Stabilire domiciliu minor. Hotărâre din 22-10-2015, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 22-10-2015 în dosarul nr. 12021/2015
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Ședința publică de la data de 22 octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - A. T. S.
Grefier - M. A.-S.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Pe rol se află judecarea cauzei de minori și familie privind pe reclamanta pârâtă P. R. TUDORIȚA în contradictoriu cu pârâtul reclamant P. I. având ca obiect exercitarea autorității părintești; stabilire domiciliu minor; pensie de întreținere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părtilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul ca procedura de citare este legal îndeplinită, după care,
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 24.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 8.10.2015, ulterior pentru astăzi, 22.10.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 30.09.2014 sub nr._ reclamanta P. R. TUDORIȚA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P. I., exercitarea de către ambii părinți a autorității părintești asupra minorului P. A. G., născut la data de 02.11.2005, stabilirea locuinței minorului la mamă, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea copilului și stabilirea în favoarea pârâtului a unui program de legături personale cu minorul.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că din relația cu pârâtul a rezultat minorul P. A. G., născut la data de 02.11.2005. Reclamanta a precizat că, după nașterea minorului, a locuit o perioadă împreună cu pârâtul, iar în anul 2011 a hotărât că relația nu mai poate continua, motiv pentru care a revenit la locuința sa din Iași. Ulterior, a încercat să reia relația cu pârâtul, dar nu a fost posibil, motiv pentru care din anul 2013 s-au despărțit definitiv. Reclamanta a susținut că de la nașterea copilului s-a ocupat de creșterea și educarea acestuia. De la începutul anului 2014 pârâtul nu a mai contribuit la cheltuielile necesare creșterii și educării minorului.
În drept au fost invocate prevederile art.505, 499, 496 C.civ.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat administrarea probelor prin înscrisuri, prin declarațiile martorilor și efectuarea anchetei sociale. A depus la dosarul cauzei înscrisuri, în copie certificată.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat admiterea în parte a cererii de chemare în judecată în ceea ce privește exercitarea de către ambii părinți a autorității părintești asupra minorului, stabilirea locuinței minorului la tată, obligarea reclamantei pârâte la plata pensiei de întreținere în favoarea copilului și în subsidiar stabilirea unui program de legături personale cu minorul.
În motivare, pârâtul a arătat, în esență, că s-a implicat în creșterea și educarea minorului și între ei există un atașament deosebit. Deși depune eforturi pentru supravegherea creșterii copilului, reclamanta refuză nejustificat orice cale de comunicare cu acesta. De la nașterea copilului și până în mai 2014, acesta a locuit la domiciliul lui și dispune de condiții optime pentru buna dezvoltare a minorului.
În drept, au fost invocate prevederile art.400, 401, 402, 483, 487, 488, 496, 499, 505 C.civ., art.15 din Legea nr.272/2004, art.8 CEDO.
În dovedire, pârâtul a solicitat administrarea probelor prin înscrisuri, prin declarațiile unui martor, efectuarea anchetei sociale. A depus înscrisuri, în copie certificată și planșe foto.
Reclamanta a formulat întâmpinare la cererea reconvențională, prin care a arătat că pârâtul a introdus pe rolul instanței o cerere cu același obiect, înregistrată sub nr._/245/2014. A susținut că afirmațiile pârâtului nu sunt conforme realității.
În drept, au fost invocate prevederile art.205 C.proc.civ.
În dovedire, reclamanta a solicitat administrarea probelor prin înscrisuri, prin declarațiile martorilor și efectuarea anchetei sociale.
Pârâtul reclamant a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că minorul fost extrem de influențat de adversitatea reclamantei față de el, că există lacune educaționale datorită lipsei de interes a acesteia față de programul școlar și că dorește să îl îndepărteze din viața copilului. De asemenea, a reluat motive expuse în cererea reconvențională.
În drept, pârâtul reclamant a invocat prevederile art.201 al.2 C.proc.civ.
