Pretenţii. Sentința nr. 9897/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9897/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 9897/2015
Acesta nu este document finalizat
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9897/2015
Ședința publică de la 08 Septembrie 2015
Completul constituit din:
Președinte: C. E. D.
Grefier:D. V.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul M. IAȘI, PRIN PRIMAR în contradictoriu cu pârâtul A. L., având ca obiect pretenții plată folosință teren.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 01.09.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru astăzi, 08.09.2015, când în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Asupra cauzei de față deliberând constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe reclamantul M. IAȘI, PRIN PRIMAR în contradictoriu cu pârâtul A. L. a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună olbigarea pârâtului la plata sumei de 3359,56 lei „taxă folosință teren” pentru perioada 01.01._14 și a sumei de 748,62 lei majorări de întârziere calculate la data de 31.10.2014.
În motivarea cererii sale reclamantul a arătat în esență următoarele: a încheiat cu pârâtul contractul de folosință nr._/_ prin care pârâtul s-a obligat la plata c/val folosinței a 20 mp teren utilizat drept cale de acces. Ulterior ca urmare a cercetării la fața locului s-a stabilit că pârâtul folosește în continuarea alea de acces în lipsa unui contract scris. Pentru anul 2012 pârâtul a achitat contravaloarea lipsei de folosință conform Notei de constatare nr._/_ .
Prin Notele de constatare nr._/_ și nr._/_ se comunică faptul că pârâtul datorează taxa de folosință pentru anul 2013 și pentru anulu 2014 până la data de 30.09.2014 precum și majorări de întârziere.
În drept s-au invocat dispozițiile art.1240,1270,1350 Codul civil.
În dovedire s-au solicitat probe cu înscrisuri.
Conform art.40 din OUG nr.80/2013 reclamantul este scutit de la plata taxei de timbru.
În temeiul art.411 Cod procedură civilă, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
S-au anexat cererii Notele de constatare nr._/_, nr._/_ și nr._/_, contractul de folosință nr._/_, autorizatie de construire/desființare, referat către serviciul juridic al Primăriei Iași și Anexa, invitație pentru prelungire contract adresată pârâtului și dovezi de comunicare acte, anunțuri colective.
În conformitate cu dispozițiile art.201 Cod procedură civilă instanța a dispus comunicarea cererii reclamantei către pârât; în termenul acordat acesta nu a depus întâmpinare.
Instanța a fixat termen de judecată cu citarea părților, care nu s-au prezentat.
Față de cererea de judecare a cauzei în lipsă, instanța a încuviințat reclamantului proba cu înscrisurile depuse la dosar de acesta și a reținut cauza spre soluționare în baza acestora.
Analizând cererea, actele depuse în susținere și dispozițiile legale invocate instanța reține caracterul nefundat al pretențiilor reclamantei pentru următoarele considerente:
Părțile cauzei au avut un raport juridic contractual în temeiul Convenției nr._/_ al căreia obiect a fost asigurarea de către reclamant în benenficiul pârâtului a folosinței unei suprafețe de 20 mp teren situat in mun. Iași ..60 . destinația cale de acces.
Durata contractului a fost de 7 luni în intervalul 01.06._11 iar prețul folosinței convenit de părți a fost de 480 lei/trimestru.
Conform art.20 din contract la expirarea acestuia el putea fi prelungit „numai prin acordul scris și expres al părților”. Așadar la expirarea termenului inițial părțile puteau fi considerate în continuare ca având raporturi juridice contractuale numai sub condiția încheierii unui nou contract scris/act adițional scris la contractul inițial.
Depunând cele două adrese nr._/_ și_/_ (filele 11 și 12 dosar) reclamanta tinde să dovedească faptul că ar fi invitat pârâtul la sediul instituției pentru a prelungi contractul de folosință teren cale de acces pentru anul 2013 și anul 2014 însă instanța remarcă faptul că dovada comunicării efective a acestor invitații nu s-a depus la dosar, singura dovadă de comunicare prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire fiind depusă la fila 8 dosar și datând din 21.10.2014 și privind Nota de constatare nr._/_ (f.7 dosar). În orice caz chiar și în condițiile dovedirii expedierii reușite a acelor invitațiilor către pârât, cert rămâne faptul că părțile nu au mai încheiat ulterior anului 2011 vreun contract scris pentru suprafața de teren în discuție.
Conform acestei din urmă Note de constatare, înscris care emană unilateral de la reclamant, doi funcționari ai primăriei s-ar fi deplasat la data de 18.09.2014 la fața locului respectiv ..60 unde au constatat că pârâtul „are o cale de acces in suprafață de 20 mp” dar nu deține contract de folosință pentru terenul ocupat de cale de de acces (f.7 dosar).
Note de constatare similare s-au încheiat și în anul 2013, și anul 2012, niciuna dintre acestea nefiind însă semnate de persoana vizată sau vreun martor (f.13,12 dosar).
Prin Referatul către Serviciul juridic al reclamantului, act întocmit anterior promovării acțiunii, se confirmă o dată în plus faptul că nu există și nu a existat pentru anii ulteriori datei de 31.12.2011 vreun contract încheiat de reclamant cu pârâtul din cauza de față pentru terenul de 20 mp pentru care se solicită taxa în discuție (f.5 dosar).
În drept instanța reține că dispozițiile art.1270, art.1350 Cod civil, invocate de reclamant, consacră principiul obligativității contractului în raporturile dintre părți și principiul executării cu bună credință a convențiilor.
În materia răspunderii contractuale creditorul-reclamant trebuie să facă dovada existenței unei creanțe, urmând a reveni debitorului-pârât sarcina de a proba eliberarea prin efectuarea plății, conform principiului general statuat prin dispozițiile art.249 codul de procedură civilă conform căruia, acela ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Instanța reține că prin înscrisurile depuse de reclamant la dosar nu s-a făcut dovada existenței raporturilor juridice contractuale ale reclamantului cu pârâtul chemat în judecată.
Dispozițiile art.1270, art.1350 cod civil nu au incidență în lipsa unui contract; în lipsa contractului reclamantul nu a dovedit existența obligației contractuale corelative a pârâtului de la care pretinde contravaloarea „taxei de folosință”, creanța afirmată de reclamant neavând, în sensul dispozițiilor art.663 Codul de procedură civilă o existență certă, lichidă și exigibilă.
Pe calea de consecință instanța reține caracterul nefondat al pretențiilor bănești afirmate de reclamant în contradictoriu cu pârâtul chemat în judecată, urmând a dispune în consecință.
Văzând și dispozițiile art.451 și urm. Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. IAȘI prin PRIMAR cu sediul în mun. Iași, Bvd. Ș. cel M. și Sfânt nr.11, în contradictoriu cu pârâtul A. L., CNP-_ domiciliat în mun. Iași, ..116, ., . jud. Iași.
Constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel împotriva prezentei hotărâri, în termen de 30 zile de la data comunicării, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, 08.09.2015.
Președinte, C. E. D. | ||
Grefier, D. V. |
Red/teh/ced
08.01.2016,4ex
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 9978/2015. Judecătoria IAŞI | Constatare nulitate act juridic. Hotărâre din 07-10-2015,... → |
|---|
