata chiriei lunare (până la data de 10 inclusiv ale fiecărei luni pentru care se face plata), atrage penalități de întârziere în cuantum de 0,1% din chiria neîncasată, calculată pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.

În fapt, scadența facturilor fiscale nr.7972/01.09.2011 și nr.8733/04.10.2011 este la data de 10.09.2011 respectiv 10.10.2011.

Interpretând această clauză contractuală, instanța constată că părțile au procedat la momentul încheierii contractului la o evaluare convențională anticipată a prejudiciului ce ar putea fi înregistrat de creditor în cazul neexecutării la timp a obligației de plată, inserându-se astfel o clauză penală în accepțiunea art. 1066 din Codul civil.

Prin urmare, având în vedere caracterul accesoriu precum și semnificația clauzei penale instanța apreciază că aceasta este datorată atunci când sunt întrunite toate condițiile acordării de despăgubiri, respectiv condițiile angajării răspunderii civile contractuale constând în vina debitorului, existența unui prejudiciu și punerea în întârziere a debitorului.

Cum primele două condiții au fost analizate în momentul stabilirii obligației pârâtei de plată a contravalorii închirierii tarabei, instanța reține, în plus, că în speță sunt incidente dispozițiile art. 1079 alin. 2 din Codul civil, conform cărora pârâta este de drept în întârziere întrucât au contractat expres că neplata chiriei lunare (până la data de 10 inclusiv ale fiecărei luni pentru care se face plata), atrage penalități de întârziere în cuantum de 0,1% din chiria neîncasată, calculată pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.

În raport de acest cadru legal, instanța apreciază ca întemeiat și acest capăt de cerere și îl va admite urmând să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 349,84 lei cu titlu de penalități de întârziere în cuantum de 0,1%/zi de întârziere calculate de la scadența fiecărei facturi fiscale și până la data de 31.10.2014

Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de către reclamantă, având în vedere că pârâta urmează să cadă în pretenții, văzând dispozițiile art.453 alin.1, 2 și următoarele Cod procedură civilă instanța urmează să oblige pârâta la plata sumei 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea, astfel cum a fost modificată, având ca obiect cerere de valoare redusă formulată de reclamanta .>înregistrată la Registrul Comerțului sub nr.J_, CUI_, cu sediul în Iași, ..48, județul Iași prin reprezentant legal S. C. V. în contradictoriu cu pârâta S. S. G. I.F. înregistrată la Registrul Comerțului sub nr.F_, CUI_, cu sediul în Iași, ., ., . prin reprezentant legal S. S. G. .