Prin Încheierea din data de 09.04.2015, instanța a dispus reunirea dosarului nr._/245/2014, ca urmare a admiterii excepției conexității.
Prin cererea înregistrată sub nr._/245/2014, reclamantul P. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta P. R. TUDORIȚA exercitarea de către ambii părinți a autorității părintești asupra minorului P. A. G., născut la data de 02.11.2005 și stabilirea unui program de legături personale cu minorul.
În motivare, reclamantul a arătat, în esență, că relația cu pârâta a decurs normal până în anul 2011, an în care au început să apară neînțelegeri, iar pârâta a plecat de la locuința comună. Începând cu anul 2009 până în septembrie 2014 a suportat în totalitate cheltuielile privind educația copilului, respectiv grădinița și școala privată. În anul 2013, în urma unui control de specialitate, au fost nevoiți să meargă la București pentru mai multe intervenții chirurgicale la ochiul drept al copilului, iar până în mai 2014 a fost alături de pârâtă și minor atât fizic, cât și din punct de vedere financiar. A precizat reclamantul că pârâta l-a mutat pe copil de la școala privată la o școală de stat fără a-l consulta, iar treptat a invocat diverse motive pentru a nu-l lăsa să-l vadă.
În drept au fost invocate prevederile art.112 C.proc.civ., art.397-403 și următoarele C.civ., art.8-49 din Legea nr.272/2004, art.30 și următoarele, art.8 CEDO, Legea nr.257/2013.
În dovedire, reclamantul a solicitat administrarea probelor prin înscrisuri, prin declarațiile martorilor, interogatoriul pârâtei, expertiza psihiatrică și evaluarea psihologică a părților și efectuarea anchetei psihosociale. A depus la dosarul cauzei înscrisuri, în copie certificată.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată.
În apărare, pârâta a arătat că nu este de acord cu programul de vizită solicitat de reclamant. Reclamantului nu i s-a interzis niciodată să aibă legături cu minorul, iar de la despărțirea ei de reclamant de la începutul anului 2013 minorul a petrecut săptămânal week-end-urile cu reclamantul și în vara anului 2014 minorul a fost plecat cu reclamantul de două ori în vacanță în România și G.. D. în ultima perioadă minorul a refuzat să mai meargă la locuința tatălui deoarece fiul persoanei cu care acesta are o relație i-a ocupat spațiul personal și i-a luat toate jucăriile, minorul dormind pe un hol. Din momentul în care s-au despărțit, reclamantul nu a mai contribuit la cheltuielile privind creșterea și educarea copilului. A mai precizat pârâta că i-a cerut părerea reclamantului cu privire la schimbarea școlii minorului, iar acesta i-a spus să facă ce crede de cuviință.
În drept, au fost invocate prevederile art.205 C.proc.civ.
În dovedire, pârâta a solicitat administrarea probelor prin înscrisuri, prin declarațiile martorilor, efectuarea anchetei sociale. A depus înscrisuri, în copie certificată.
Prin Încheierea din data de 01.04.2015, instanța a admis excepția conexității și a trimis dosarul în vederea reunirii cu dosarul nr._ .
Au fost administrate probele prin înscrisuri și prin declarațiile martorilor.
A fost efectuată ancheta socială.
Minorul P. A. G., născut la data de 02.11.2005, a fost audiat în Camera de consiliu.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Conform art.6 al.6 C.civ., dispozițiile legii noi sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, obligația legală de întreținere.
Din relația părților a rezultat minorul P. A. G., născut la data de 02.11.2005, potrivit certificatului de naștere de la fila 9 din dosar.
Conform declarațiilor martorilor, părțile au locuit împreună în perioada 2006 – 2011 în casa părinților pârâtului reclamant. Acestea s-au separat în fapt în februarie 2011 din cauza neînțelegerilor. Ulterior, au mai locuit împreună în imobilul reclamantei pârâte și s-au despărțit definitiv la sfârșitul lunii mai 2014. Reclamanta a fost timp de doi ani în concediu de creștere a copilului și s-a ocupat efectiv de acesta, fiind ajutată de pârâtul reclamant și de bunica paternă împreună cu care locuiau. În timpul liber, pârâtul reclamant se ducea împreună cu reclamanta pârâtă și minorul în Copou și la pensiuni în afara localității. În perioada în care părțile au locuit împreună și până la separarea acestora, pârâtul reclamant a contribuit la cheltuielile familiei, a achitat sumele necesare pentru grădiniță și școală. După separarea părților în fapt, pârâtul reclamant l-a luat pe minor la locuința lui sâmbăta și duminica. La sfârșitul lunii iulie 2014, în urma unei discuții, pârâtul reclamant a lovit-o pe reclamanta pârâtă în prezența minorului, iar de atunci acesta refuză să vorbească la telefon cu tatăl său și cu bunica paternă. Cu toate acestea, minorul s-a mai întâlnit cu pârâtul reclamant la insistențele reclamantei pârâte. Minorul este nemulțumit de faptul că nu se înțelege cu fiul partenerei pârâtului reclamant și că acesta i-a luat jucăriile. De pe data de 14 decembrie 2014, atunci când a avut loc serbarea de sfârșit de an la care a fost prezent și pârâtul reclamant, reclamanta pârâtă nu îi permite acestuia și nici membrilor familiei paterne să îl vadă pe copil. Relația dintre mamă și copil este foarte bună.
Fiind audiat în camera de consiliu, minorul a arătat că are o relație bună cu mama. Cu privire la tatăl său, minorul a precizat că o dată a fost violent cu mama, iar el s-a speriat și s-a ascuns în cameră. O perioadă a fost de mai multe ori la tata, dar acesta nu se ocupa de el. Ulterior, nu a mai păstrat legătura cu tata și familia paternă.
Din raportul de anchetă socială reiese că minorul locuiește împreună cu reclamanta pârâtă într-un imobil format din 4 camere, condițiile materiale fiind bune. Pârâtul reclamant locuiește într-un imobil proprietate, construit pe 3 nivele, condițiile materiale sunt bune și minorul are amenajată o cameră corespunzător vârstei și preocupărilor sale. Fiecare parte are loc de muncă stabil.
Autoritatea părintească este, astfel cum rezultă din prevederile art.483 C.civ., ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți, ceea ce semnifică că părinții vor decide împreună măsurile de luat pentru asigurarea sănătății, educației și, în general, orice este de întreprins pentru dezvoltarea copilului.
Conform art.505 al.1 C.civ., în cazul copilului din afara căsătoriei, a căruia filiație a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv față de ambii părinți, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc. Potrivit al.2 al aceluiași articol, dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț.
Astfel, art.397 C.civ. prevede că autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel, iar potrivit art. 398 al.1 C.civ., numai dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de unul din părinți.
Având în vedere probele administrate, instanța reține că nu există motive temeinice, relevante în relația dintre unul din părinți și minor, care să determine îndepărtarea de la cotitularitatea autorității părintești și de la consultarea asupra deciziilor importante ce organizează viața copilului, interesul acestuia fiind acela de a fi crescut de ambii părinți.
În consecință, luând în considerare principiul fundamental al interesului superior al copilului, instanța va dispune, în temeiul art.397 C.civ., exercitarea autorității părintești de către ambii părinți.
Conform art.496 al.1 C.civ., copilul minor locuiește la părinții săi. Astfel cum rezultă din dispozițiile al.3 al aceluiași articol, în caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște la care dintre părinți va fi locuința copilului.
Având în vedere principiul interesului superior al copilului promovat de art.263 C.civ. și art.2 din Legea nr. 272/2004, vârsta copilului de 9 ani, nevoia acestuia de afecțiunea și îngrijirea mamei, nevoile fizice, emoționale și psihologice specifice vârstei, faptul că de la separarea părților în fapt locuiește cu reclamanta pârâtă și aceasta îi poate oferi condiții materiale bune și un mediu afectiv și cognitiv de natură să îi asigure dezvoltarea fizică, intelectuală și îndrumarea morală, opinia exprimată de copil, precum și concluziile raportului de anchetă socială, instanța, în temeiul art.496 al.3 C.civ., va stabili locuința minorului la reclamanta pârâtă.
Conform art. 499 al.1 C.civ. părinții sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională.
Minorul se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri, astfel cum rezultă din dispozițiile art.525 al.1 C.civ., dispoziții care stabilesc prezumția stării de nevoie a minorului.
Prin urmare, având în vedere faptul că minorul se află în imposibilitate de a munci, situație ce determină starea de nevoie a acestuia, conform art. 524 al.1 C.civ. și faptul că pârâtul reclamant, în calitate de părinte, are obligația legală de întreținere, în temeiul art. 529 al. 1 și al.2 C.civ., se va stabili în sarcina acestuia obligația de plată a pensiei de întreținere în cuantum de 1/4 din venitul lunar net, începând cu data de 30.09.2014 (data introducerii cererii de chemare în judecată) și până la majorat.
Având în vedere faptul că locuința minorului va fi stabilită la reclamanta pârâtă, aceasta va asigura în natură cele necesare traiului și pentru educarea, învățătura și pregătirea profesională a copilului.
Instanța reține dispozițiile art.401 al.1 C.civ., coroborate cu cele ale art.496 al.5 C.civ., conform cărora, în situația stabilirii locuinței minorului la unul dintre părinți, celălalt părinte are dreptul de a avea legături personale cu acesta, instanța de tutelă putând limita exercițiul acestui drept dacă aceasta este în interesul superior al copilului.
Potrivit art. 17 al.1 din Legea nr. 272/2004, republicată:
(1) Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
(2) Copilul are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior.
(3) Părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
Conform dispozițiilor art.18 al.1 din Legea nr. 272/2004, republicată, relațiile personale se pot realiza prin:
a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relații personale cu copilul;
b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;
c) găzduirea copilului, pe perioadă determinată, de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit;
d) corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul;
e) transmiterea de informații copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menține relații personale cu copilul;
f) transmiterea de către persoana la care locuiește copilul a unor informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul;
g) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană față de care copilul a dezvoltat legături de atașament într-un loc neutru în raport cu copilul, cu sau fără supravegherea modului în care relațiile personale sunt întreținute, în funcție de interesul superior al copilului.
Din probele administrate rezultă că pârâtul reclamant prezintă condiții materiale bune și garanții morale că se va ocupa corespunzător de copil, neexistând niciun impediment ca minorul să petreacă un timp în îngrijirea acestuia.
Notează instanța că interesul superior al copilului reclamă ca acesta să crească înconjurat de dragostea, grija și afecțiunea ambilor părinți, chiar dacă aceștia au decis să se despartă. Părintele cu care copilul nu locuiește în mod statornic trebuie să aibă un drept de interacțiune cu copilul rezonabil, constant și frecvent.
De asemenea, reține instanța că părintele la care copilul locuiește are obligația de a sprijini menținerea relațiilor personale ale copilului cu celălalt părinte, astfel cum prevede art.18 alin.3 din Legea 272/2004.
La stabilirea programului de relații personale, instanța va avea în vedere nevoia copilului de contact regulat, semnificativ și continuu cu tatăl lui, de stabilitate, continuitate, securitate, predictibilitate și structură.
Prin urmare, față de considerentele ce preced, instanța va încuviința ca pârâtul reclamant să aibă legături personale cu minorul și va stabili următorul program:
-în prima și a treia săptămână din lună, de vineri ora 17.00 până duminică ora 19.00;
-în anii pari primele două zile de C. minorul le va petrece cu mama și a treia zi de C. o va petrece cu tata; în anii impari primele două zile de C. minorul le va petrece cu tata și a treia zi de C. o va petrece cu mama;
-în anii pari ziua de 31 decembrie minorul o va petrece cu tatăl, urmând a fi adus la domiciliul mamei pe data de 1 ianuarie ora 18.00; în anii impari ziua de 31 decembrie minorul o va petrece cu mama;
-în anii impari prima zi de Paști minorul o va petrece cu mama, iar a doua zi de Paști împreună cu tata; în anii pari prima zi de Paști minorul o va petrece cu tata, iar a doua zi de Paști împreună cu mama;
-în vacanța de vară, în anii impari primele două săptămâni vor fi petrecute de minor cu tata, următoarele două săptămâni le va petrece cu mama și în continuare alternativ cu fiecare părinte până la sfârșitul vacanței de vară; în anii pari acest program se va modifica, în sensul că primele două săptămâni le va petrece minorul cu tata și următoarele două săptămâni cu mama și în continuare alternativ cu fiecare părinte până la sfârșitul vacanței.
Programul de legături personale se va desfășura cu posibilitatea luării minorului la domiciliul pârâtului reclamant.
În temeiul art. 453 N.C.proc.civ., față de soluția de admitere în parte a fiecărei cereri, instanța va compensa în tot cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta pârâtă P. R. TUDORIȚA, CNP_, cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat „C. & C.”, din Iasi, ..3, ..1A, etaj 4, . cu pârâtul reclamant P. I., CNP_, cu domiciliul în Iasi, ., jud. Iasi.
Admite în parte cererea formulată de pârâtul reclamant în contradictoriu cu reclamanta pârâtă.
Dispune ca autoritatea părintească asupra minorului P. A. G., născut la data de 02.11.2005, să fie exercitată de ambii părinți și stabilește locuința minorului la reclamanta pârâtă.
Încuviințează ca pârâtul reclamant să aibă legături personale cu minorul și stabilește următorul program:
-în prima și a treia săptămână din lună, de vineri ora 17.00 până duminică ora 19.00;
-în anii pari primele două zile de C. minorul le va petrece cu mama și a treia zi de C. o va petrece cu tata; în anii impari primele două zile de C. minorul le va petrece cu tata și a treia zi de C. o va petrece cu mama;
-în anii pari ziua de 31 decembrie minorul o va petrece cu tatăl, urmând a fi adus la domiciliul mamei pe data de 1 ianuarie ora 18.00; în anii impari ziua de 31 decembrie minorul o va petrece cu mama;
-în anii impari prima zi de Paști minorul o va petrece cu mama, iar a doua zi de Paști împreună cu tata; în anii pari prima zi de Paști minorul o va petrece cu tata, iar a doua zi de Paști împreună cu mama;
-în vacanța de vară, în anii impari primele două săptămâni vor fi petrecute de minor cu tata, următoarele două săptămâni le va petrece cu mama și în continuare alternativ cu fiecare părinte până la sfârșitul vacanței de vară; în anii pari acest program se va modifica, în sensul că primele două săptămâni le va petrece minorul cu tata și următoarele două săptămâni cu mama și în continuare alternativ cu fiecare părinte până la sfârșitul vacanței.
Programul de legături personale se va desfășura cu posibilitatea luării minorului la domiciliul pârâtului reclamant.
Obligă pârâtul reclamant să plătească reclamantei pârâte pensie de întreținere în favoarea minorului în cuantum de 1/4 din venitul lunar net, începând cu data de 30.09.2014 (data introducerii cererii de chemare în judecată) și până la majorat.
Compensează în tot cheltuielile de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.10.2015.
Președinte, Grefier,
S. A.-TeodoraAndronache-S. M.
Red./Tehnored.A.T.S/A.T.S.
4 ex./19.01.2016
| ← Stabilire domiciliu minor. Hotărâre din 08-10-2015,... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 9/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
